Faceți căutări pe acest blog

marți, 12 februarie 2019

Pedeapsa cu moartea

   Eu știam că ultimii condamnați la moarte și executați în România modernă au fost soții ceaușescu, în decembrie `89. Imediat după aceea, pedeapsa capitală a fost abrogată, considerată fiind barbară, inumană, etc, etc.
   Nu, nu vreau să vorbesc din nou despre slugărel toader ci, vreau să demonstrez dincolo de orice îndoială că pedeapsa capitală încă funcționează în România!
   Așadar ...
   Așadar sâmbătă 9 februarie, am fost nevoit să ajung cu o rudă la „spitalul” Sf. Ioan din București: cine nu vede, nu crede: loc mai mizerabil decât ăsta nu cred că este ușor de găsit! Din momentul în care ajungi la primiri înțelegi că deasupra intrării nu trebuie să se găsească inutilul afișaj electronic cu timpii de așteptare funcție de gravitatea urgenței, ci un anumit citat din divinul Dante: „lasci ogni speranza ...”! Este îngrozitor, este inimaginabil, este revoltător: pentru a-i da bolnavului să bea apă, mi s-a oferit un 
RECIPIENT PENTRU COLECTAREA PROBELOR DE URINĂ!
NEFOLOSIT...
   Nimeni nu s-a deranjat să afle cărui bolnav îi este sete și să-i dea un strop de apă ... nu, doar mi s-a înmânat acel recipient și cu asta basta! Odată ajuns în acel spațiu al ororii numit staționar, am fost rugat și de alți bolnavi să le dau apă! Pe acolo trece câte o asistentă când și când, după un program greu de înțeles, în situația în care eu unul refuz să cred că procedurile medicale cer ca acești bolnavi aflați în observație într-un spital de urgență trebuie lăsați singuri!
   Calvarul a început așadar sâmbătă pe la ora 13:00 și s-a încheiat cu o replică de-a dreptul absurdă pe la 23:00:
„ÎL DUCEȚI DUMNEAVOASTRĂ ACASĂ SAU ÎL TRIMITEM NOI CU AMBULANȚA?”
   Cu toate că bolnavul se văita de dureri atroce în zona bazinului, cu toate că abia spre final i s-a făcut un (1) calmant, cu toate că starea nu i se îmbunătățise absolut deloc, „spitalul” ni l-a pus în brațe fără jenă!
   Actul medical poate fi pur și simplu mimat, noi habar n-avem de ce se petrece acolo înăuntru, ei hotărăsc pe cine să aline și pe cine nu! De o internare nu poate fi vorba, spitalul are un nume de respectat, se numește spital de urgență și atunci nu pot primi decât urgențele ... dar un om căruia nu i-ai putut alina, diminua durerea nici un pic, ce este? 
   Un câine sau ce?
   Bolnavii sunt plimbați de la un spital la altul fără ca cei care-i însoțesc să fie anunțați, toată lumea stă înghesuită într-o cameră de 6X4 metri, laolaltă cu cazurile nou venite, așteptând ca vreo grațioasă infirmieră să vorbească urât și arogant, neapărat urlând, dar să-i spună ceva despre cel intrat în iadul de la Sf. Ioan!
   Totul este murdar, totul este neîngrijit, totul este hidos, până și curtea nenorocitului așezământ este urâtă și murdară, având o alee de acces care în cei circa 200 de metri lungime pune la grea încercare chiar și mașinile de teren!
   Personalul, despre a cărei pregătire profesională nu-mi pot face eu o părere, este arogant, este chiar nesimțit, este lipsit de orice urmă de milă sau, mai modern, de empatie, medicii nu sunt ușor de găsit, făcându-și de multe ori garda prin spital (la ortopedie nu găsești medic decât după multe insistențe, iar atunci când coboară totuși din spital, este un car de nervi, trăsnește și bufnește dorind să-ți demonstreze că l-ai ... deranjat!).

   Vorbește slugărel despre proastele condiții din penitenciare?
   Îl invităm împreună cu colega de cabinet pintea, de la sănătate, să facă o vizită NEANUNȚATĂ la Sf. Ioan: în penitenciare este un lux orbitor față de ce se găsește prin spitalele sistemului public de sănătate!

   Paradoxal este faptul că de când li s-au mărit salariile, lucrătorii din sănătate sunt și mai obraznici și mai aroganți și mai zgomotoși, făcând (nu credeam că este posibil) și mai puțină treabă! Și încă un amănunt: cu cât este personajul mai jos în ierarhie, cu atât este mai vocal și mai nesimțit, trăind cu impresia că își apără stăpânul, fiind gata în orice moment să facă orice pentru dom` doctor care este pe secție deși este de gardă, sau este la toaletă câte o oră sau, sau, sau ...

   Sunt convins că ceea ce am văzut în bolnița asta nenorocită se regăsește prin multe unități medicale din țară, sunt convins, dar de ce trebuie să mai și plătim pentru acest spectacol al groazei? Pentru că pușcăriile sunt din banii noștri, spitalele sunt din banii noștri, salariile gardienilor sau ale personalului medical sunt din banii noștri, adică tot ceea ce se petrece în țara asta este din banii noștri! Chiar a meritat să se arunce cu banii, cu mii de € în salariul unei asistente numai și numai ca să fie și mai obraznică și mai nesimțită? Merită banii cheltuiți ca prin saloane să zacă munți de gunoaie? 
   Merită?
   Merită?

   Am spus mai sus că Sf. Ioan ar fi o bolniță: îmi cer iertare, într-o bolniță bolnavului i se arăta probabil măcar milă creștinească, acum și aici bolnavul este dușmanul personalului medical, pe care-l deranjează de la tabieturile zilnice cu toată opoziția unui paznic inutil și scandalagiu care apără cu „pieptu-i de aramă” intrarea în gardă!

   Ω

   Am avut o revelație, una lugubră, dar tot revelație se cheamă:
AM PRICEPUT ÎN SFÂRȘIT DE CE ACEST LAGĂR DE EXTERMINARE 
ESTE AȘEZAT SPATE ÎN SPATE CU IML-UL!
CU MORGA ADICĂ!
ȘI CU CREMATORIUL UMAN!
   Bolnavul a ajuns înapoi acasă unde, luând medicamentele prescrise cu larghețe de un medic oarecare dar fără un diagnostic clar, zace în pat, nu se poate ridica nici să meargă la baie, este hrănit cu mare greutate și se vaită fără oprire de dureri atroce! 
   Nu, nu are vreo fractură!
   Nu, spitalul nu dă medicamente celor aflați în îngrijirea sa, trebuie să le cumperi singur!
   Nu, nu știe nimeni ce are cu exactitate!
   Nu, nu este un caz de internare!
DA, ESTE ASIGURAT ȘI TOATĂ VIAȚA A PLĂTIT ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE!
   P.S. Iată că pedeapsa cu moarte nu a fost abrogată ci transformată prin introducerea torturii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu