În sfârșit ...
Adică, ceea ce procurori și alți specialiști au reușit să pună cap la cap, tot ceea ce a însemnat instrumentarea și aducerea unor cazuri în justiție astfel încât să aducă definitiva condamnare a unor hoți notorii, nu face doi bani, nu valorează nici cât o ceapă degerată în fața voinței politice a unor abjecți condamnați definitiv, a unor tâlhari dovediți, a unor pungași cu gulere albe și secretare ori nepoate propulsate în parlament!
Și atunci, la ce bun monitorizarea pe justiție?
La ce bun școli de drept când un strâmb avocat al poporului psd crede că-și poate salva poziția lingându-l în koor pe dragnea până-i albește dosarul?
La ce bun toate astea, dacă educați de tip andronescu au ajuns să voteze niște hoți pe motiv că-s ai lor și atât?
Este adică suficient și bine să-i chemi la vot pe elevii costicăi vărzaru și ai altora ca ea?
Paradoxul acestei țări constă în inversarea, în răsturnarea absolută a valorilor: dacă acum 30 de ani aveam români mândri pentru faptul simplu de a cunoaște un măcelar sau un aprozarist (niște hoți notorii, după cum cei mai mulți ne amintim) astăzi, urmașii lor, educați de androneasca și de directorii de nota doi (2) repuși abuziv în funcție printr-o semnătură a unui aproape analfabet ministru al învățământului aleg din nou mândria de a cunoaște și susține niște hoți!
Avem această mândrie a penalului, avem această invidie a hoțului mai mic în fața hoțului mai mare!
Bănuiesc că nici unul dintre mândrii votanții ai lui dragnea și ai psd-ului nu s-au gândit la latura educativă a votului lor, cred că nici unul dintre idioții care aduc periodic cei mai mari hoți la putere, nu s-a gândit ce exemplu dă copiilor sau nepoților prin actul de stimă și admirație al alegerii unui tâlhar în detrimentul unui om cinstit!
Acesta este paradoxul: zeci de ani de comunism au răsturnat valorile din această țară, iar iliescu și ai lui, au avut grijă ca în puțin peste 20 de ani de așa zisă democrație ele să rămână cu koor-ul în sus!
Tov iliescu a fost în sfârșit acuzat oficial: sunt convins că în mintea lui nu se consideră mai vinovat decât s-ar fi considerat Stalin după foametea din Ucraina sau după epurările masive la care și-a supus propriul popor! Puii acestui tov iliescu, pe numele lor năstase, ponta, văcăroiu și acum dragnea, au învățat aceleași reguli și aceleași mecanisme, pe care ni le aplică consecvent pentru că suntem dependenți de ei în cea mai bună demonstrație a realității sindromului Stockholm.
Viitorul ne va judeca, nepoții sau strănepoții noștri se vor cruci întrebându-se de ce am suportat, de ce n-am ieșit în stradă, de ce ne-am supus ca niște oi!
CHIAR AȘA,
DE CE?
Ω
A propos, câți dintre puii lui iliescu nu au avut sau nu au probleme cu justiția?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu