„Trec anii, trec lunile-n
goană
Şi-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!”
Cam așa ne distra
Topârceanu, genial nimic de zis, drept care, îmi dau seama că pe măsură ce trec
zilele privirea mi se limpezește, mi se clarifică și dintr-o dată înțeleg
adevărul spuselor lui GB Show, cel care citându-l pe Hegel zicea la rându-i că
„din istorie omul învață că nu învață niciodată nimic din istorie”! Un fel de
„cine nu-și cunoaște istoria este condamnat s-o retrăiască” dar cu autor cert
... Ei bine, trebuie să ne gândim puțin la anii 1920 – 1940 în România și în
lume: după entuziasmul unirilor repetate de la sfârșitul primului război
mondial, a venit nenorocirea crizei economice însoțite de foamete indusă și
sărăcie accentuată. Ce a fost în USA s-a simțit și la noi la fel de acut. Atunci,
clasa politică, croită pe propria îmbogățire și pe apucarea ciolanului cel mai
gras, a rămas indiferentă la nevoile oamenilor de rând și a impus sacrificii
acestora și numai acestora! Din această stare nenorocită, din această hazna
împuțită, nu se mai vedea o rază de lumină, nu se mai vedea o scăpare! Acesta este
momentul istoric – nu temporal, pentru că a diferit de la țară la țară – acesta
este deci momentul în care apare din nimic și de nici unde un tip de politiceni
populiști, de regulă buni vorbitori, cu sloganuri explozive și mincinoase: este
vorba de fascismul italian, de nazismul german, de agrarienii din Bulgaria, de
cămășile verzi din Portugalia și, să nu-i uităm, de cămășile verzi ale
legionarilor români! Sloganuri infantile, ridicole, inutile, au făcut epocă, au
atras partea ... mai slab pregătită a populației, ducând Partidul Totul Pentru
Țară – altă denumire a legiunii – la peste 15% din votul popular! Au fost
bineînțeles destui inepți care au crezut că legionarii vor putea face „o țară
mândră ca soarele sfânt de pe cer” sau că vor putea respecta promisiunea „omul
și pogonul”, etc. Alături de legionari însă s-au lipit și intelectuali de
prestigiu, oameni care au crezut că participând politic lângă un partid absolut
nou și cu aspect virgin de fată mare vor putea schimba ceva din interior și că
vor clinti politica românească într-o direcție corectă! Inutil, dar amintim că
și Eliade și Cioran și Țuțea sau Radu Gyr sau dovedit doar niște ochelariști
naivi ... Nu trebuie să uităm legătura puternică a legiunii cu biserica
ortodoxă și nici cultul morții:
-
Poporul nu se conduce după voința lui:
democrația. Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba
de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi
naturale de moarte. Legile vieții și legile morții. O națiune merge la viață
sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi.
-
Țelul final nu este viața. (...) Acest moment
final, „învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care
se poate înălța un neam.
-
Neamul este deci o entitate care își prelungește
viața și dincolo de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu
numai pe lumea aceasta. (C.Z. Codreanu)
-
Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va
servi pentru plămădirea cimentului României legionare. (C.Z.Codreanu: „9
Porunci Legionare”)
-
Moartea, numai moartea legionară (...) / Ni-i
dragă moartea pentru Căpitan! (Radu Gyr: „Imnul Tinereții Legionare”)
Ei bine, această anomalie istorică pe care unii au considerat-o fascistă, a fost în realitate de un naționalism feroce! Tot ceea ce a făcut legiunea s-a bazat pe falsul patriotism, pe xenofobie – în special pe antisemitism – și pe inocularea unor idei simple și naive în mințile mai puțin educate, capabile să creadă promisiunile sforăitoare ale căpitanului CZ Codreanu, figură tragică, adevărat apostol al legiunii, transformat de politicenii vremii din criminal în martir! Legiunea și-a încheiat misiunea în mod apoteotic, în ianuarie 1941 încercând să preia total controlul statului prin acțiunea dementă și sinucigașă rămasă în istorie ca rebeliunea legionară: din acest moment, legiunea trece în planul doi, este menținută de germani o grupă de conducători ca un bau bau la adresa lui Antonescu dar, adevărul este că ei își pierduseră de mult sprijinul popular din cauza fanatismului și cruzimii lor; din acest moment dispar de pe scena politică românească prezențele în costume populare cu pretenții de legături cu glia străbună și generalii care se raliaseră legionarilor în speranța unei spectaculoase și prea târzii învieri de care nici Iisus nu ar mai fi fost capabil!
Vi se pare că au apărut politicieni îmbrăcați
... național? Observați exprimări haotice, fără cap, fără coadă și în special
fără logică? Vi se promite luna de pe cer? Vi se spune că sunteți români, deci
buni și că ce-i străin de glia străbună, de Decebal, de Sarnmizegetusa, de
Mircea și Ștefan și Mihai este câh? Vi se arată salvatorii neamului românesc? Vi
se spune să respingeți neamuri ori minorități? România este grădina Maicii
Domnului? Vi se spun lucruri legate de moartea pentru patrie? Sunt unii, unele
care se declară gata de sacrificiul suprem? Declară cineva că are formula
minune pentru salvarea scumpei noastre patrii? Ne-au furat străinii? Vi se par
normale violențele de stradă gen intrarea galeriilor de fotbal în mulțime în
Piața Victoriei? Lăcrimați la vederea unui fost general îmbrăcat în cămeșoaie
pe sub sacou? Dacă ce am spus mai sus v-a făcut să răspundeți afirmativ la cel
puțin jumătate din puncte și le considerați normale, atunci sunteți susținători
ai legiunii în forma ei nouă! Nu observați cumva asemănări? Tot după o criză
gravă, tot în prezența politicienilor de proastă calitate, tot în vreme de
sărăcie, tot în baza unei educații deficitare, tot cu sprijinul bisericii
ortodoxe, tot cu un limbaj imatur și incoerent, tot cu atragerea foștilor
ofițeri nemulțumiți de prerogativele și pensiile lor, tot, tot, tot ... Nu
lipsesc decât tinerii intelectuali de talia lui Cioran! Păcat!
Ω
Dacă nu vedeți
asemănările sau dacă le vedeți și le considerați un moft, atunci chiar merităm
să retrăim istoria din cea mai cruntă perioadă a României moderne!
O fi oare ex generalul
chelaru la nivelul lui Zizi Cantacuzino Grănicerul?
Așa se întreabă un om
... de pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu