sau - eventual - de un concert urlat, nu prea găsești mare lucru de făcut!
Am aflat că Ronnie O`Sullivan și-a luat casă la București, am aflat că dezvoltatorul de la care se pare că a luat-o își face de fapt reclamă în felul ăsta - de parcă o să mă întâlnesc cu Racheta în barul de la colț și o să facem un biliard!
Așadar, nimic interesant sau cu adevărat interesant ...
Și totuși ... pentru că nu am ratat nici o ediție până acum - este adevărat, este abia la a treia - ne-am îndreptat din nou cu plăcere către Florești Prahova: aici are loc un concurs anual de călărie, un concurs cu participare internațională sau mai exact un CCI (Concours Complet Internațional). Participarea, într-adevăr internațională, a fost unul dintre lucrurile bune, dar plăcut cu adevărat este parcul de peste o sută de hectare în care se desfășoară totul, traseul care mie ca profan mi se pare dificil spre foarte și, nu în ultimul rând, competiția de atelaje, adică pe românește, de căruțe! Recunosc, respectivele utilaje aduc mai mult cu un antic car de luptă decât cu o căruță, fiind operat de două persoane în cazul nostru: nu vă închipuiți cât de spectaculos poate fi și traseul și rezolvările găsite de oamenii ăștia! Este de-a dreptul uluitor, este spectaculos și, mai ales, este încântător că ții cu toți sau cu nici unul!
Mare păcat că asemenea concursuri sunt rare - cel de la Florești având ciclicitate anuală.
Mare păcat că tinde să se transforme într-un bâlci al unor floreșteni care din momentul în care sar gardul proprietății se cred cel puțin proprietari de cai ce aleargă la Ascot sau Longchamp.
Mare păcat că organizatorii tind să înghesuie totul în jurul tribunelor așa zis oficiale și nu dezvoltă manifestația de-a lungul întregului traseu, adică inclusiv în zonele rezervate acum parcării.
Mare păcat că unii posibil producători vin cu fructe și alte produse cu proveniență incertă și încearcă să le vândă la prețuri de cel puțin trei ori cel de achiziție din orice magazin mai scump.
Mare păcat că pe traseu nu sunt așezate ecrane pe care să poată fi urmărită desfășurarea cursei pe toată lungimea ei - o televiziune interesată am văzut la fața locului.
Mare păcat că se cere pe un tricou suma de numai ... 340 lei! Noi! Noi leii, nu noi!
Mare păcat că mulți spectatori nu înțeleg pericolul șarjei de cavalerie și se așteaptă ca un concurent să-i ocolească sau să se scuze că-i deranjează!
Intrarea a costat 30 de lei: a fost mare păcat?
Nu, pentru că trecând de aceste inconveniente - mici - evenimentul de trei zile a fost un succes de public și cu siguranță și-a câștigat noi simpatizanți și viitori participanți!
Presupun că mai multe asemenea concursuri ne-ar mai civiliza puțin, ne-ar schimba percepția despre lume și mândria burții enorme coborâte dintr-un BMW second hand - din Germania! Presupun că putem învăța că pe lume sunt lucruri mult mai frumoase și mai interesante decât „manele cu gagici”, așa cum grăiește un grafitti din parcul Kiseleff, chiar într-o coastă a muzeului de geologie!
... presupun ...
Trăgând linie, trebuie să spun că mie ca profan, om care mă uit și la altceva decât la concurs în sine, manifestarea îmi pare pe an ce trece mai reușită, drept care mă simt îndreptățit să felicit
ORGANIZATORII!
Ω
Iată însă că a fost în capitală și un concurs de pisici, concurs pe care din păcate l-am ratat!
Poate data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu