Criteriul cântarului

   M-am uitat la concursul de gimnastică, atât cel de fete, cât și de băieți. M-am uitat și m-am mirat. Dacă la băieți mai treacă meargă, dacă la ei sportivii sunt destul de omogeni ca vârstă, apropiați ca tehnică și pregătire și diferențiați în special prin sclipirea antrenorilor, la fete lucrurile stau diferit!

   Puțină fizică
   Da, puțină fizică din școală: cu cât un corp are centrul de greutate mai sus, cu atât echilibrul său va fi mai precar.
   Exemplu: bătrâna jucărie Hopa Mitică,

 

își păstrează poziția verticală oricâte bobârnace i-ai da tocmai din cauza aceasta, adică are baza foarte grea și „susul” extrem de ușor - dacă cineva va încerca să pună jucăria să stea „în cap”, aceasta se va răsturna revenind la poziția inițială, adică centrul ei de greutate își va alege locul predestinat de gravitație!

 

   Și dacă așa stau lucrurile, cum pot eu să las să concureze de la egal la egal sportive de 18 - 20 de ani sau mai mult, sportive devenite deja femei, cu chinezoaicele declarate de 16 ani dar care bănuiesc că nu au ieșit din ceea ce la noi se cheamă școala generală? Nu doar că nu este corect, ba chiar pare că este (dincolo de obiceiurile amintind de Coreea populară) o ilegalitate imposibil de demonstrat!

   Dacă ar fi să gândim numai în termeni de mecanică și tot am înțelege diferența uriașă de dinamică între două concurente atât de diferite: chinezoaicele nu au câștigat tot, tocmai din cauza vârstei prea fragede, care le-a adus un plus fizic, dar care plus nu a putut compensa experiența acumulată sau talentul altor sportive!

 

   Ω

 

   Dacă nu se poate altfel și dacă unele țări mai vin cu asemenea sportive, poate n-ar fi rău să se introducă pe lângă criteriul vârstei (depășit cu brio de birourile de evidență a populației) și criteriul cântarului: este posibil ca o limită de greutate (45 sau 50 kg) să facă pe viitor diferența ca Schweps, între fete și femei!