Vă mai amintiți cântecul? Dacă nu, îl puteți asculta, dacă da, tot îl puteți asculta: dacă nu aveți chef, nu pierdeți nimic, poate ratați doar un strop de propagandă prin artă, o picătură din așa zisa „artă cu tendință”, opusul „artei pentru artă”, nu-i așa?
De fapt, chiar nu pierde nimeni nimic dacă reușim să îngropăm genul acesta de spoială a problemelor reale: ei bine, „în țara de unde am venit” cu puțin timp în urmă, am constatat că oamenii nu sunt mândri doar pentru că s-au născut acolo, am constatat că sunt amabili, liniștiți, deloc zgomotoși, curați, zâmbitori!
Am mai văzut că țara este plină de păduri separate numai și numai prin autostrăzi, terenuri cultivate ca la carte, râuri sau multe, foarte multe lacuri!
Am mai băgat de seamă o ciudățenie: pe râuri și lacuri se practică sporturi nautice, dar nu există nici un ski jet!
Am aflat cu stupoare că proprietarul a peste două sute de metri din malul unui râu navigabil nu a pescuit din propria curte până nu a obținut permis pentru acest lucru!
Proprietăți mari sau mici, sunt îngrijite cu devotament și arată toate ca în prima zi!
La țară, singura diferență față de oraș constă în lipsa seamfoarelor!
Am văzut un număr de localități (vreo cinci) având fiecare stație de pompieri și nici una secție de poliție - pentru că nu era necesar!
Am descoperit cum este să soseasacă autobuzul în stație la minut: despre trenuri nu mai vorbesc!
Am aflat cu stupoare că oamenii trecuți de 60 de ani participă cu entuziasm la cursuri de gătit sau de engleză sau de croitorie sau de ce-o fi, numai să aibă o ocupație!
Am întrebat de ce sunt animalele de companie acceptate în spații publice și am fost privit ca un nebun: dacă stăpânul are voie, este normal să aibă și compagnonul lui pe patru lăbuțe!
În țara de unde am venit de scurtă vreme, statul construiește pe rupte, concurând serios particularii!
Tot în această țară nu am văzut decât două produse românești: multe Dacii (prezentate ca mașini franțuzești) și într-un singur magazin vin Valea Prahovei la un preț derizoriu de nici 4 €, în situația în care în țară are prețul de raft de 5 - 6 €!
În aceeași țară am înțeles că cei mari lucrează între ei, că parteneriatul adevărat este între Franța, Germania, Italia și poate Spania și că noi, ceilalți europeni doar trăim iluzia egalității!
Am descoperit cu durere în suflet că facem tot posibilul să nu existăm pentru ei și că ne complacem în a fi sursa menajere și îngrijitoare în situația în care pe ei nu i-ar deranja să fim și profesori și ingineri și deputați - bravo Ramona Pop!
Am mai aflat că istoric suntem „Balcanii”, la grămadă și că nici acum, după atâția ani ei nu înțeleg ce „țeapă” le-a tras Stalin la Potsdam: nici astăzi unii nu pricep că istoria putea fi altfel dacă atunci nu le era LOR lene!
Frumoasă sau urâtă, adulată sau incriminată, Germania își vede liniștită de ale ei: și numai de ale ei!
Ω
Dar vom avea timp să tot vorbim despre asta: cu condiția să ne dea DNA-ul pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu