Cu mortu`n casă!

   Tot românul, mic sau mare, alb sau negru, bogat sau sărac, vrea drumuri! Și nu orice fel de drumuri ci, după mintea televiziunilor, „rapide” sau conform normativelor „autostrăzi”! Trebuie să observați că oamenii vor drumuri așa, la grămadă, fără să discearnă diferența dintre drumul comunal de mare interes Atârnații de Jos - Atârnații de Sus și cărăruia Tg Mureș - Iași! 
   Poate fi vreo diferență între cele două? Cu siguranță: importanța lor în infrastructura națională!
   Împiedică asta drumul comunal să aibă trei benzi pe sens? Pentru că traficul pe cei câțiva kilometri este foarte activ? Cu siguranță nu! Dar pe banii comunităților care-l folosesc!
   În schimb, pentru legătura rutieră Tg Mureș - Iași statul român trebuie să intervină, gândind că accesul facil într-o regiune aduce turiști, aduce transportatori, aduce investitori și ușurează și intensifică schimbul de mărfuri, aducând în viața țării regiuni ce acum par abandonate!
   Lucrurile astea sunt bine cunoscute, așa că nu vom insista: drumurile de bună calitate însă, mai aduc ceva benefic, anume salvează vieți! pentru că astăzi, pe drumurile noastre, sunt două cauze majore pentru accidentele rutiere:
a - tipul și starea drumurilor
b - absența poliției rutiere.
   
   Dacă la punctul a nu avem altceva de făcut decât să așteptăm cu anii, la punctul b lucrurile s-ar putea mișca mai repede!
   Nu este un secret pentru nimeni că poliția rutieră la nivel național este un fel de BAU BAU fără dinți: oamenii mai pun câte un radar, mai fac câte un filtru, mai însoțesc câte un demnitar ... de fapt în București asta este principala îndatorire a poliției rutiere, să însoțească și să pregătească drumul demnitarilor! Și în provincie lucrurile respectă tipicul Bucureștiului, dar la o scară parcă mai nesimțită, exemplu fiind începutul lui septembrie 2017, când înainte de Brezoi (DN 7, pe Valea Oltului), a fost oprită circulația dinspre Sibiu pentru a da liber mândrilor vâlceni ce-și aduceau mândrele mândre dinspre mândrul Lotru! Bineînțeles că protipendada locală nu putea circula obișnuit, ca tot omul, așa că poliția 

ȘI-A FĂCUT DATORIA! 

   Intervențiile la 112 au primit răspunsuri hilare, de genul „ni s-a raportat că se circulă fluent”, în timp ce mașinile stăteau de o oră și ceva (fusese un accident, mai devreme și fără victime, deci nu ăsta era motivul real)!

   Despre restul, acțiunile sunt inutile pentru că dacă taximetriștii și alți transportatori se anunță imediat prin stație și „civilii” au Waze și alte aplicații la îndemână! Așadar, mișcările astea sunt sortite eșecului. Apoi, altă ocupație a poliției rutiere este parafrazarea versurilor populare „ca ciuperca după ploaie”: unde este un accident suficient de grav, apar și dumnealor cu ruleta și carnețelul în mână (în epoca tabletelor, telefoanelor smart și ruletelor cu laser) și țin drumul blocat câteva ore pentru deja faimoasele măsurători!

   Este incredibil să vezi niște lămâi gâfâind din cauza mișcărilor de aplecare, cum se chinuiesc să noteze niște date pe care probabil nu le va verifica nimeni niciodată!
   Nu este însă incredibil să afli că din 70.000 de angajați ai MI 40.000 au muncă de birou!
   Așadar, se poate face ceva?
   Credem că da!
   Primul pas este simplificarea codului rutier: mai simplu de enunțat, mai simplu de aplicat, mai ușor de înțeles, fără exprimările penibilo milițienești din argoul poliției rutiere inexistent în afara ministerului de interne!
   Al doilea pas ar fi simplificarea modalității încheierii actului de constatare a contravenției/infracțiunii: un simplu cod poate înlocui toată povestea pe care de regulă o zgârie agentul disperat pe actualul formular. Pot fi câte contravenții/infracțiuni posibile în total? O mie? Zece mii? Semnificația codurilor se poate regăsi pe site-ul instituției și cu asta basta!
   Al treilea aspect important, este definirea agentului de poliție ca persoană intangibilă și pedepsirea severă a oricui nu se supune unei cereri rezonabile a individului!
   Al patrulea (care se leagă de al treilea) este modificarea și ușurarea căii de atac împotriva hotărârii unui agent: astăzi, dacă un polițist beat mă oprește și-mi dă amendă, eu sau dumneata trebuie să ajungem neapărat la tribunal și să demonstrăm că așa și pe dincolo! Nu, nu sunați la inspectoratul județean, acolo nu vă va asculta nimeni! Nici la 112 șansele nu sunt cu mult mai mari!
   Al cincilea lucru de făcut și poate cel mai important, este obligația poliției rutiere de a se afla în trafic și de a sancționa cât mai multe abateri de la codul rutier! Astăzi, îi văd amendând șoferii care fac stânga prin loc nepermis dar nu bagă de seamă că indicatorul de interzis la stânga este mascat de un camion parcat chiar în dreptul acestui semn, sub care se află și cel de „oprire interzisă” (camionul stă acolo cu zilele, fiind la domiciliul șoferului)! Agenții trebuie să primească în responsabilitate un număr de străzi, artere și lăsați să-și facă treaba: fiecare își va cunoaște astfel zona, va ști unde se întâmplă mai mereu câte ceva și unde niciodată nu se întâmplă nimic - lucrurile astea nu se fac din birou ci de pe teren! 
   Ca exemplu, venim cu un inutil punct șase: se definește în lege că oprirea/staționarea sunt în regulă atâta timp cât conform 

OUG 195 ART. 63, alineatul 2, punctul b) 

imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale. 

Dacă reușim să descâlcim limbajul milițienesco lemnos, stufos și inutil, aflăm că orice nespălat care lasă un bax de apă minerală la dugheana din colț are voie să oprească unde „vrea mușchii lui” de primată și pentru oricât timp, pentru că legiuitorul consideră că suntem în situație de război și că aprovizionarea cu alimente se poate face în orice moment, oriunde și în orice formă! Nu se dispune un regulament care să oblige comersanții să se aprovizioneze în orele cu trafic redus sau noaptea: nu există așa ceva, cetățeanul există numai și numai pentru bunăstarea comerciantului, a șoferului care-l aprovizionează și a parlamentarului care (cică) îl reprezintă - vezi semaforul de la Sun Plaza, semafor care practic anulează investiția în pasajul piața Sudului!
   Nu în ultimul rând, drumurile naționale și autostrăzile care străbat mai multe județe trebuie să dispună de propria poliție unitară și  specializată pe acest tip de trafic, astfel încât operațiunile să nu fie mărunțite între unități diferite pe bucăți distribuite administrativ.

   Ω

   Orice am face, exceptând construirea de drumuri (lucru care ar duce clar la reducerea numărului de accidente) principalul mod de a salva vieți și nu numai este prezența agresivă și permanentă  poliției rutiere în trafic!

   Poate nu ne place, dar bunul simț se impune prin mijlocirea buzunarului: nici nemții nu se nasc cu conștiință, dar legea și legiuitorul le-o impun scurt prin actul educațional numit 

AMENDĂ!