Carrefour.fr = Carrefour.ro?

   Franțuzescul carrefour, substantiv comun însemnând intersecție sau răspântie ori încrucișare (de drumuri, vezi bine) a devenit în limba română un substantiv propriu, Carrefour, care chiar și folosit cu pronunția barbarizată englezească (cherfur) înseamnă tot un magazin, adică un hypermarché. Pentru corectitudine, vă rog să gândiți ori chiar să pronunțați aferat ipermarșe, cu un R rușinat și ușor gutural!

   Ei bine, deși sunt convins că știați cu toții aceste locuri comune și banale, am făcut scurta introducere pentru a putea pune o întrebare, întrebare care altfel risca să rămână fără obiect!

   Așadar, dacă cele două sunt una și aceeași marcă însemnând unul și același lucru, chiar sunt la fel? Adică, pentru nesuferiții cârcotași, chiar dacă le cheamă la fel, chiar dacă au aceeași siglă extrem de vizibilă prin „le Tour de France”, chiar dacă au aceeași acționari, sunt ele unul și același lucru? Iată de ce întreb ...

  

   Programul de lucru în Franța este sfânt! Pot spune cu mâna pe inimă că la ei, când este zi liberă, cineva încuie țara cu cheia și apoi o aruncă (cheia, bineînțeles)! Am bătut Franța în lung și-n lat (recunosc, ne place) și pot spune că pentru o singură jumătate de oră lucrată în plus sâmbăta, de la 19:00 la 19:30, pe ușă a fost pus un afiș cu cel puțin o săptămână în avans! Tot legat de program vreau să vă spun că nimeni nu se gândește să cheme oamenii la muncă în zilele libere!

   Marfa de la vânzare, este în bună măsură autohtonă și, deși nu știu care este politica statului francez legată de importurile alimentare, îmi închipui că nu poate pătrunde chiar orice pe piață: calitativ sau ca preț!

   Modul în care se lucrează însă în hypermarché-urile franțuzești îmi dă de gândit: rafturile sunt completate și aranjate de față cu clienții numai și numai dacă marfa a fost cumpărată și raftul golit!

   Curățenia este un capitol la care nu pot spune că strălucesc dar este în limite rezonabile!

   În România, în același Carrefour, liber se dă de Paște, de Crăciun și de 1 ianuarie: ziua națională este de regulă zi lucrătoare, ca și celelalte zile libere decretate de parlament prin legi semnate de președintele republicii și publicate în Monitorul Oficial! Nimeni nu vede, nimeni nu bagă de seamă că măcar se deschid mai târziu, dar magazinele tot se deschid în zilele libere – legale! Programul în România ajunge până la 23:00, ceea ce la ei acasă nu se întâmplă decât în puține magazine și cu totul excepțional!

   Marfa de la noi este de regulă din import și de proastă calitate: nu vorbesc aici numai despre firmele cu dublu standard de producție ci și despre importurile alimentare vrac, acolo unde știi clar că un măr de nici 50 mm în diametru nu poate fi calitatea a-I-a! De restul ... ce să mai spun? Când cartofii sunt murdari poți băga mâna-n foc că sunt românești, morcovii la fel: ce este de import este curat și frumos ... Deși magazinele autohtone se laudă cu marfă românească, mâncăm și mere din Chile că de Polonia nu mai putem vorbi, în timp ce la Voinești de exemplu producătorii aruncă producția la porci – este doar un exemplu! Prețurile cerute de Carrefour Ro sunt de foarte multe ori exagerate, acel tratat de bune practici cerut acum ceva vreme de producătorii români întorcându-se în final tot împotriva cumpărătorului final, adică a clientului care ia marfa de pe raft: de multe ori se cer sume exagerate pe marfă proastă sau chiar depreciată!

   Personalul din magazinele din România este slab pregătit sau chiar nepregătit și își face de cap într-un mod inimaginabil, faimosul merge și așa fiind din nou la mare modă: vânzătoare care să nu știe ce înseamnă un sfert de kilogram sau care să nu poată aprecia cât înseamnă ½ dintr-un kilogram dintr-o bucată de 2,5 kilograme am întâlnit în mod frecvent la Carrefour România! La raionul de carne, acolo unde în Franța ești întrebat/ă ce vrei să gătești ca să știe cum să-ți porționeze marfa, la noi dai peste tute incapabile să taie două fripturi asemănătoare, că de egale nici nu poate fi vorba! La pește, de multe ori vânzătorul îți face semn să nu cumperi ... ascultați-l știe el ce știe!

   La câteva ore după deschiderea magazinului, personalul încă se fâțâie printre rafturi aranjând cu o lene și un plictis deja proverbiale marfa care lipsește: de obicei, procesul acesta este completat cu hâulituri, cu fluierături, cu glume sau chiar cu înjurături – par a fi aduși direct de la coada vacii, fără nici un strop de pregătire! Să vezi un asemenea personaj apăsând cu furie pungi de snacks-uri sau pufuleți într-un volum deja plin este un lucru comun: angajatul vrea să pună mai multe pungi, ca să nu fie obligat să revină cu aprovizionarea cine știe când – faptul că zdrobește marfa din pungi nu-l interesează, clientul îi este dușman sau cel puțin așa pare a lăsa de înțeles!

   Curățenia care în Franța mi s-a părut rezonabilă, la noi lasă de dorit: un borcan spart sau o pungă scăpată pe jos urmează a fi strânsă abia când va trece pe acolo omul de la curățenie care se plimbă nonșalant cu un utilaj de spălat pe jos – până atunci n-ai decât să fii atent pe unde calci, ce dracu`!

   Fie că ne place, fie nu, comerțul românesc s-a întors la cel pre `89, la acel comerț în care vânzătorul și clientul dacă nu se cunosc sunt dușmani!

   Din păcate, hypermarché și ipermașe nu au nici o legătură: nu par a fi din aceeași rețea și, fără nume și siglă identică nici nu te-ai gândi că sunt una și aceeași firmă!

   De ce?

   Ei bine, eu unul nu cred că de vină este stăpânul francez ci sluga lui română!

   Cu siguranță, în România activitatea este condusă de români, oameni dispuși la orice înjosire, la orice pupat în koor pentru a da bine și pentru a le fi bine, motiv pentru care sunt gata de orice ticăloșie pentru a-și mulțumi șefii și a ferici acționarii! Nu spun că partea franceză este cuminte și curată ca lacrima, dar spun că fără nemernicia părții române pe piață nu ar fi putut intra marfă contrafăcută, marfă cu un preț exagerat sau chiar marfă alterată:

SPUN CĂ ÎN ROMÂNIA ȘEFII DE MAGAZINE ALIAȚI CU ȘEFII REȚELEI FAC FRUMOS ÎN FAȚA STĂPÂNILOR 

ȘI NE DAU CEA MAI PROASTĂ ȘI MAI SCUMPĂ MARFĂ

PENTRU CĂ POT!

TOT PENTRU CĂ POT IMPUN ȘI PROGRAMUL DE LUCRU DE-A DREPTUL SCLAVAGIST!

TOT PENTRU CĂ POT ANGAJEAZĂ OAMENI DIN ȚARĂ PE CARE-I ADUC LA MUNCĂ ÎN GRUP, OAMENI 

CARE NICIODATĂ NU VOR SPUNE NU LA NIMIC!

   Toate astea pentru că pot și pot pentru că li se permite!

   Ω

   Au fost controlate 14 magazine Carrefour, au fost aplicate amenzi de peste 300.000 de lei (peste 20.000 lei pe magazin), două au fost propuse spre închidere din cauza unor nereguli absolut dramatice atentatoare la sănătatea publică!

   Vă miră?

   Pe mine nu!

   Oamenii învățați să fenteze sistemul nu se vor schimba ci vor încerca să-l fenteze din nou, așa că trebuie schimbați ei pentru ca sistemul să funcționeze corect!

   Carrefour s-a făcut practic de râs ... urmează oare Cora și Auchan, tot franțuzești și ele? Că Leclerc văd că nu a vrut să se bage ...

   Sper să vadă cineva și plasa păianjenului pe nume Mega Image care a sufocat tot comerțul din marile orașe ajungând să poată impune monopol: poate după aceea, vom putea să ne gândim la un comerț civilizat!

   Așa crede un om, de pe stradă!