Și totuși!

   Și un orb ar vedea și un imbecil ar înțelege: lupta dată pe spațiile comerciale de la metrou nu are legătură cu cetățenii și nici cu binele lor! Lupta se dă pentru controlul metroului și al angajaților lui, intrați pe mâna unui lider de sindicat pare-se rapace și infectat de pesedită, boală grea de corupție, tratabilă de obicei cu pușcărie. Da, acum ministerul transporturilor a constatat că deși deține teoretic metroul alături de primăria care a constatat și ea că finanțează generos metroul, împreună deci au constatat că de fapt câștigul și-l trage pe turta proprie un rădoi oarecare susținut de sindicații metroului care pentru bani ar călca în picioaore pe oricine. Acesta a fost momentul în care cele două instituții au înțeles șantajul la care sunt supuse și puterea pe care rădoiul în discuție a acaparat-o fără jenă! Dacă ar fi fost măcar liberal sau userist, dar nu, nici gând, rădoiul este bolnav cum ziceam de pesedită ... Și cum oficial nu au ce-i face, au pornit lupta indirect, dându-i la gioale unde doare mai tare: la bani! Folosind legea pe care sindicatul metroului n-a mai băgat-o de mult în seamă, stăpânii de drept au atacat latura economică a rădoiului și a sindicatului lui: spațiile comerciale din subteran, spații care nimeni nu a înțeles de ce, plăteau chirie sindicatului, au început să fie desființate – mai întâi cu scandal, cu răngi, coase și topoare, cu urlete vaiete și chiote, apoi în liniște, acțiunea intrând în cotidian.

   A fost bine? A fost rău? Greu de spus: acum avem spații de evacuare, este adevărat, dar nici covrigul ăla nenorocit nu era de lepădat când îl găseai dimineața cald, în fugă spre serviciu. Însă, legea este lege, așa că vechii și noii stăpâni ai metroului, în loc să dea automat câștig de cauză sindicatului și angajaților speră să reinstaureze aici legea!

   Ω

   Da, până la urmă ce s-a făcut cu eliberarea căilor de acces este un lucru destul de bun, deși nu perfect: spun asta gândindu-mă la culoarul care face legătura între Piața Unirii 2 și Hanul lui Manuc ...

   Și totuși, dacă s-a făcut ce s-a făcut spre binele călătorilor, nu ar trebui acum ca administrația metroului bucureștean să pună aceeași mână în care a ținut ranga, pe mătură și bidinea și să renoveze măcar superficial stațiile care în acest moment au aer de cavou părăsit? Asta întreabă un om, de sub stradă ...