E tot răul spre bine?

   Războiul din Ukraina a dus la transformări majore. A dus de fapt la transformări ireversibile iar asta este o problemă deloc minoră! Iată dar cum stau lucrurile …

   Mulți pseudo analiști, mulți pseudo specialiști, unii probabil plătiți, alții numai idioți utili fac gură cum că Ukraina ar trebui, pentru liniștea ei personală, a Europei și a întregii lumi, să cedeze o parte din teritoriu Rusiei, lăsând simultan de înțeles că acest lucru ar reseta totul și noi ne-am întoarce bine merci la situația din momentul zero, adică 23 februarie 2022! Fals, nimic mai fals și tocmai acest lucru poate fi câștigul occidentului pe termen lung! În mod clar nu ne mai putem întoarce în timp, în mod clar ce s-a întâmplat nu se mai poate schimba, în mod clar ceea ce s-a petrecut a omorât și picul de încredere reciprocă NATO – Rusia, așa că, deși idioții utili ne bat la cap, noi trebuie să înțelegem și să mulțumim ex fraților de la răsărit pentru prostia capitală făcută cu declanșarea acestui război! De ce? Pentru că, atâta timp cât lucrurile au fost la nivel declarativ, mai toată Europa a stat agățată de bunăvoința Rusiei! Cât timp a mai existat speranță, tot occidentul a ales să-și plătească liniștea importând energie din Rusia, atâta timp cât încă se mai vedea blana de miel și nu cea de lup de dedesubt Germania și alții ca ea au ales să achite sume colosale Rusiei și să-și vadă liniștiți de treabă, preferând să nu schimbe nimic din mecanismul care continua, de bine de rău, să funcționeze! Declanșarea războiului din Ukraina nu a fost pur și simplu un război fratricid și nici unul civil, nu a fost un război intern ci a fost o declarație de război la adresa occidentului și a NATO fix în momentul în care un alt deosebit de inteligent om politic declara că alianța este în „moarte clinică”! Da, Rusia a luat de bună declarația lui Macron și nu s-a așteptat la vreo reacție alta decât declarativă, contând pe libertatea pe care a avut-o mereu în treburile fostelor republici sovietice! Deosebirea a fost că acum agresivitatea rusă s-a menifestat chiar în pragul alianței și al UE și asta a generat o altfel de reacție! Să nu ne amăgim, războiul nu este la nivel local, el a depășit deja granițele Ukrainei iar noi, cei care suportăm deja prețuri mult mărite la toate categoriile de produse suntem combatanți fără voie în mult mai extinsul război economic care se poartă acum pe deasupra capetelor noastre!

   Spuneam că tot răul este foarte posibil să fi fost spre bine! Da, așa se pare că stau lucrurile pentru că în lipsa acestui război, în lipsa renunțării la serviciile stației PECO cu arme nucleare, nu ar fi văzut nimeni clar nivelul militar al Rusiei, direcția propagandei Rusiei, înapoierea strategică a Rusiei și, mult mai important, nimeni nu ar fi renunțat la serviciile energetice ale Rusiei! Europa și lumea întreagă ar fi dormit în același periculos DOLCE FAR NIENTE, rugându-se numai ca nota de plată să vină cât mai târziu! Din păcate ea a sosit și, din fericire, tehnologic, se pare că a fost șutul în fund necesar adoptării unei alte strategii în obținerea de energie: modalitățile alternative energetice, privite până acum ca simple experimente exotice, arată dintr-o dată că pot fi soluția la problema importurilor din Rusia! Dacă viziunea s-ar modifica așa cum o cer interesele clipei și ale viitorului, am avea panouri solare pe mai toate clădirile, am produce energie electrică și solar și eolian, am încălzi apa pe cât posibil solar, am reduce consumul de hidrocarburi la maximum, am apela la sistemele electrice nucleare, am încuraja la nivel național renunțarea la hidrocarburi și trecerea la electricitatea regenerabilă! Știu, mai avem ceva gaze dar, de ce să le folosim la încălzit/gătit și să nu le înmiim valoarea producând din ele mase plastice și îngrășăminte?

   Ω

   Poate că fără să vrea, tot răul a fost spre bine, poate războiul provocat de Rusia gratuit este punctul în care facem definitiv pasul în era energiei altfel, poate renunțăm sau măcar reducem dependența de hidrocarburi, lăsând posesorii de asemenea resurse să se spele cu ele pe cap!

   Poate …

   Vi se pare imposibil? Cu siguranță nu … suntem însă în stare să ieșim din problemele măririi pensiilor și a alergatului după veșnicul morcov al alegerilor viitoare privind puțin mai departe de vârful nasului politic? 

   Asta se întreabă un om, de pe stradă …

Butoanele rusești

   Cine crede că tehnologia rusească are de suferit pe timp de război, se înșeală! Tehnologia rusească funcționează din plin și este la un pas să dea și rezultate! Bineînțeles vorbim aici despre tehnologia războiului hibrid! Rusia a lăsat pe unde a trecut de-a lungul timpului, niște butoane provocatoare de probleme: aceste butoane au stat în adormire zeci de ani iar acum, la nevoie, ele sunt acționate așteptându-se rezultatele.

   Astăzi, când au trecut deja mai mult de 90 de zile de la atacul asupra Ukrainei, Rusia realizează că a intrat într-o bătaie de stradă din care nu știe cum să scape! Iar disperarea de a nu se retrage pur și simplu în chicotelile mapamondului, duce la manifestări isterico paranoide, scăpate pur și simplu de sub orice control la umbra cărora însă, tehnologia războiului hibrid își vede de ale ei! Așa că, în aceste momente grele pentru Rusia, mai grele poate decât pentru Ukraina, cineva din spate, un grup de necunoscuți, inventariază butoanele plantate de ruși de-a lungul timpului și, pe rând, le apasă în speranța obținerii unui dezechilibru major pe partea NATO  a frontului: din această categorie a tehnologiei războiului hibrid fac parte și agitația din Transnistria și amenințările voalate la adresa președintelui Moldovei cât și a țării în întregul ei. Dar, dacă ne oprim privirea aici sau la amenințările nucleare aruncate scandalos Finlandei, Suediei ori chiar Regatului Unit, facem o greșeală monumentală, pentru că abia acum ies la iveală butoanele rusești folosite atât de subtil încât este posibil să nici nu ne gândim la ele ca fiind rusești: așadar, Croația a anunțat că se opune extinderii NATO sau UE dacă în Bosnia Herțegovina nu se produce o schimbare la nivelul legii electorale. Informația a trecut pe lângă noi fluierând, însă dacă deschidem puțin urechile, realizăm că acolo cineva a apăsat butonul naționalismului și că acum, Croația cere nici mai mult nici mai puțin decât dreptul de a se amesteca în treburile interne ale unui alt stat, fie el și de dată mai recentă, în sensul modificării legii pentru obținerea unei mai bune reprezentări a croaților bosnieci în parlamentul țării! Cum vi se pare? Totul merge în paralel cu redeșteptarea adormitului curent naționalist pe teritoriul Blănii de Tigru care sunt Balcanii: urmează presupun explozia cererilor xenofobe și naționaliste și în Serbia, în Muntenegru, în Macedonia dar, în special în Kosovo iar asta nu duce decât la un singur lucru, anume la război, la un război care s-ar desfășura în spatele primei linii NATO, reprezentată de Bulgaria și România. Rusia are interesul unei destabilizări cât mai rapide a Balcanilor în scopul creării de probleme în zona NATO și UE, Balcanii fiind în realitate nu un buton ci o plagă purulentă, ușor de zgândărit și de inflamat.

   Observați sper că în enumerarea țărilor reprezentând prima linie NATO între Balcani și spațiul ex sovietic astăzi revendicat de ruși, lipsește Ungaria: da, lipsește nu din greșeală ci pentru că tot ca un buton acționat de la Moscova trebuie privită și acțiunea recentă a conducerii Ungariei: președintele acestei țări pseudo aliate, pseudo colegă în UE și absolut falsă membră NATO a reușit cu o singură fotografie să inflameze sentimentele ANTI din ambele țări! Și cum știm bine, ceea ce se poate construi bun între unguri și români în zece ani se poate distruge într-o clipă: doamna președinte a Ungariei a vrut să distrugă încrederea reciprocă (puțină câtă era ea) și să dea apă la moară revizionismului iar asta nu ajută nici România și nici Ungaria, țări supuse respectării riguroase a tratatelor din ultima sută de ani, ci ajută Rusia care încearcă cu disperare producerea de rupturi în alianță și în Europa. Instituția idioților utili a ajuns să numere șefi de stat și dacă vă gândiți la declarațiile descurajatoare ale celor care spun că Ukraina nu se va putea integra în UE mai devreme de 15 sau 20 de ani sau că ar trebui să facă ceva concesii teritoriale pentru a se încheia războiul, îmi veți da dreptate!

   Așadar, în concluzie, atenție sporită la rahaturile ce ne pot părea fapt divers: un cântec intonat când nu e momentul, o fotografie alături de o piatră proaspăt văruită, un ministru care deși este posibil să știe se face că nu știe versurile imnului național, stegulețe rusești arborate prin Serbia, cereri croate sau turcești de amestec în treburile interne ale altora, etc, etc: toate astea nu sunt altceva decât butoanele plantate de ruși de-a lungul timpului, acum apăsate rând pe rând.

   Ω

   Presupun că în cazul reîncălzirii ideii unioniste Româno Moldovene urmează să vedem activată și Găgăuzia ... pardon, butonul găgăuz ...

David și Goliat sau după două luni

   Războiul de trei zile din Ukraina a intrat în a treia lună și nu dă semne că s-ar apropia de final. Acum, cu atât de mult material adunat, noi oamenii normali, putem încerca o analiză a evenimentelor care se petrec fix în ușa noastră, așadar ...

   Cele două combatante directe, Ukraina și Rusia:

   Ukraina, Davidul momentului, pare a-și fi învățat lecția numită Crimeea 2014: armata sa este apropiată de ideea de armată de profesioniști, echipamentul folosit pare NATO, tehnica de luptă încă sovietică pare și ea pe cale să se schimbe. Este evident că după 2014 țara s-a așteptat la o nouă agresiune rusă și s-a pregătit intens în această direcție: armata are un plan clar de luptă, militarii execută misiunile cu calm, și-au pregătit din timp puncte de sprijin și de rezistență cu depozite de hrană și armament dar, cel mai important, resursa umană ukraineană este în mod clar pregătită după alte standarde decât cele obișnuite în spațiul sovietic sau ex-sovietic. În materie de PR, Ukraina a câștigat războiul încă înainte de a începe și și-a atras simpatia și ajutorul întregii lumi sau, mă rog, a aproape întregii lumi civilizate. Până și președintele Zelenski pare a juca un rol în piesa pusă în scenă cu măiestrie de propaganda de la Kiev. Fostul spațiu slav vecin Mării Baltice (Polonia și țările Baltice), având în comun o istorie veche de multe sute de ani, începută chiar mai devreme de Ducatul Lituaniei, a simțit imediat durerea ukrainenilor, reacționând de-a dreptul agresiv în favoarea micului David. Refugiații ukraineni se dovedesc oameni de treabă și încă nu știm dacă odată cu ei au emigrat și rakeții care acum niște ani au speriat Europa. Oricum ar fi, este clar că amenințarea Rusiei a șters din memoria mondială de scurtă durată toate „hibele” Ukrainei, corupția, violența și simpatia pro rusă: după terminarea războiului, la fel cum a pățit și România după revoluție, cei care au interesul îngropării Ukrainei vor aminti de toate astea și țara va reocupa locul ei obișnuit constatând că s-a ales din aceste lupte cu o glorie efemeră care va plictisi copiii viitoarei generații de școlari, cu distrugeri masive ce se vor repara numai cu ajutor occidental adică cu intervenția rechinilor economico financiari veșnic flămânzi dar și cu apartenența, oficială cel puțin, la spațiul european! Din păcate pentru ei și din fericire pentru noi, tot ei vor avea frontieră cu Rusia ...

   Rusia, acuzată de toate relele lumii, a trebuit să pornească acest război! Da, a trebuit, a fost forțată, pentru că economia țării este atât de slabă și atât de dependentă de capitalul extern, de tehnologia străină și de exportul de materie primă încât a ajuns presupun, la sufocare! Atunci când Dumnezeul momentului la Kremlin a împărțit bogățiile incomensurabile ale țării între oamenii lui de casă nu a zis nimeni nici pâs așa că nu vedem de ce acum ar avea cineva ceva serios de reproșat! În acest mod au apărut câțiva ruși jenant de bogați, o pseudo clasă mijlocie născută tot din corupție și o masă enormă de săraci hrăniți cu sloganuri sovietice. Sistemul corupt își arată limitele (clasa politică românească ar trebui să învețe din acest exemplu): armata trimisă să cucerească o țară în care se presupunea că va fi așteptată cu flori, cu pâine și cu sare a fost echipată cu tehnică de luptă din era sovietică, a primit ținute de luptă luate parcă de la SH și a fost hrănită cu rații care nu mai erau bune nici în războiul din 2014! Comandanții armatei par a fi fost și ei numiți politic: ministrul apărării este de fapt inginer constructor iar generalii își conduc trupele în luptă mai prost decât într-un joc video unde și începătorii învață rapid că blindatele deplasate în coloană în zona de luptă sunt ținte sigure – bănuiesc că Jukov era de multă vreme la Kiev! Soldatul de rând, îndoctrinat cu mândria de a fi rus, redus educativ la marele război de apărare a patriei (adică WWII), considerat în continuare carne de tun, pare prost echipat, prost hrănit, prost condus, asmuțit la jaf și terorizarea populației civile cucerite: din păcate, se pare că populația Rusiei, în ansamblul ei, nu a evoluat cultural și educațional în ultimii zeci de ani, lucru care ne lămurește de ce în continuare statuile lui Lenin sunt la mare cinste și curentul pro stalinist este extrem de puternic! Tot nivelul educațional, nu scăzut ci diferit de al lumii civilizate, explică și agresivitatea turistului rus, mania lui de a stăpâni totul, dorința de a se face remarcat printr-un comportament mitocănesc: au fost învățați că li se cuvine totul, că merită totul, că sunt cei mai și cele mai și ... și ... și ... Și sunt foarte surprinși când de prezența lor se bucură numai hotelierii în vreme ce ceilalți turiști se feresc de hoardele blonde: dacă privim lucrurile la rece, vedem în comportamentul rusului care părăsește temporar sau definitiv Rusia educația și ideile siberienilor aduși în Europa la război! Închidem paranteza prea generoasă și revenim la discuție: generalii ruși par specializați în terorizarea populației civile și în distrugerea teritoriului ocupat încât te întrebi sincer cum vor stăpâni un teritoriu cucerit dacă mai întâi îl distrug și îngrozesc civilii! Comportamentul demn de evul mediu și de Ivan cel Groaznic pare normă în armata rusă: gropile comune și distrugerile materiale inutile cum ar fi locuințele spun totul și se pare că nu sunt bine primiți nici măcar în zona pretins rusofilă și rusofonă (dacă numai 1% din atrocitățile făcute publice este adevărat și tot este îngrozitor)! Conducerea Rusiei așadar, cu o economie sufocată, cu un comerț internațional bazat pe importul de bunuri de consum și de lux și vinderea de materii prime, cu un comerț interior stagnant și o rublă pe butuci a simțit cum se apropie funia de par și, la fel ca în 2014 a așteptat finalul unei olimpiade pentru a-și hrăni poporul cu o nouă victorie facilă și propagandistică, dând liber ostașilor la jaf de bunuri de larg consum! Numai că acum ... da, acum David avea piatra pusă-n praștie! Sistemul educațional sovietic și rusesc încep să-și arate tarele, mamele cu copii dispăruți în misiune pe uscat sau pe mare nu mai simt mândria pierderii acestora pentru patrie ci amărăciunea faptului că au murit pentru nimic și nici măcar pozele propagandistice cu mame fericite care au primit 10.000 de ruble (circa € 100) în schimbul fiilor morți la datorie pentru conducătorul iubit nu mai păcălesc pe nimeni! Rusia a obținut până acum un avans teritorial minor, a obținut unirea întregii lumi civilizate împotriva ei, a obținut unirea statelor NATO în jurul USA și a demonstrat că este pe cale de a deveni o putere de mâna a doua! Elitele ruse, câte au fost, nu pot influența gândirea și comportamentul mujicului pe care școala și societatea l-au învățat că toți ceilalți sunt oameni de categoria a doua pe care el trebuie să-i calce cu bocancul pe cap!

   Statele NATO, care multă vreme păreau dezbinate – mai ales urmare a acțiunilor lui Trump – au readerat la ideile alianței urmare a pericolului rusesc!

   Sub presiunea internațională, Germania care a făcut permanent un joc ciudat, mai mult pro rus decât pro NATO și pro UE începe să se miște, cancelarul Scholtz fiind supus unui tir constant și din exterior și din interior: noi nu știm ce stă în spatele acestei atitudini, noi nu știm ce tratat secret or fi semnat cele două țări atunci când RFG a primit plocon RDG fără ca armata sovietică aflată pe teritoriu est german să intervină și, nu numai atât, chiar să se retragă frumușel și singură singurică! Presupun că Germania are mâinile legate printr-o înțelegere secretă încă aflată în vigoare după 30 de ani!

   Franța, unde ideile extremei drepte par a fi prins teren surprinzător de bine s-a speriat de un candidat cu legături strânse cu Rusia și clasa ei conducătoare și l-a reales ca fiind răul cel mai mic pe candidatul proeuropean, continuându-și drumul alături de NATO.

   Ungaria, cu amintirea republicii sovietice ungare a lui Bela Kuhn face un joc lipsit de subtilitate și este pe față susținătoare a ideilor Moscovei: trebuie să urmărim cu atenție și răbdare lecția pe care i-o va da UE, lecție care dacă rămâne fără rezultat instituționalizează călcâiul lui Ahile chiar aici în coasta noastră.

   Serbia, care încă plânge după fosta Iugoslavie, este trup și suflet alături de Rusia, punându-și în pericol viitorul traseu pro european, uitând că în ziua de astăzi, într-o lume și o economie globalizată, traiul de unul singur este aproape imposibil!

   Republica Moldova este între ciocan și nicovală, Transnistria, buba purulentă uitată ani și ani de zile deschisă în coasta sa dovedindu-se acum un pericol pentru întreaga Europă. Moldova face din fericire un joc inteligent, profitând din plin de evenimentele din Ukraina pentru atingerea scopurilor sale europene!

   Dacă ne îndepărtaăm, vedem că alături de Rusia se găsesc forțe de nivelul Coreei de Nord și al Siriei în vreme ce Japonia își amintește de insulele Kurile și de alte posesiuni rusești luate cam cum au fost luate ținutul Herța și Insula Șerpilor!

   China, care privește cu simpatie acțiunea Rusiei în Ukraina cea declarată de Moscova o non țară cu o non națiune, se gândește că și Taiwan-ului i s-ar potrivi un statut asemănător!

   Totuși, Rusia a demonstrat asemenea slăbiciuni militare încât în acest moment nu mulți mai privesc cu interes o alianță militară cu rușii, cu atât mai puțin China care are ceva interese în Siberia.

   Fostul spațiu sovietic pare încă nehotărât, multe republici mai ales din Asia centrală refuzând să ia partea Rusiei.

   Bielorusia, care părea aliatul de nădejde, cu toate manifestările ei pro ruse, a făcut totuși un pas înapoi și cu tot ajutorul dat, nu a trimis trupe în Ukraina.

   Aliații Moscovei sunt în acest moment entități de prost renume (ceceni, sirieni), alăturări neașteptate ale Maicii Rusii cu tot felul de golani care își așteaptă rândul la ieșitul din istorie.

   Trăgând linie după această extrem de succintă relatare ordonată a faptelor de noi toți știute, putem trage niște concluzii, acestea fiind următoarele:

-          Rusia nu pare a mai fi forța de temut de pe vremuri. Armamentul ei pare depășit, resursa umană neglijată, comanda slabă, resursele economice limitate. Susținerea populației pare încă la cote înalte dar nimeni nu știe cu exactitate ce gândește omul de rând amenințat cu arestarea pentru nesusținerea politicii tătucului de la Kremlin. Din nou este vizibilă nepotrivirea dintre declaratul super armament rus și primitivismul tehnologic rusesc datorat dependenței țării de tehnologia și capitalul străin. Politica rusă agresivă, atât internă cât și externă, nu pare a dovedi tăria unui stat ci, mai curând, slăbiciunea unui grup conducător care se agață cu ultimele puteri de pozițiile dobândite. Declarațiile sforăitoare ale oficialilor ruși nu par a mai speria pe cineva. Amenințările lansate împotriva tuturor, aproape fără discernământ, nu fac altceva decât să unească și să întărească și mai mult grupul masiv de țări și organizații pro ukrainene, pro NATO și anti ruse, Suedia și Finlanda fiind un foarte bun exemplu. Acum, mai nou, Rusia încearcă se pare să se lege de Transnistria, fiind evident că stăpânirea litoralului nordic al Mării Negre și a portului Odesa ar dezechilibra total Ukraina și raportul de forțe din zonă: problema este dacă provocările la care deja recurg vor genera un nou teatru de război, dacă vor deschide un nou front sau dacă sunt doar o amenințare de peste gard!

-          Ukraina, Davidul momentului, profită din plin de experiența occidentală, demonstrează superioritatea tacticilor și armamentului NATO și se îndreaptă în marș forțat spre occident: chiar dacă în viitor, vrând nevrând va avea frontieră cu Rusia, distanța dintre cele două țări va fi atât de mare încât rușii nu vor mai recunoaște fostul teritoriu sovietic! Ukraina acum, în plin război, se naște ca națiune suverană. Ukraina acum își câștigă statutul de națiune independentă și din nou evident, Ukraina întoarce definitv spatele trecutului sovietic!

   În actualul context, România pare să se fi plasat într-un punct în care tace și face: mulțumirile directe sau voalate adresate României de către partea ukraineană cât și amenințările din ce în ce mai fățișe ale Rusiei lasă asta de înțeles!

   Este normal să ne ajutăm vecinii?

   Este normal să ajutăm Ukraina, cea cu care ne-am judecat pentru platoul continental al Mării Negre, cea care a blocat canalul Sulina prin eșuarea navei Rostock?

   Este normal să ajutăm Ukraina, țara care a refuzat învățământul în limba maternă românilor din Bucovina de Nord?

   Este normal să-i ajutăm pe ukraineni când avem și noi amărâții noștri?

   Răspunsul este în mod clar DA, este normal! Este normal să-ți schimbi prioritățile atunci când este nevoie, este normal să sari și să stingi casa vecinului antipatic decât să stai pasiv și într-un viitor oarecare să ia și casa ta foc!

   Așadar, trebuie să înțelegem că amenințările ruse demonstrează că sancțiunile economice au efect, că discursurile lui Lavrov care vorbește de așa zisa neseriozitate ukraineană în discuțiile de pace înseamnă că resursele sunt pe sfârșite și că aparițiile triumfaliste ale tătucului popoarelor au rol propagandistic și atâta tot: Rusia izolată nu pare în stare să ducă acest război la bun sfârșit.

   Ω

   În ecuația războiului acesta mai este o singură necunoscută majoră: armamentul nuclear deținut de Rusia, va fi folosit sau nu? Ar putea fi folosit, nimic de spus, dar va fi? Dacă un nebun este dispus să distrugă lumea din cauza gândirii lui paranoice, cei din jurul său îl vor lăsa? Greu de crezut!

   Ei bine, înainte de a începe războiul Ukraina îl câștigase iar Rusia, fără să fi tras un foc de armă îl pierduse! Noi putem fi măcar de data asta alături de învingători, alegând să facem lucrurile care trebuie și cum trebuie și sfârșitul războiului în care USA, UK și aliații lor s-au implicat neașteptat de mult ar putea să ne aducă și nouă un câștig, fie și de imagine și de încredere pentru că abia acum occidentului îi este clar că nu ex cancelarul Schroeder spunea adevărul fiind plătit cu bani rusești ci amărâții ăștia din răsărit, balticii, polonezii și românii, rudele sărace care deranjau pe toată lumea plângându-se de ruși și Rusia!

   Și nu uitați:

SI VIS PACEM PARA BELLUM!

 

   

Ras-Putin

   Ce am învățat noi din acest nou război european?

   Păi ... păi am învățat că pentru majoritatea așa zișilor oameni de televiziune vorba nu face doi bani și că orice rahat, oricât de urât mirositor care le iese din gură este bun și de dat pe post, proștilor care eventual ascultă și/sau privesc! Atâtea inepții ca acum nici la olimpiadă nu mi-a fost dat să aud! A propos, știați că orice vehicul vopsit în verde este militar și dacă este militar este tanc? Dacă nu, aflați odată cu mine de la TV! Apoi, mulțimea de specialiști și specialiste, mulțimea de reporteri de teren care întreabă niște bieți copii traumatizați ce le-au spus taților rămași să lupte, idioata aceea care la intrarea în România întâmpină refugiații cu „va fi ochei, va fi ochei” că bine este de rușine! Sunt mult prea mulți cei care ar merita niște șuturi undeva pe principiul că așa poate le vine mintea la cap!

   Dincolo de monumentalele prostii de limbă și comportament, dincolo de prețiozitatea exprimării goale (gâdea e campion) vine suferința unor amărâți, suferință care ne-a cam tocit simțurile, suferință de care într-un timp oarecare cetățeanul mediu, român sau de aiurea, se va plictisi. Asta este marea problemă și cred că pe asta mizează și conducerea rusă: nimeni nu se așteaptă ca opinia publică internațională să accepte la nesfârșit prețuri mai mari, ajutor dezinteresat dat altora, pericol de război la frontiere! Iar atunci când simțămintele noastre vor fi fost suficient de tocite, un ziar de două parale va veni cu bomba: niște refugiați ucraineni au furat, au violat, au accidentat sau mai știu eu ce – nici măcar nu va trebui să fie adevărat! Acel moment va fi începutul sfârșitului simpatiei fără margini de până acum! De ce? Pentru că nu suntem educați, pentru că trăim din sentimente în sentimente, pentru că nu putem înțelege drama în profunzimea ei ci doar în ceaiul fierbinte de moment! Acel moment va fi sfârșitul nașterii unei națiuni, naștere la care asistăm practic neputincioși astăzi!

   Pentru că am vorbit de educație, vă rog să nu vă închipuiți că spațiul exsovietic este mult mai răsărit! Și acolo educația are lacune și urmărește niște interese de stat: cel mai bun exemplu sunt cuvintele „fascist” și „nazist”, cuvinte care în toată lumea asta largă au conotație istorică, în spațiul exsovietic par a fi cea mai tare și mai scabroasă insultă la adresa unei persoane sau unui grup de persoane! Rușii îi acuză pe ucraineni că sunt fasciști și naziști, ucrainenii urlă la soldații ruși „fasciștilor”! Oricât am căutat, nu am găsit o traducere a acestor termeni în limba română modernă, pur și simplu nu-i poți traduce decât în litera dar nu și în spiritul lor! Au o încărcătură subtilă, venită din vreo 70 de ani de educație sovietică, încărcătură care nouă, cei care nu am făcut școala rusească, ne scapă!

   Ω

   Așadar? Ce ne așteaptă? Ce va urma? Nimeni nu știe, nici un pseudo specialist nu ne poate spune ca mama omida ce ne pregătește viitorul ... dar, posibilitățile sunt numărate:

-          Putin este înlocuit și noua conducere rusă își cere scuze și se retrage (scenariul este cel mai puțin plauzibil)

-          Rusia se mulțumește pe moment cu estul și sudul Ucrainei, urmând ca viitorul să decidă

-          Rusia decide să termine cu visurile europene aici în est și ocupă Moldova (Transnistria este cu arma la picior) și Georgia odată cu bucăți mari din Ucraina

-          Rusia și Occidentul cad la înțelegere și pentru a avea pace rup Ucraina în două (scenariu foarte plauzibil)

-          Nimeni nu se înțelege cu nimeni și ajungem la un război generalizat între civilizațiile orientală și occidentală, între economiile și industriile lor (improbabil)!

   În oricare dintre scenarii, sancțiunile economice își vor pierde încet încet efectul, statul rus fiind cu siguranță dispus să devalorizeze și mai mult rubla și să coboare și mai mult nivelul de trai al cetățenilor în efortul de susținere a unui război altfel fratricid și inutil! Și NU, nu vă faceți iluzii: Crimeea este și va rămâne rusească iar dacă mâine Navalnâi îi ia locul acestui Ras-Putin modern, în câteva luni va gândi și el la fel, pentru binele și gloria și strălucirea Maicii Rusii! Așa crede un om ... de pe stradă ...

Fără emoție

    Întâmplările nefericite de acum au indus o stare de emoție generală în societățile non ruse, lucrul fiind chiar bine venit. Dar, dacă stăm strâmb și judecăm drept, trebuie să spunem că a ajuta este una și a sări peste rând este alta! Vorbesc, ați înțeles sigur, despre aderarea Ucrainei, Moldovei și Georgiei la UE. Nu, nu sunt împotriva acestui lucru, pot spune că m-ar bucura pentru că ar împinge și mai departe linia care ne separă de mult prea marele și flămândul nostru vecin de la est dar acest lucru nu trebuie făcut sub imperiul emoției, deci nu trebuie folosit un regim de urgență numai și numai pentru a mai pune o iluzorie piedică în calea Rusiei! Ucraina luptă și are toată admirația mea, dar corupția din România este ca și inexistentă pe lângă cea din Ucraina (mame ucrainene declară după trecerea frontierei în România că vameșii ucraineni cer bani pentru a lăsa civilii să fugă din țară)! Și nu numai ... Extinderea UE acum, ar însemna o sinucidere teritorială, o frontieră comună cu Rusia (Bielorusia nu cred că merită pomenită separat), cu Armenia și cu Azerbaidjan: nu este cam mult? De fapt, nu mult cât rapid! Să nu uităm prin ce a trebuit să treacă România pentru a fi membru al UE (de NATO să nu mai vorbim!), să nu uităm cum am perceput cu toții că am fost obligați să facem frumos pentru aderare, să nu uităm ce s-ar întâmpla în Europa cu grupuri rusofone și rusofile atât de masive, convinse și compacte cum sunt cele din estul Ucrainei! Cu Transnistria, pseudo republică pro rusă în mijlocul Europei, ce am face? Cu Crimeea cum rămâne? Dar cu hotărârea Ucrainei de a nu recunoaște de fapt alte naționalități pe teritoriul ei, adică așa cum face cu românii care sunt considerați moldoveni în continuarea politicii naționaliste sovietice care considera că românii și moldovenii sunt neamuri diferite? Chiar și Moldova ar veni cu găgăuzii și cu o comunitate rusă din nou foarte puternică! Despre Georgia putem spune cam aceleași lucruri! Așadar, are rost graba atunci când ai atâtea belele și nici un câștig de moment ci o iluzorie și îndepăratată bunăstare? Trebuie să lăsăm emoțiile de-o parte, trebuie să ne ajutăm pe mai departe aproapele în mod umanitar și dacă este posibil chiar și militar dar pentru aderarea la blocul comunitar cred că este prea devreme! De fapt, să fim sinceri: România și Bulgaria au prins un tren formidabil în 2007 pentru că în realitate, nici astăzi cele două țări nu întrunesc 100% condițiile aderării care a venit într-un moment favorabil!

   Ω

   Ținem cu Ucraina și ucrainenii, îi ajutăm cât putem, dar pentru aderarea la UE cred că trebuie trecut prin statutul de candidat și prin toate reglajele cerute de uniune pentru o cât mai ușoară și mai perfectă alăturare într-un viitor mediu ca durată! În caz contrar, dacă UE se va extinde necontrolat, este posibil să se trezească pe neașteptate că s-a lăsat cucerită de fosta uniune sovietică și nu invers ... Așa crede un om, de pe stradă ...

Doctrine nu numai militare

   Suntem puși în fața faptului împlinit al războiului în vecini și asta trebuie să ne facă atenți la multe amănunte. Am mai spus că sunt surprins, eu ca simplu amator, de modul în care funcționează ofensiva rusă, pornind de la greșelile de logistică, trecând prin înșirarea vehiculelor de luptă și aprovizionare pe kilometri întregi de drum îngust și sfârșind cu măcinarea moralului ucrainenilor prin atacarea intenționată a zonelor locuite de civili! A propos de asta, trebuie să vă amintesc ce scandal a fost mai ales în USA când s-a părut că armata americană a atacat o nuntă în locul bârlogului lui Bin Laden! Așadar, cum funcționează cele două doctrine militare, cea rusă și cea occidentală? Trebuie să spunem că de la bun început se vede disprețul conducătorilor pentru cei din subordine: în perioada 2001 – 2021, în 20 de ani de război crâncen în Afganistan, americanii au pierdut 2271 de oameni iar coaliția în întregul ei (inclusiv România) 3374! În 20 de ani de război cu fiarele numite talibani ... în primele cinci zile de război în Ucraina, Rusia a pierdut peste 5000 de militari și asta nu pare a alarma pe nimeni! În toată istoria ei, Rusia a avut mari comandanți militari, unul dintre ei, poate ultimul, fiind mareșalul Gheorghi Jukov, omul care a apărat Leningradul, a apărat Moscova, a apărat și despresurat Stalingradul, a comandat bătălia de la Kursk, a cucerit Berlinul și a mai avut la activ multe, multe alte alte fapte de arme! Tot el a pus la cale și a comandat ofensiva spre Rjev, rămasă în istoria militară sub numele de „mașina de tocat carne de la Rjev”, unde pierderile i-au înspăimântat până și pe sovietici! Dacă ne documentăm nițel, ne luăm cu mâinile de cap! Pierderile totale ale URSS s-au ridicat după propriile surse la circa 26 de milioane de oameni în timp ce cele americane au depășit cu puțin ... 405.000 ... Veți spune că URSS a suportat singură frontul de est și este adevărat, dar USA au suportat singure frontul din Pacific unde japonezii numai blânzi nu au fost! Aceste cifre nu fac altceva decât să arate care este poziția conducătorilor față de omul de rând! Se știe că în lipsă de armament sovieticii trimiteau câte doi sau trei oameni la luptă, armă având doar primul, ceilalți urmând să i-o ia când cădea în luptă, se știe că au adus pe front trupele siberiene, feroce dar neinstruite și necivilizate, se știu poveștile adevărate cu „davai ceas, davai palton”, se știe cum au ajutat România în `47 să moară de foame luând aproape întreaga producție agricolă ca pradă de război în plină secetă și foamete, se știe cum a fost cu intreprinderile de comerț exterior numite Sov – Rom, cele prin care spunea românul de rând, le dădeam grâul iar ei, în schimb, ne luau petrolul! Astea-s așa, câteva vorbe aruncate despre momente și date cunoscute, vorbe care spun clar că omul obișnuit nu face nici doi bani în fața conducătorilor ruși, sovietici sau din nou ruși: ce se petrece acum în Ucraina este același lucru pe care l-au făcut peste tot pe unde au trecut de-a lungul timpului, iar faptul că bombardează criminal zone civile nu este o greșeală ci o încercare de slăbire a moralului apărătorilor, apărători despre care rușii știu că sunt doar oameni și că li se va termina odată și odată rezerva de rezistență! În partea cealaltă, avem huliții occidentali în frunte cu USA: am văzut ce pierderi au avut în războaie, am văzut cum au jefuit ei lumea prin implementarea planului Marshall, am văzut cum spoliază țările și națiunile pe unde trec! Să nu mă înțelegeți greșit, nu există numai ruși răi și occidentali buni, nici gând, dar doctrinele celor două țări sunt total opuse și asta aș vrea să se înțeleagă de aici!

   Avem apoi problema echipamentului: dacă resursa umană o mai încropești (deși cu oameni flămânzi, neinstruiți și duși la luptă cu forța nu faci mare brânză), cu tehnica treaba stă altfel! În războiul modern se pare că spusele lui Stalin „Calitatea este și ea o formă a calității” nu se mai potrivesc! Dacă armata rusă are nevoie de cercetare în adâncime pentru a marca terenul și a indica țintele mânjindu-le cu vopsea în timp ce armatele occidentale au implementat internetul și controlează câmpul tactic în timp real ... cred că nu mai sunt multe de spus!

   Deasupra tuturor acestor lucruri se află comanda armatei. Ucrainenii, conștienți că în câmp deschis nu au nici o șansă în fața tăvălugului rusesc, au ales inteligent să se apere în orașe, acolo unde sunt stăpâni și, cum se spune, te ajută și pereții: așa că, dacă planul era ca astăzi noul guvern ucrainean pro rus să depună jurământul, de el s-a ales praful pentru că armata rusă comandată se pare de generali și mareșali numiți politic (cam ca la noi) a trecut la măcinat orașele pe care încă nu a reușit să le cucerească! Mai vedem erori de organizare (așa ne învață istoria!), de aprovizionare, de transmitere a ordinelor, ascultăm siderați amenințări cu războiul nuclear și, pe măsură ce trece timpul ne întrebăm:

ASTA POATE ARMATA RUSĂ SAU CONDUCEREA ESTE SABOTATĂ

DIN INTERIOR ȘI OFENSIVA NU ESTE SUSȚINUTĂ CI AJUTATĂ SĂ

SUCOMBE INDIFERENT DE PIERDERILE MATERIALE ȘI UMANE?

   Ω

   Indiferent care este adevărul, abia acum s-a tras o linie clară între fosta URSS și restul lumii: dacă până acum răsăritul Europei putea fi ușor amestecat cu Rusia și interesele ei, este evident până unde se întinde influența rusă, adică până la vreo sută de kilometri de Viena mulțumită politicii „fraților” noștri maghiari! Așa crede un om, de pe stradă ...

 

După 77 de ani

   După 77 de ani de pace, timp în care omenirea a progresat incredibil iar Europa a avut o perioadă la fel de incredibilă de pace, Rusia și-a spus că ce-i mult strică și a început războiul detestat împotriva fraților lor ucraineni!

   Păcat, mare păcat!

   Nu avem ce face dacă după acești 77 de ani Rusia încă trăiește în umbra „marelui război de apărare a patriei” adică a celui de-al doilea război mondial!

   Mare păcat că educația s-a făcut tot în direcția propagandistică anti occidentală, tot împotriva dușmanului american, tot împotriva progresului dar pentru rămânerea în secolul XIX cu o pătură subțire de intelectuali elitiști și o masă mare, enormă, de mujici!

   Mare păcat, mare de tot că Rusia care s-a înarmat constant nu reușește să vândă la export altă tehnologie decât cea militară, că rămâne în continuare un exportator de materii prime, că se bazează și astăzi pe statutul de bau bau în loc să fi evoluat alături de celelalte țări ale lumii ăsteia în direcția pe care vedem că până și închisa Chină a adoptat-o!

   Mare păcat!

   Cât despre pretextul războiului, ăsta s-a mai auzit și cu alte ocazii, nu este decât traducerea în rusă a actului prin care Germania nazistă cerea regiunie sudeților din Cehoslovacia!

   Mare păcat!

   Dar, să scurtăm: Rusia care știe că o populație ignorantă este ușor de condus uită dezvoltarea internetului, uită că digitalizarea nu se folosește numai în fakenews, uită că informația circulă în dublu sens și că, la un moment dat ea va pătrunde și pe atât de bine izolatul teritoriu sfânt al Maicii Rusii! Iar atunci, atunci când oamenii vor pricepe că Navalnâi nu-i nebun ... va începe să se împută treaba! Bun, deci a fost nevoie de 77 de ani ca să avem din nou război adevărat la granițele României, să auzim și să vedem practic explozii la câteva sute de kilometri de frontierele noastre!

   Păcat ... mare păcat!

   Părerea mea este că abia acum Ucraina va dori cu ardoare să adere la NATO și UE, dacă până acum mai era discutabil, abia fratricidul acesta îi împinge definitiv în brațele occidentului! Este posibil ca un timp Rusia să-și impună propriul guvern aservit la Kiev, este posibil ca o vreme niște cozi de topor să preia rolul de lukașenko în Ucraina dar acest lucru va fi vremelnic: Ucraina și ucrainenii au văzut ce înseamnă Rusia și ce înseamnă occidentul, au înțeles că ceea ce este acum nu este un simplu război Rusia Ucraina ci că este un adevărat război al civilizațiilor și, pe măsură ce vestul Ucrainei se va uita mai mult peste gard, cu atât mai mult se vor îndepărta de așa zișii frați de la răsărit! Să nu uităm că dacă acum Biden sau Scholtz ori Ursula van der Leyen sau Macron mor, NATO, UE, USA își vor continua drumul și politica lor în timp ce dacă tătucul popoarelor se împiedică și cade peste geam sau bea ceai cu poloniu și nu cu polonicul este posibil ca politica Rusiei să se schimbe radical: să nu uităm tranziția Stalin Hrușciov!

   Este mare păcat pentru că urmează presupun o criză a alimentării Ucrainei cu tot felul de alimente și bunuri, urmează tragedia războiului, urmează o tragedie a refugiaților: și totul pentru ce? Pentru ca Putin și apropiații lui să dea un os de ros propagandiștilor și îndoctrinaților care mai trăiesc și astăzi cu mândria victoriei în al doilea război mondial? Numai pentru asta? Și oamenii vor uita că rubla a ajuns la 5 bani? Și că viața le este grea? Și că o duc de azi pe mâine pentru a crede că sunt mare putere? Cu burta goală? Proastă educație ...

   Ω

   Să revenim cu picioarele pe pământ: locuitorii din zona Cernăuți au început să treacă frontiera în România și spun că și acolo au fost explozii! Adică deja începe criza refugiaților ...

   Ei bine, trebuie din nou să facem recurs la memoria istoriei: un avion de luptă ucrainean a trecut frontiera în România și a fost condus să aterizeze la Bacău. Nimeni nu ne spune dacă avionul era înarmat de luptă, cum a ajuns în zonă și de ce: întrebarea își are rostul pentru că astfel aflăm dacă a fugit din fața aviației inamice, dacă a greșit sau dacă Ucraina încearcă să-și pună la adăpost tehnica de luptă scumpă! Nu știm dacă cu acordul României sau nu ... Adică este posibil ca România să fi acordat ajutorul pe care în 1968 Iugoslavia lui Tito i l-a refuzat în eventualitatea unei invazii pe atunci sovietice și post Cehoslovacia!

   Putin și ai lui promit că vor numai să stopeze genocidul la care sunt supuși rușii din estul Ucrainei uitând că noi ne mai amintim de Katyn, de Fântâna Albă și altele asemenea, drept care trebuie să ne întrebăm câtă încredere putem avea în promisiunile lor! Pun această întrebare pentru că pe noi ne-au înșelat constant de sute de ani!

   Nu cumva ar trebui închisă gura posturilor pro ruse, nu cumva trebuie limitate acțiunile sputnik, nu trebuie trași pe dreapta agitatorii pro ruși? Să ne gândim la asta pentru că avem un război la frontieră și nu depinde de noi să fim atrași sau nu în acest conflict ci de marele urs care poate avea alte socoteli în zonă! 

De fapt, știind care este situația economică a Rusiei, se pare că asistăm la un război al Rusiei cu ... Rusia! Cel puțin așa gândește un om, de pe stradă ...

  

 

Heil Putin!

   Cu aproape o sută de ani în urmă, un personaj rămas în istorie ca personificare a răului, a cerut în numele patriei mamă ocuparea unor regiuni controlate de francezi și i s-a dat! Apoi, a cerut dreptul la înarmare și, deși tacit, i s-a dat! A vrut apoi o bucată din Cehoslovacia și i s-a dat! A cerut și Austria și, i s-a dat! A cerut dreptul de a crea state marionetă și i s-a dat! A vrut teren nou pentru etnicii conaționali și i s-a dat! Acest personaj, permanent a șantajat lumea lui cu amenințarea unui război iar puterile momentului, doritoare de pace cu orice chip au plătit prețul cerut de șantajist căzând în capcana șantajului fără sfârșit! Numele acelui șantajist, al celui care a inventat sistemul, era Adolf Hitler ... Astăzi, vă place sau nu vă place, un nou șantajist folosește lecțiile învățate de la Fuhrer: biata populație rusă, nevoia de reîntregire a neamului Maicii Rusii, dorul nestins de frații și surorile care, etc, etc și așa mai departe! Și nici măcar nu cere mult imitatorul, cere ca un stat suveran și independent să renunțe la suveranitatea și independența lui, să aibă o politică atât internă cât și externă conform cererilor Moscovei și, dacă nu se supără nimeni, să devină și un fel de slugă care să ia eventuale bobârnace de la occident în locul Rusiei! De fapt, Rusia lui Putin cam asta dorește, iar modul în care o face este cel puțin jenant, spun asta pentru că dacă acum peste două sute de ani Napoleon îl numea pe Alexandru, țarul Rusiei, „perfidul bizantin” recunoscându-i în fapt merite diplomatice în urmărirea intereselor patriei lui, astăzi același Napoleon cum l-ar numi pe brutalul Putin?

   Am văzut mai mulți specialiști, analiști, politologi și alte persoane autohtone autointitulându-se astfel, spunând că Rusiei, pentru a avea liniște și pace, occidentul ar trebui să-i dea ceea ce cere! Am ascultat și m-am crucit: lecțiile trecutului nu înseamnă nimic oare pentru pseudo specialiștii aceștia sau se bucură de ceva venituri de la răsărit? Deștepții ar dori să dea ceva ce nu le aparține (estul Ucrainei și Crimeea) Rusiei pentru a avea liniște! Țin să amintesc aici că în anul Domnului 1812, Turcia a dat Rusiei ceva ce nu-i aparținea tot pentru a avea liniște: teritoriul cedat este cunoscut nouă sub numele de Basarabia iar Turcia nu a avut pace din partea Rusiei nici douăzeci de ani! Așadar? Este bine să cedezi șantajului?

   Aceeași Maică Rusie a hotărât că Ucraina nu este de fapt un stat real, că este ceva sintetic creat pentru nevoile de moment de către Lenin și mulți analiști interesați de fenomenul momentului trec cu vederea spusele Moscovei: dacă însă, mâine, Transnistria cere recunoașterea ei de către Rusia, RPT sau republica populară transnistreană cerând și ajutorul militar rus? Atunci, ce facem domnilor dispuși să plătiți liniștea de moment fără a privi în viitor? Dar dacă poimâine lipovenii declară republica populară Jurilovca și cer recunoașterea independenței ei și ajutor militar rus? Dar dacă Găgăuzia procedează așa? Dacă Rusia declară că baia dumitale a cerut independența și o și recunoaște, ce faci? Nu este vorba aici despre război, este vorba despre o amenințare pe termen lung și foarte lung pentru că nimeni nu ne garantează nici unuia dintre noi că Rusia se va opri aici mai ales dacă obține foarte ușor ceea ce dorește acum! Asemănarea între cei doi dictatori este izbitoare, totul este să o vadă și cine trebuie!

   Sunt mulți cei care se plâng că replica dată Moscovei este slabă, prea slabă, că sancțiunile economice trebuiau să fie mai dure dar asta din nou dovedește că nu au învățat nimic din istorie: sancțiunile economice înrobitoare impuse Germaniei învinse în 1918 au deschis calea fascismului și a celui de al doilea război mondial, așa că în primul rând nu Rusia trebuie sancționată ci mega bogații din anturajul conducătorului iubit, nu contează în ecuația marii politici dacă țața Lena moare de foame dar contează dacă un oligarh nu-și poate duce familia în occident și dacă i se supără amanta/amantele! Așa că ăștia sunt oamenii care trebuie să sufere și să suporte consecințele pentru că, spre deosebire de moarta de foame țața Lena, ei se pot întreba serios și cu efect dacă merită să-l iubească chiar atât de mult pe conducătorul iubit!

   Ω

   Așa cum spunea un comic la un moment dat, război n-o să fie dar puțină luptă pentru pace tot o să avem! Îmbucurător este răspunsul unit occidental, care până acum nu pare a avea vreo fisură. Supărător este modul arogant în care Rusia tratează pe toată lumea. Îngrijorător este cum așteaptă China cuminte să vadă pe cine poate să înghită în cazul unui conflict!  

   Da, cei doi dictatori, Hitler și Putin seamănă izbitor în cele mai multe privințe deși există între ei și o deosebire marcantă, pe care nu avem voie să o uităm: Putin imitatorul de Fuhrer are ceea ce originalul nu a avut niciodată, imitatorul are arma nucleară! Așa crede un om, de pe stradă!

 

Sportul mincinos

   Și s-a mai terminat o ediție a JO, de data asta de iarnă ... să ne gândim bine ce am văzut și să ne întrebăm cât de corect a fost! Așadar ... mai toate fostele republici ex sovietice sunt reprezentate în problele de patinaj artistic de ruși și rusoaice! Să nu uităm și nemții/nemțoaicele, francezii/franțuzoaicele etc cu nume rusești! Trebuia să vă reamintesc cum, imediat după revoluție, o oarecare româncă Alina (săritoare parcă în înălțime) a plecat iute iute în Germania unde a devenit peste noapte nemțoaica Galina! De fapt, să ne gândim bine cât adevăr este în rezultatele falsificate cu bună știință de federații naționale care în loc să crească talente de la copii și juniori cumpără performanță gata făcută de alții! Cui folosește minciuna asta, ce se mai află dincolo de orgoliul de moment? Nu cumva ar trebui să fie și un strop de rușine? Multe federații sportive consideră normal acest lucru, cumpărarea de rezultate adică, lucru ce poate fi numit un dopaj al clasamentului pe medalii! S-a văzut încă odată că sistemul cumpărării de performanță aduce beneficii șnapanilor care cumpără și poate și celor ce se lasă cumpărați, țara care dă banii însă nu se alege decât cu performanță pe hârtie: pe primul loc pe medalii a fost Norvegia, surclasând Rusia, USA, Canada, etc! Tot acolo sus a fost și Olanda! Și, să mă ierte Dumnezeu dacă greșesc, nici una dintre țărișoarele astea nu au adus străini care să le „repereze onoarea” sportivă! Nici gând, țărișoarele astea mult mai puțin populate decât România au băgat bani în sportul popular, un bun exemplu fiind numărul de patinoare pentru patinaj viteză din Olanda (90) față de USA (6)! Nici Finlanda nu a stat rău, ba dacă mă uit la turneul de hochei unde a câștigat învingând tot ce i-a ieșit în cale, stă chiar bine: este normal să aibă rezultate dacă la o populație de patru milioane de suflete Finlanda are peste 290 de patinoare de hochei acoperite! Germania, a vrut neapărat rezultate la bob: a cumpărat bobeuri de la altă țări? Nici gând, a implicat sponsorii, astfel încât BMW a construit nu numai un super simulator pentru bob, simulator în care poate fi încărcat orice circuit din lume, ci a mai folosit și propriul tunel aerodinamic pentru testarea boburilor pe care, mă iertați, le cam produce! Bani aruncați? Nici gând, rezultatele obținute din aceste teste sunt cu siguranță folosite în aerodinamica mașinilor construite, ducându-le cu un pas mai departe de concurență!

   Avem exemple multe: sportul de performanță nu se bazează pe o Halep ci pe mii de fetițe care practică sportul, sportul popular din care se aleg cele câteva sportive de performanță! Nu putem fabrica un Hagi, este imposibil, dar putem avea mii și mii de copii care să joace fotbal sau să practice alte sporturi la nivel de amatori, din care să extragem cei câțiva care vor deveni profesioniști de nivelul lui Hagi! Trebuie să înțelegem că atâta timp cât sportul va fi un lux vom avea o popualație bolnavă, nu vom avea sport de performanță și rezultate internaționale și nu, nu îmi vorbiți despre cât de bine era când România avea rezultate la gimnastică pentru că acele rezultate au fost obținute cu niște sacrificii inumane! Copilele care au luat pe vremuri medalii pentru gimnastica românească au fost in integrum victimele sistemului care le-a folosit și le-a aruncat cât colo când nu le-a mai folosit: întrebați-vă dacă ați lăsa un copil să mănânce un ou și o frunză de salată pe zi ca să se mențină în greutatea perfectă! Întrebați-vă cât de normal este să faci sport de performanță dar să nu faci nici un pic de școală astfel încât viitorul campioanelor să fie la ... circ! Întrebați-vă dacă pentru copiii dumneavoastră ați vrea o astfel de viață și un astfel de viitor! Rusoaica Valieva, patinatoarea, nu vă faceți iluzii, nu este o hoață, ea este o victimă a antrenorului/antrenoarei, a federației ruse de patinaj, a sistemului politic care își face propagandă prin sport prezentând o fațadă mincinoasă țării în care populația este dispusă să sacrifice un copil pentru minciuna performanței și superiorității neamului și Maicii Rusii! Da, da, Valieva este victima și nu hoața! În aceeași situație au fost și sportivii români: Teodora Ungureanu, cea care la Montreal a fost practic egala Nadiei, cea pe care mulți specialiști o vedeau mai bună decât Nadia, a mâncat ani de zile o pâine la circ, singurul loc în care se putea pune în valoare! Vine apoi minciuna vârstelor: cum de li se pare normal unora să pună să concureze una lângă alta o țăndărică de 15 ani ca Valieva și o concurentă de 25 de ani sau mai mult, una care este deja femeie, cum se pot gândi șefii sportului mondial că cele două au aceeași dinamică, același centru de greutate, etc, etc! De ce nu se modifică limita minimă de vârstă? Știți că în jocurile antice exista o singură regulă în împărțirea atleților? Tinerii nu puteau concura cu maturii: nu ar trebui să ne gândim și astăzi la ceva similar?

   În general în sportul mondial se practică vânzarea – cumpărarea de oameni și performanțe, o face și România (la rugby de exemplu) dar, cine ce câștigă din asta? Nimeni, mai puțin niște șefi de federații care probabil iau și prime pentru rezultatele de pe hârtie!

   Ω

   Țările nordice ne-au dat un exemplu din care dacă vrem, putem învăța câte ceva! Alături de „România educată” nu și-ar avea locul și „România sportivă și sănătoasă”? Ba da, sigur că și-ar avea locul: cu condiția să nu cadă și România asta pe mâna președintelui iohannis, bineînțeles! Așa crede un om, de pe stradă ...

DACĂ!

   Dacă în mod real Rusia își retrage oamenii și tehnica de luptă din zona frontierei cu Ucraina, la ce trebuie să ne așteptăm? Când pun această întrebare, nu am în minte isteria specialiștilor români în securitate, politologie și alte cele, acei specialiști care ne văd buricul pământului: ei bine, mă întreb ca un om normal, care vede harta și pricepe și altceva decât inepțiile protocroniste și patriotarde cu care am tot fost îndopați! Probabil că, dacă Rusia Mare într-adevăr nu va ataca Rusia Mică, aici nu contează Rusia Albă, așadar dacă amenințarea militară de moment se diluează, trebuie să ne așteptăm la continuarea războiului! Da, vrem nu vrem, ne place sau nu, războiul va continua și, când spun asta mă gândesc bineînțeles la războiul mediatic, la fluxul constant de știri false, la cum va susține coloana a cincea sau a câta o fi considerată sputnik punct diverse terminații șopârlele introduse în societățile occidentale printre care din fericire astăzi ne numărăm și noi, la atacuri informatice, la furturi de date, la – cum se spune – hecăreală la greu! Este adevărat că nordul Europei este ruta ideală, plată, cu orizonturi largi în care armatele de blindate pot încerca să zburde călcând totul în șenile dar ... dar dacă aici, în zona noastră ar putea obține un cap de pod care să-i apropie de strâmtori și de posibilitatea manevrării flotei Mării Negre și pe alte mări, rușii nu ar spune nu: în concluzie, vigilența trebuie să fie maximă!

   Evoluția evenimentelor se va vedea în timpul unor așa numite discuții, tratative în care Rusia va încerca să ia Ucrainei dreptul inalienabil de a-și hotărî singură viitorul iar occidentul și NATO vor încerca să vândă Ucraina cât mai scump! Valoarea la care este prețăluită astăzi Ucraina este diferită funcție de cine se arată interesat:

-          Lugansk și Donbass, două regiuni Ucrainene împănate cu ruși sunt foarte importante pentru vecinii noștri dar și pentru Rusia care le folosește ca elemente de presiune în timp ce occidentul nu s-ar băga în viesparul ăsta pe care nu-l prea înțelege și care pare exotic și mult prea îndepărtat

-          Crimeea și Marea de Azov, nu sunt chiar foarte importante pentru Ucraina care nu are o flotă redutabilă și nici forța să stăpânească zona însă este extrem de importantă pentru Rusia care întreține aici flota Mării Negre și toată baza militară de la Sevastopol, de unde se pot lansa atacuri fulgerătoare și adevărate asupra NATO, nu din astea mimate ca acum

-          Transnistria este o zonă uitată în acest moment însă amenințarea Armatei ruse de acolo este cât se poate de reală! Să ne amintim că Armata 14 sovietică din Transnistria avea ca obiectiv nici mai mult nici mai puțin decât ... Istanbulul: cine vrea, își poate aminti de generalul Lebed și de pseudo desființarea acestei armate care protejează și astăzi regimul de la Tiraspol

-          Ucraina în ansamblul ei este foarte importantă pentru Rusia care nu dorește să se schimbe nici un pic drept care își constituie un cordon sanitar din statele foste componente URSS, motiv perntru care va susține permanent la conducerea unor țări dictatori prea plecați ca în Bielorusia sau țările Asiei Centrale ori ale Caucazului care riscă să creeze o fisură în apărarea și așa zdruncinată și nu va înghiți niciodată manifestări prodemocrație pentru că, nu-i așa, iată la ce s-a ajuns urmare a victoriei „maidanului”. Ucraina este foarte importantă pentru occident din același motiv, adică Ucraina cu o conducere care simpatizează vestul este un bun tampon în fața Rusiei dar, cel mai important pentru toată lumea este ca estul și vestul să se înțeleagă, iar acest lucru se va întâmpla peste capul Ucrainei pentru că, vrem sau nu, gazul și petrolul trebuie să circule!

   Din punct de vedere militar, o eventuală retragere a Rusiei de la frontiera Ucraineană ar însemna o victorie importantă nu atât pentru UE sau NATO cât pentru USA care până acum a trebuit să jongleze pe două fronturi extrem de îndepărtate, estul europen și estul asiatic, acolo unde Republica Populară vrea cu tot dinadinsul să înghită Republica China, adică China continentală este flămândă și vrea să pape Taiwanul, încălcând fără scrupule același drept al autodeterminării popoarelor!

   Trăgând linie, vedem că în cazul unei retrageri reale a Rusiei și aplanării conflictului Ucrainean, Rusia pierde militar și poate economic, pierde Putin din prestigiu, și pierde China care a încercat să mituiască Rusia cu un contract de furnizare de gaze de 180 de miliarde cu speranța că aceasta va ține USA ocupate la Marea Neagră. Ce se prefigurează? Simplu, mici frecușuri în Marea Chinei și Marea Galbenă, agitație de portavioane, amenințări economice, atacuri informatice asupra occidentului și poate, la un moment dat, arătat mușchii măcar propagandistic.

   Ω

   Al cui va fi viitorul? Cine va câștiga dacă Rusia cu adevărat se va retrage? Răspunsul este simplu, va câștiga cine va asigura condiții mai bune de trai propriei populații și aliaților iar până acum, se pare că occidentul reușește acest lucru mai bine decât Rusia încă sovietică și China semi comunistă. Așadar, cam ăsta va fi viitorul dacă Rusia cu adevărat se retrage ... Așa crede un om, de pe stradă ... dacă Rusia cu adevărat se retrage! DACĂ!

Jocuri olimpice? Ale cui?

   Am văzut din nou că între ideea de olimpism a baronului și realitatea imediată distanța este cu mult mai mare decât cei o sută douăzeci și ceva de ani de când a revenit Olimpiada grecilor în actualitate. Ceea ce s-a dorit a fi o sărbătoare, o întâlnire de-a dreptul frățească între participanți, ceea ce a propus „Altius Citius Fortius” pentru toată lumea, a devenit de multă vreme (aș spune de la Berlin 1936) un prilej și un mijloc de propagandă! Nu contează cine a organizat jocurile olimpice, nu contează că au fost la Moscova, Beijing, Paris, Roma sau Tokio, jocurile au fost folosite propagandistic într-un mod extrem! Din ideile olimpice ale baronului de Coubertin s-a ales praful, nu contează decât ca pieptul de multe ori gol să sune frumos sub lovitura cărămizii propagandistico naționaliste! Dacă nu sunteți de acord cu mine, priviți actualele jocuri de iarnă de la Beijing: totul a început înainte de a începe, cu acuzații de dopaj, cu boicot diplomatic, cu scandaluri ... vedeți undeva ideile despre olimpism? Buuun, așadar sportivii ruși au fost prinși dopați mai ceva ca redegiștii de pe vremuri, pare-se l-au tăiat și pe Lance Armstrong, drept care CIO a luat hotărârea să excludă Rusia de la jocuri! S-a întâmplat? Nu, pentru că Rusia a fost exclusă dar sportivii ruși concurează sub un fals neutru drapel al ROC, adică al comitetului olimpic rus, deci sub drapelul organizației care a supervizat de fapt dopajul sportivilor ruși! Interesant mod de pedepsire a falșilor sportivi, nu? Și pentru că trebuia să se întâmple ceea ce CIO se face că nu vede, tocmai participanți sub drapelul ROC sunt prinși ... cum? Dopați din păcate! Este evident că sistemul politic rus actual, continuator al sistemului politic sovietic urmărește să demonstreze superioritatea națiunii ruse în toate domeniile iar pentru asta nu precupețește nici un efort: din păcate pentru ei, lumea largă a schimbat de mulți ani regulile jocului și astăzi, cei care se dopează sunt considerați falsificatori și chiar hoți! Asta însă, nu contează pentru o populație educată să se închine și astăzi eroilor din marele război ... bla, bla, bla! Mă miră doar faptul că Macron s-a dus la Moscova uitând că acolo și astăzi este aniversată victoria generalului Iarna asupra lui Napoleon!

   Să-i lăsăm dar pe ruși și să privim organizatorii: Beijing, oraș de câmpie, a devenit dintr-o dată perfect pentru jocurile de iarnă! Iar chinezii, pregătiți să arate unde au ajuns ei, au transformat vechi uzine în spații sportive, a transformat instalațiile de vară din 2008 în locuri pentru jocurile de iarnă, asigură sportivilor condiții dubioase și hrană ciudată iar totul pare doar decor pentru declarațiile unei jucătoare de tenis cum că este bine și nu are probleme cu violul sau alte cele ... Și totul a început cu o festivitate de deschidere anostă, punctată de discursuri goale, urmând să se încheie la fel, cu aceeași defilare a sportivilor, cu aceleași vorbe goale! Până și prezența lui Putin a fost ștearsă și fără efect, clar fiind tuturor că Republica Populară a prins Rusia la greu și i-a impus un contract de comerț cu gaze naturale din care probabil numai cumpărătorul va câștiga ...

   Așadar, ce rost mai au jocurile olimpice în forma actuală?

   Ce legătură mai au ele, fie de vară, fie de iarnă, cu originalul baronului de Coubertin?

   Pare-se că nici unul!

   Ω

   Dacă vrem ca jocurile și ideile de olimpism să nu moară îngropate sub molozul propagandei organizatorilor, trebuie schimbat sistemul! Trebuie recurs la un sistem care să elimine posibilitățile de autoglorificare, care să pună pe primul loc sportul și ideea baronului, aceea care spunea că nu este important să câștigi ci să participi, deci un fel de sport popular spre binele tuturor și nu un inventar al medaliilor cum s-a ajuns astăzi! Se poate face așa ceva? Sincer să fiu cred că da, cred că se poate ajunge în situația în care toată lumea să beneficieze real de jocurile olimpice iar mita, regina de la CIO să dispară! Cea mai simplă soluție ar fi spargerea jocurilor în discipline și organizarea concursurilor în locuri diferite de pe glob dar în același timp: astfel, am putea avea concursul de hochey băieți la Moscova, cel de schi alpin la Cortina d`Ampezzo, snowboard-ul la Lake Placid și biatlonul în Patagonia! Provocarea ar fi desfășurarea probelor în aceeași perioadă de timp și atunci, poate turneul de hochey fete s-ar desfășura la București pe noul patinoar ce nu pare că va mai fi făcut altfel vreodată! Cine ar pierde? Ar pierde marii organizatori, ar pierde propagandiștii și lobby-știi  care au convins CIO că este bine să organizeze jocurile de iarnă la Soci, ar pierde puternicii care caută de zor să-și arate mușchii! Cine ar câștiga? Ar câștiga cei mulți, ar câștiga multe orașe care altfel nu au nici o șansă să organizeze o olimpiadă în fața marilor puteri, ar câștiga sportivii care ar putea participa în număr mai mare, ar câștiga mult mulți în locul celor puțin care își permit – deși nu ar trebui – să organizeze o super competiție chiar și în pierdere ca cea de acum, numai și numai pentru rezultatele propagandistice! Iarna nu-i ca vara spunea cineva, dar asta nu înseamnă că jocurile olimpice nu se pot re organiza astfel, fie vară, fie iarnă! Așa crede un om, de pe stradă ...

Țară țară vrem ostași!

   În răsăritul nostru, la nici 400 de kilometri de Constanța, pe mare, se află Sevastopol, baza flotei ruse a Mării Negre și la circa 1000 km de Iași, în zonele separatiste ale Ucrainei se găsesc peste 100.000 de soldați (era să spun sovietici), ruși și se pare și multă, prea multă tehnică de luptă! Pentru războiul modern, distanțele astea nu mai înseamnă nimic sau, mai simplu spus, posibilul dușman deja îți bate la ușă, ți-a și pus bocancu`n prag! Dacă privim harta, vedem că răsăritul Ucrainei este sub o presiune constantă de mai mult timp dar și că, mai nou, se prefigurează un nou punct fierbinte, anume se concentrează trupe ruse și tehnică de luptă în Bielorusia. Frontul bielorus poate fi chiar mai periculos decât cel ucrainean pentru motivul simplu că distanța Minsk – Varșovia este de numai vreo 550 km! Iar harta fizică ne spune din nou că pericolul cel mare nu este varianta prin sud-estul Europei, adică pe la noi și prin Balcani, zone muntoase și fără drumuri, cu trecători ușor de apărat și fundături fără ieșire ci nordul, prin Polonia, pe unde se poate ajunge rapid în Germania și de acolo în tot occidentul! Pare o temă distopică dar, istoria ne învață că aceleași lucruri s-au mai petrecut prin 1944 – 45, atunci când prostia numită insurecție armată din 23.08.44 a pus pe tava sovietică sud-estul european și a lungit războiul care probabil se putea termina încă din `44! Multora dintre noi li se pare absurdă ipoteza aceasta pentru că istoria patriotardă învățată în școală ne spune dar nu ne explică ansamblul: în august `44 Armata Roșie era la porțile Varșoviei și la 700 km de Berlin dar, pleașca românească l-a făcut pe Stalin să tragă frâna de mână și să hăpăie plăcinta oferită prostește de români!

   Ce vom face acum? Cum avem de gând să reacționăm? Este evident că nu avem în intenție acțiuni ofensive! Dar cu defensiva cum stăm? Este România pregătită pentru un conflict, chiar dacă acesta nu va atinge fizic teritoriul național? Cum vom supraviețui dacă Rusia ajunge până-n frontierele noastre? Ce se va întâmpla cu investițiile străine? Cine va mai băga bani aici? UE va mai finanța o posibilă pierdere?

   Ω

   Așadar, este țara pregătită pentru șocul unui război în apropierea granițelor naționale? Ne bazăm pe alianța nord atlantică și nu este rău, dar noi, noi ce facem? Cât timp credem că mai este necesar pentru ca propaganda rusă să-și facă efectul și contribuabilul american sau occidental să înceapă să se întrebe de ce trebuie EL să plătească pentru apărarea unor țări cu nume exotice, pe care nu le poate localiza pe hartă dar de unde știe că vin cerșetori și găinari și mardeiași și hoți? Cât timp va mai trece până ce contribuabilul german își va spune că nu-l interesează de răsăritul european așa cum nu l-a interesat 40 de ani în secolul 20 cu condiția să-i vină în continuare gaze de la ruși?

   Întrebarea la care trebuie să ne răspundem este aceasta: știți proverbul „Ajută-te și Dumnezeu te va ajuta”? Dacă nu-l știți, îl aflați acum și împreună cu cei care-l știau deja trebuie să ne întrebăm serios:

NOI CUM NE APĂRĂM?

MAI SUNTEM ÎN STARE S-O FACEM?

   Așa că, poate n-ar fi rău să luăm în calcul vechiul joc de copii, să punem mâna să lăsăm scandalurile la o parte măcar pe moment și să ne pregătim pentru ce poate fi mai rău! Așa crede un om, de pe stradă ...

Decât așa Mărțișor ...

   Acum, tot omul se simte dator să fie solidar cu Ucraina, să „iubească” Ucraina și ucrainenii, să ajute așa și pe dincolo ...

