Iată o scrisoare deschisă:
„Ador
ironia fină sau farsele inteligente, dar ceea am păţit zilele trecute depăşeşte
orice imaginaţie. După ce m-am întors de la antrenament, când mă pregăteam să
îmi fac temele, pac, primul telefon. În care mi s-a spus că am apărut la Pro
TV, într-un reportaj despre infractori alături de alţi doi colegi de la liceu.
Iniţial,
am crezut că este vorba de o farsă, fiind obişnuit cu acest lucru. După care
pur şi simplu mi s-a înroşit telefonul de câte ori am fost sunat. Şi, mai în
glumă mai în serios, parcă mi s-a indus şi un fel de stare de vinovăţie.
După
ce am primit şi captura foto despre reportajul de la Pro TV, adio teme, de nici
măcar să mai citesc nu am mai putut. Ba până şi spaţiul oniric mi-a fost
invadat de scene cu tot felul de infracţiuni.
Ce să
mai spun că zilele următoare, la şcoală, în urma minunatei ştiri proteviste, am
fost tratat ca un paria, râmânând până şi fără colegul de bancă :))) Bine că
mi-a rămas alături măcar prietena, care este superinteligentă şi cu simţul
umorului.
Dar
ce s-a întâmplat de fapt? În primul rând, cred că am fost filmaţi pe ascuns de
o echipă a Pro TV după ce am ieşit de la ore. Apoi, în reportajul difuzat se
foloseşte abuziv imaginea noastră într-un material având ca temă infractorii.
Şi, probabil, infracţiunea în mintea celor de la Pro TV este că stăteam de
vorbă. Sau să fie alta oare?
Imaginea,
cică e blurată. Nu am idee cum definesc cei de la Pro TV termenul acesta „blurat”,
în contextul în care toţi cei 3 elevi suntem uşor de recunoscut, atât după
vestimentaţie, cât şi după chip. Drept dovadă zecile de telefoane primite după
emisiune şi situaţia extrem de neplăcută creată apoi. Interesant va fi cum va interpreta instanţa cuvântul „a blura”, în
condiţiile în care acest termen nu este introdus în DEX.
Am
început să mă informez ce înseamnă să îţi fie folosită ilegal imaginea de către
o televiziune. Potrivit Codului Civil, orice persoană are dreptul la propria
imagine, iar în exercitarea acestui drept, aceasta poate să interzică sau să
împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale sau, după caz,
utilizarea unei asemenea reproduceri. Potrivit legislaţiei, utilizarea imaginii personale de către TV
necesită obligatoriu consimţământul celui în cauză. Publicarea neautorizată a unei imagini va constitui o încălcare a
prevederilor legii. Iar acest lucru se poate sancţiona cu închisoarea (minimum
două luni – maximum şapte ani) şi cu amendă de la 200.000 de lei la 10 milioane
de lei, dacă fapta nu constitue o infracţiune mai gravă. Dar trebuie să mai
aprofundez această informaţie.
Apoi,
că dacă eşti într-un loc public, poţi fi fotografiat (nu am aflat încă dacă şi
filmat!), iar imaginea ta poate fi folosită în presă sau în alte medii, aceasta
fiind regula de bază privind dreptul la imagine. Însă Codul civil prevede mai
multe excepţii importante, care ne permit să ne protejăm imaginea de folosirea
abuzivă.
Dreptul
la imagine este reglementat în articolele 73-75 Cod civil. Dreptul la propria
imagine:
(1)
Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2)
În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să
împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii
sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75
rămân aplicabile. Dreptul la imagine are o natură autonomă şi nu trebuie să fie
confundat cu dreptul la demnitate.
Eu
cred că în proces noi, elevii, putem invoca atât încălcarea dreptului la
imagine, cât şi a dreptului la demnitate. Dar casa de avocatură care ne
reprezintă se va ocupa mai bine de acest lucru.
La
articolul 74, care reglementează atingerile aduse vieţii private, literele c, g
şi h se face referire la dreptul la imagine. Interesant este punctul (h) unde
se specifică despre utilizarea cu rea-credinţă a imaginii. Pentru a putea
invoca acest drept la imagine trebuie ca reproducerea imaginii să fie
recognoscibilă. Degeaba se difuzează o imagine dacă lumea nu-şi dă seama că
este a mea. Practica judiciară a statuat că până şi o imagine luată din spate,
care nu surprinde faţa, dar dacă persoana poate fi recunoscută poate fi sub
incidenţa acestui drept la imagine.
Ori eu pot fi recunoscut până şi din satelit
în imaginea de la Pro TV, deşi ei or să încerce să susţină că a fost blurată.
Fac scrimă de performanţă şi am obţinut medalii atât la competiţii naţionale,
cât şi internaţionale, pe Paul Şandru îl găsiţi pe podiumul Campionatelor
Naţionale de nataţie, iar Iulian Gheorghe face baschet de performanţă. De ce
oare a avut nevoie Pro TV să ne facă infractori şi nu a consemnat despre
lucrurile frumoase pe care le facem? Goană după senzaţional? Incompetenţă?
Vom
lăsa acum justiţia să decidă cine a comis de fapt ilegalitatea. Cine sunt
de fapt infractorii, eu şi colegii mei de liceu sau nu cumva cei de la Pro TV?
Tata, care este ziarist cu ştate vechi şi
expert în domeniul dreptului la imagine, spune că le va cere ca despăgubiri -
drept la replică să facă un reportaj despre infractori, în care să fie folosită
imaginea copiilor angajaţilor implicaţi de la Pro TV.
Chiar,
oare de ce nu şi-au filmat cei de la Pro TV copiii în materialul despre
infractori în care să blureze, cum bine se pricep, feţele propriilor odrasle?”
Teodor Chiriac
Mi-am arogat dreptul de a îndrepta unele mici scăpări de ortografie dar în rest textul nu a suferit nici o modificare în ceea ce privește sensul și conținutul; sublinierile cu italice îngroșate îmi aparțin: cum vi se pare? Ce părere aveți? Am exagerat când am spus că în televiziuni au ajuns să lucreze coafezele și menajerele?
Ei bine DA, m-am înșelat: atunci când vorbesc despre menajere, coafeze sau vânzătoare o fac în glumă, ocupațiile respective fiind absolut onorabile ... dar ...
Dar marea problemă este că au ajuns la maturitate în această epocă elevii din perioada anilor `80 când nu aveai voie să lași nici măcar corijenți și cu atât mai puțin repetenți! Așadar, acum își arată colții lacunele educaționale din urmă cu 30 de ani sau mai mulți: iar cei care acum fac tot ce pot dar tot prost iese, sunt la rândul lor educatori, producând generații întregi de absolvenți de studii superioare fără bacalaureatul pe care l-au ratat pentru că nu au răspuns corect la întrebări de genul „este adevărat că ziua are 24 de ore?”!
Iată în sfârșit și un caz în care este „vinovată” folosirea unui cuvânt (a blura) inexistent în limba română, folosirea abuzivă a unor termeni din (de regulă engleză) dovedindu-se din nou o prostie crasă despre care vorbim de multă vreme și pe care factorii de decizie „au aplicat că nu este în targhetul schilurilor lor ocupaționale de socializare”! Acest conflict demonstrează că lucrurile nu stau chiar așa!
Facem ce facem și tot în educație ne împiedicăm: bine că au și primarii pensii speciale, va merge țara ca pe roate și va curge numai lapte și miere!
Ω
Suntem curioși dacă sinecura numită CNA va reacționa în vreun fel la gafa penală și impardonabilă a „hairstylist-ilor” de la proTV!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu