Distracție?

   În noaptea de sfârșit de an, la insistențele unor buni prieteni am ieșit pe stradă și ne-am îndreptat cu toții spre Piața Palatului (PP), acolo unde era în plină desfășurare un megaextrasuperultra concert. Vremea plăcută - cu temperaturi peste zero grade - și fără precipitații ne-a făcut deplasarea ușoară, chiar plăcută!
   Dar vai!
   Ne-am apropiat de piață!
   Era oare război?
   Sau încă o revoluție?
   Nici gând, era concertul mai sus pomenit! Am constatat  că hainele pot vibra pe mine, am aflat că inima are un ritm aparte, dat de vibrațiile bass-ilor, am aflat că poți fi lovit în moalele capului cu zgomot și nimic altceva! Și spun zgomot, pentru că ceea ce se petrecea în PP nu era muzică ci zgomot din cele mai pure, era definiția zgomotului! 
   Am ajuns până la cartof și, asemenea multor altor viteji, am început retragerea alertă spre Câmpineanu! Trebuie să recunosc că abia la intersecția Calea Victoriei cu Ion Câmpineanu ne-am putut înțelege fără să țipăm la rândul nostru!
   La fel ca mulți alți bucureșteni am părăsit urgent zona, cu teama că orice întârziere poate dăuna grav capului și urechilor prin dureri aparent fără motiv!

   Asta a fost o formă de distracție?
   Pentru câteva sute de ascultători „la maxim” trebuie să gonești alte mii care nu suportă această formă de artă? Își închipuie madame primar că n-are cine să țipe la noi? De ce a plătit-o pe o Andră sau Loredană ca să ne asurzească? De ce au înlocuit melodia și textul cu zgomotul insuportabil?
   Nu știm, dar presupunem că am plătit și noi pentru pseudo serbările din noaptea de revelion!

   Ω

   Am plătit din nou și nu ne-a întrebat nimeni!
   DIN NOU!