Entr`acte - prea puțină ciocolată, prea multe țipete

   „Arms and the man”, adică românescul „Soldatul de ciocolată”, cu tot numele-i nefericit ales, este totuși o piesă a foarte marelui GB Shaw: adică, promite! Respectiva piesă, scrisă în 1894, are o acțiune posibilă, plasată în timpul unui obscur (pentru restul lumii) război Sărbo - Bulgar, desfășurat pe la 1885, război ce a adus cu sine și definitiva unificare  a Bulgariei.
   Neinteresant, nu?
   Exact, destul de neinteresant încât spectatorul român neinformat să creadă că referirile făcute în mod repetat pe scenă la București sunt doar niște adăugiri de prost gust la textul original: ei bine, nu sunt! La anii aceia, când vecinii bulgari încă visau la independența de stat (obținută oficial la 22.09.1908), România însemna un model și un exemplu! Să nu uităm însă că bulgarii epocii erau cam țăndăroși și cam puși pe sfadă, să nu uităm că și românii au avut de-a face cu domniile lor, începând cu pârlite insule plutitoare pe Dunăre și sfârșind cu 1913 și Cadrilaterul. Așadar, Shaw, bun cunoscător al politicii vremii sale a știut să se folosească de aceste informații pe care în mod sigur contemporanii lui britanici le cunoșteau cel puțin la fel de bine. 
   Acestea fiind spuse, piesa capătă un înțeles, înțeles pe care altfel nu îl are: din păcate, textul este adaptat pentru a fi mai ușor inteligibil, însă este declamat cu patos unui public neavizat, indiferent și neinformat! Iar faptul că tratatul de pace se semnează la București este o realitate și nu o glumă (gluma autorului este aceea de a plasa semnarea tratatului ca sfârșit al războiului, când asta de fapt s-a petrecut abia în anul următor).
   Să lăsăm însă amănuntele.
   Nu neg faptul că eram pe vremea aceea cu toții niște bieți începători în mai toate domeniile.
   Nu neg că în multe direcții mai suntem și astăzi.
   Nu neg că au fost folosiți mercenari.
   Nu neg nici instrucția făcută de ofițerul țarist cu sala și cu actorii (are simbolistica lui, așa că cine poate să audă, ar face bine s-o facă).
   Totul a fost și este foarte real!
   Nu neg nici faptul că textul, altfel jucat, este amuzant și plin de învățăminte:

NEG MODUL ÎN CARE A FOST JUCAT!

   Se țipă prea mult, se urlă, se gesticulează, se dramatizează fiecare pârț reușit sau doar ratat! Nu este stilul lui George Bernard Shaw:

   PUR ȘI SIMPLU, SHAW A PRODUS SATIRĂ NU ISTERIE!

   Totuși, dacă dăm la o parte exagerările mai sus enumerate, ce rămâne din „Arms and the man”?
   Din păcate nu mare lucru, nu rămâne decât impresia unei reprezentații cu iz bulevardier, una care nu are nimic de-a face cu originalul!

   Ω

   Ni se spune că este una dintre cele mai jucate comedii la nivel mondial, planetar, global și universal!
   Se poate, dar nu așa!
   Acest gen de teatru coboară numele teatrului Odeon într-o poziție nemeritată - a propos, aveți grijă cu lăudătorii spectacolului:

EI DE FAPT SE JENEAZĂ SĂ NU LAUDE UN SPECTACOL Andrei Șerban!

   P.S. Nu vă lăsați amăgiți de cele câteva gloanțe de ciocolată trase în sală: pot fi oarbe!