Dreptul și democrația

   Imediat după revoluție, în România a început nebunia: toți românii au realizat că au ... drepturi! Nu aveau ei ce pune pe masă, dar drepturi aveau din belșug, drepturi în frunte cu nebunia numită democrație: „este democrație, deci fac ce vreau!”

   Vă mai amintiți? Cu siguranță ...

   Ei bine, educația aproape inexistentă făcută în țara noastră, a perpetuat ideea, aș spune convingerea faptului că tot românul are drepturi: lucrul nu este rău, dar nimeni nu ne-a învățat că avem și unele îndatoriri! Nimeni nu ne-a învățat unde se termină dreptul meu și nici nu ni s-a spus că și ceilalți au drepturi! Drept care, asistăm la o debandadă generalizată, produsă de ideea păguboasă și prostească a drepturilor universale ale fiecărui român în parte, indiferent de starea sau drepturile celorlalți!

   Așadar, dreptul de a circula pe drumurile publice este confundat cu dreptul de a circula oricum pe drumurile publice!

   Dreptul de a folosi trotuarul este același cu dreptul de a arunca gunoaie, de a urla, de a bea alcool, de a murdări, rupe, behăi, etc, etc pe domeniul public!

   Dreptul la opinie a degenerat în dreptul de a jigni pe oricine nu este de acord cu părerea românului!

   Dreptul la vot a ajuns similar cu o corvoadă, mulți renunțând la el!

   Dreptul de a învăța gratuit a devenit dreptul de a-ți cumpăra diplomă!

   Avem cu toții drepturi, vrem cu toții să ni se respecte drepturile dar nu ne gândim nici o clipă să respectăm la rândul nostru drepturile altora: am ajuns în situația paradoxală în care majoritatea românilor se cred îndreptățiți de a avea orice drepturi le trăznesc lor prin minte indiferenți la cel de alături, ba chiar în disprețul total pentru cel de alături!

   Așa se nasc golanii din tribune, din parlament, de la colțul străzii, așa se nasc șoferii care au dreptul să se urce pe pietoni, așa se nasc mândrele analfabete cu diplome de drept sau comunicare, așa se nasc imbecilii care-și vând votul pentru doi mici: este dreptul lor să facă orice poftesc, indiferent dacă pentru societate este bine sau rău și, așa a dispărut amabilitatea, bunul simț și chiar eleganța din comportamentul nostru de zi cu zi!

   Ω

   Învățământul românesc nu se prea omoară cu educarea tinerilor, ba chiar pot spune că dacă s-ar da aceeași atenție formării copiilor cum se dă strângerii fondului clasei, am avea un viitor mai bun! Din păcate, copiii români nu învață un lucru esențial și dezarmant de simplu:

DREPTUL MEU ÎNCETEAZĂ UNDE

ÎNCEPE DREPTUL DUMITALE,

CONCETĂȚEANUL MEU!

   Ar fi suficient să învățăm acest lucru ca să înceapă să ne fie mai bine! Așa crede un om, de pe stradă ...