Ce va fi când va fi?

   În acest moment, trăim în România un paradox: casele, cu largul concurs al statului, se construiesc mai ceva decât pe vremea comuniștilor! S-au dezvoltat orașele ceva de speriat, s-au dezvoltat haotic, fără cap, dar s-au dezvoltat! Este anormal ca acum, în plină criză covid sau post covid casele să se scumpească, este anormal, se întâmplă numai la noi! Casele noi, case ori apartamente, se vând deși au prețuri exorbitante și fără nici o legătură cu realitatea: de ce? Simplu, pentru că piața ÎNCĂ funcționează în baza unui mecanism ce pare defect sau chiar fraudulos! Și iată mecanismul: niște „băieți”, cu sau fără bani hotărăsc să intre pe piața imobiliară, adică acolo unde nu mai există în România nici un control de vreo 30 de ani. Acești „băieți” (sper că nu ratați ghilimelele), au poate niște bani cu care să ridice o casă: sursa banilor, care de multe ori este ilicită de gen prostituție, diferite forme de trafic, etc, nu ne intersează aici și acum. Ei bine, punând gaj acea primă casă, pot lua un credit de dezvoltare de la o bancă, credit cu care să ridice un bloc ori mai multe case! Banca se bazează în acordarea creditului pe două lucruri:

a)      bunul lăsat garanție

b)      siguranța că noile locuințe sunt vândute în sistem credit. Da, băncile sunt bucuroase de creditele ipotecare – și cele de prima casă sunt tot ipotecare – pentru că riscul lor este zero sau aproape zero: nimeni nu a fugit niciodată cu casa în spate!

   Dacă vă întrebați de ce sunt bancherii atât de siguri de rambursarea creditelor, atunci mă văd obligat să vă amintesc că dumneata, împreună cu mine și cu toți ceilalți români, toți cei care formăm statul român, GARANTĂM fără să ne fi cerut cineva acordul aceste împrumuturi sau pe cele mai multe, prin programe de genul celui numit prima casă! Da, statul român garantează în sumă de maximum 140.000 de euro împrumuturile ipotecare ale tinerilor sub 35 de ani! Pare în regulă ... chiar este? În primul rând, baremul de îndatorare a fixat prețul pieței, astăzi fiind pe piața imobiliară o nebunie macabră: prețurile au explodat, case amărâte, înșiruite, care acum cinci ani se dădeau cu 50.000 de euro ajungând acum la 170.000! Totul este supraevaluat, totul este incredibil de scump, iar statul nostru drag și iubit, în interesul de a băga niște bani în buzunarele investitorilor din imobiliare ajută generații întregi să se îndatoreze pe viață (la credit pe 30 de ani sau mai mult se poate spune pe viață, nu?), în loc să-i ajute ca folosind aceiași bani să își deschidă o afacere care să le aducă bani lor și prosperitate celor din jur plus impozite statului! Mecanismul este de-a dreptul malefic: acești tineri, prinși în plasa imobiliarelor, vor munci toată viața lor pentru plătirea unei case proaste, periculoase, fără drumuri și utilități!

   Acești tineri au intrat robi la stăpânul numit bancă, păcăliți că este mai bine să plătească rată decât chirie!

   Acești tineri nu au fost niciodată învățați, informați, îndrumați să folosească aceiași bani într-o afacere proprie, aducătoare de profit și creatoare de locuri de muncă!

   Acești tineri au fost și sunt amăgiți că este musai să aibă propria casă și nimeni nu le spune că tocmai în acești ani, în care pot munci, era mai bine să muncească pentru ei și nu pentru plata ratelor care îmbogățesc bănci și dezvoltatori imobiliari și că în câțiva ani și-ar fi putut cumpăra o casă net mai bună cu banii jos!

   Dar problema nu se rezumă la atât! Trebuie să observăm că sistemul finanțare – construire – vânzare – achitare este unul cel puțin fragil și care se bazează pe o încredere oarbă în posibilitățile statului de a suporta o eventuală criză a rău platnicilor! Am învățat că sistemul capitalist de tip american trăiește de multe ori prin speculații și că periodic piața de capital este echilibrată în mod natural de crize economice mai mult sau mai puțin grave. Întrebarea pe care ajung în sfârșit s-o pun este aceasta: ce se va întâmpla cu sectorul imobiliar în momentul în care o criză economică, chiar minoră, va scutura economia mondială? Ce se va întâmpla în momentul acela în care fragila economie românească cu creștere artificială bazată pe consum va capota? De unde vor plăti sutele de mii de îndatorați ratele creditelor la case? Cum va plăti statul român sume uriașe în locul creditaților pe care i-a acoperit cu garanții prostești? Ce va face guvernul atunci, va achita garanțiile băncilor sau pensiile și salariile din sistemul bugetar? Cine va pierde atunci? Dezvoltatorii? Nu, că ei și-au luat deja banii! Băncile? Nu, că în primii zece ani îndatoratul a plătit numai dobânzi iar creditul este în conntinuare neatins! Proprietarul care nu mai poate plăti? Într-o oarecare măsură, pentru că va rămâne fără casă sau, într-un caz fericit va deveni chiriaș în propria casă! Cine va plăti oalele sparte, prostia programelor tip prima casă? Cine?

   Ω

   Bineînțeles că va pierde statul iar statul ... ei bine statul suntem noi toți!

   Așadar, ce se va întâmpla când se va întâmpla? Nu pare a interesa pe cineva atâta timp cât dumneata, cetățeanul român, nu pui nici o întrebare și te mulțumești să asiști pasiv la îndatorarea și înrobirea unor generații care se bucură în așteptarea tragediei cu care se va sparge bula imobiliară a momentului! Așa crede un om, de pe stradă ...