   Dar, hai să fim raționali și să încercăm să vedem ce putem afla din evenimentele pe care măcar la TV le vedem și la care participăm indirect! Deci, ce putem deduce din ce se petrece acum? În primul rând, am înțeles că faimosul război hibrid perfecționat de ruși și-a atins maximum de eficiență iar acum începe să se fâsâie în fața unul alt instrument de luptă: combinația de propagandă mincinoasă, fakenews, trupe de mercenari, mase de blindate și de avioane sprijinind infanteria care atacă cu „URA” a fost lovită năpraznic și neașteptat de embargoul internațional la care a fost Rusia supusă aproape instantaneu! Dacă până acum, pe front se petrecea ceva și la Moscova se spunea altceva, acum rubla lor națională și-a înjumătățit puterea de cumpărare în câteva ore: iar asta o simte și academicianul dar și rusul de rând! Toate sancțiunile cumulate, cu toate că la început nu însemnau sau nu păreau a însemna mare lucru, zdruncină economia și așa zdruncinată și excentrică a Rusiei! Sistarea zborurilor internaționale afectează o altă clasă de cetățeni ruși iar blocarea tuturor conturilor ca și a cardurilor emise în Rusia nu vor face altceva decât să aducă nemulțumire în mai toată societatea rusă! În acest moment, este clar că războiul economic este răspunsul la războiul hibrid și la agresivitatea și aroganța unor state: state, nu națiuni, pentru că nu cred eu că un mujic dintr-un fund de Rusie, locuitor de izbă și băutor de samagon are ceva cu ucrainenii! Lăsând la o parte propaganda bine țintită a ucrainenilor care se bucură de un PR de zile mari, să vedem dincolo de evidența imaginilor: am văzut prizonieri ruși și par nemâncați, slăbuți, nu par nici foarte bine convinși nici foarte bine antrenați, pot spune că unii îți fac chiar milă! Spun unele voci că ar fi printre ei și condamnați penal cărora li s-a dat de ales între campania din Ucraina și ani buni de lagăr (în Rusia dar și în URSS s-a practicat). Tot ciudat pare comportamentul simplilor soldați care încearcă să intre în legătură cu populația locală și constată, uluiți, că ucrainenii nu vor să fie eliberați așa cum le-a spus lor Volodea, tătucul popoarelor și nici cu pâine și cu sare nu-i primesc! Se pare că Rusia, după ce a tot căutat și a repetat în Afganistan și-a găsit propriul Vietnam! Și fac exact greșelile americanilor, le repetă la indigo: furia conducerii politice împinge comanda armatei ruse să se poarte de-a dreptul sălbatic, bombardând fără reținere și în plină zi zone locuite, acțiune care nu face altceva decât să le întărească renumele de barbari – și dacă chiar vor folosi arma termobarică, vor fi presupun nu doar excluși din competițiile sportive ca acum ci izolați pentru multă vreme din moment ce petrolul și gazul încep să vină din alte surse!

   Putin, înghesuit de realitățile economice și sociale ale Rusiei, realități de care este responsabil și pe care le tot ascunde sub campionatul mondial de fotbal, sub olimpiade sau sub grupuri masive de sportivi dopați ca politică de stat, a fost obligat să acționeze! Situația trebuia mascată într-un fel, așa că a ales o victimă la îndemână, comodă și sigură, pe care s-o bată ca-n curtea școlii așteptând ca fetele să-i facă ochi dulci și băieților să le fie frică de el! Teoretic, totul a fost perfect! Numai că fraierul clasei, în loc să se lase bătut, a sărit la gâtul derbedeului! Bătăușul s-a mirat și a dat și mai tare, a amenințat că scoate șișul și boxul dar, spre surpriza lui, victima a fost înconjurată de clasele mai mari, alea care nu se tem de fanfaronada lui de mahala! Și uite cum, Volodea s-a pomenit că tare mult i-ar plăcea să se retragă și să fugă acasă dar ... dar nu mai poate! Știți cum este Rusia acum? Ca o echipă de fotbal care a ales să joace în deplasare dar indiferent de rezultat pierde meciul de acasă! Pentru că de acum, orice s-ar întâmpla și oricum se va termina, Rusia a pierdut deja chiar dacă învinge sau, mai ales dacă învinge!

   Ω

   În concluzie, Rusia nu iese onorabil din povestea asta decât dând vina pe cel care a comandat toată punerea în scenă și pe acoliții lui, mimând rolul cetățeanului surprins, naiv și neștiutor pus față în față cu tragismul miilor de morți și distrugerilor din ambele tabere!

   Occidentul exersează forma de război de tip Liga Națiunilor, adică toată lumea împotriva agresorului și pentru prima dată, pare să-i iasă!

   Ucraina se bucură de o popularitate ieșită din comun și, tocmai aici vă cer eu dumneavoastră să fiți raționali, să vă întrebați și să vă răspundeți singuri și serios la următoarea întrebare:

LUMEA DĂ DOVADĂ DE SOLIDARITATE

DIN SIMPATIE PENTRU UCRAINA SAU

DIN ANTIPATIE PENTRU RUSIA?

   Dacă răspundem rațional și, bineînțeles corect la această întrebare, vom avea multe de învățat ... Așa crede un om, de pe stradă ...

Ioc glagorie, geaba parale!

   Aveți prea mult timp liber? Aveți prea mulți bani? Aveți prea multă răbdare? Aveți prea multă înțelegere? Atunci, vă recomand un spectacol de la tnB, anume „Cursa de șoareci”!

   Credeți sau nu, acest spectacol care în Anglia lui natală se joacă FĂRĂ ÎNTRERUPERE din 1952, deci de 70 de ani, a devenit în varianta lui bucureșteană o parodie a originalului! Am spus cu mai mult timp în urmă că nu mai calc pe la teatrul metropolis pentru că nu este un teatru profesionist ci unul de amatori: să vedeți cum a avansat amatorismul la național!

   Dar, să începem cu începutul ... de la intrare ești dirijat direct către sală și nu către garderobă. Te întrebi de ce, că doar ai paltonul pe tine: ei bine, în sală este frig, este frig destul de rău, sunt probabil sub 18^oC, ceea ce în cazul unei reprezentații de peste două ore fără pauză este destul de puțin! Bineînțeles că foaierul, accesul și oribilele uși antifoc păstrează același fason de hală industrială comunistă, rece și respingătoare, hală în care cineva a depozitat cam la întâmplare și claie peste grămadă câteva piese numite opere de artă care nu au mai avut loc pe masa cea roșie a prezidiului!

   Începe piesa și ciulești urechile: ei bine, deși avem locuri în prima jumătate a parterului, deși știm textul, tot nu înțelegem totul și asta din două motive, primul acustica și sonorizarea execrabile, al doilea jocul, de multe ori cu spatele la public!

   Execuția artistică, pentru că nu putea fi și ceva bun în piesa asta, a devenit clona stilului metropolis: replici îngroșate, replici urlate, marote cântate, strâmbături, ocheade, a propos-uri (culmea, chiar și aici, cu tentă sexuală)! Nu știu ce a tradus Margareta Nistor, dar pare-se nu piesa Agathei Christie!

   În final totul se termină cum a început, adică plat, fără nerv, fără sare și fără piper, un cumul de clișee tăcute sau urlate, o plictiseală fără cap și fără coadă dar cu bucuria că s-a terminat și ai scăpat cu viață nu din mâinile criminalului ci din mâinile criminalilor care au pus în scenă sinistra realizare care face de râs originalul! Ieși în viteză, în timp ce distribuția care nu merită pomenită apare pe scenă oarecum anacronic și cere prin vocea criminalului să nu divulgi cui n-a văzut piesa cine este asasinul!

   Afară este frig dar mai bine decât în sală: rar mi s-a întâmplat să mă bucur că s-a terminat: aceasta a fost una dintre ocazii!

   Ω

   Așadar, concluzii!

   Foaierul arată rece și respingător, nu se face nimic pentru umanizarea lui, totul este la minima rezistență în vreme ce ușile antifoc dau senzația de buncăr ALA! Nu, nu vă dau exemplu teatre mari din lumea asta, nu mă gândesc la OUL din Beijing unde totul este un spectacol din momentul în care te apropii de teatru, nici gând, dau exemplu foaierul operei din București, clădire veche, cu elemente de arhitectură comunsită fără pretenții!

   Frigul din sală poate este urmare a facturilor mari la gaze dar, dacă nu poți oferi condiții decente de vizionare, nu ține spectacolul, anulează-l!

   Scaunele ... scaunele sunt ... nici nu vă pot spune cât de inconfortabil poate fi un scaun care are partea din față mai jos decât partea dinspre spătar! Ați experimentat vreodată așa ceva? Nu doresc nimănui ...

   Jocul de teatru de amatori, mai puțin amuzant decât un număr de stand-up, se adresează evident publicului din ce în ce mai needucat! Regret s-o spun dar, spectacolele nu mai sunt un act de cultură ci o permanentă formă de amuzament pentru un public din ce în ce mai superficial și mai fragil cultural, urmarea fiind concerte de manele la național și nunți la operă: sau s-au făcut deja? Din păcate, coborârea la nivelul străzii și alergatul după ce place sărmanului public nu este răspunsul potrivit la lipsa de educație și incultura momentului însă aici, teatrul național pare a concura cu șușanelele cele mai comune!

   Spus pe scurt, tnB-ul după marea fușăreală este sub NAȚIONALUL din vremea deschiderii lui, atunci când pălăria mexicană chiar era o notă distinctă din toate punctele de vedere: săli, calitatea ansamblului, atmosferă, confort dar, în primul și în primul rând, calitatea personalului de la plasatoare la director, de la pompieri la Radu Beligan, Dinică, etc, etc ...

   Evident este un lucru: dacă această piesă era jucată la Londra cum este prezentată acum la București, nu apuca șapte spectacole și nu șapte decenii de reprezentații!

   Cel puțin așa crede un om, de pe stradă ...

   P.S. Rog respectuos conducerea tnB să-i roage pe „domnii” de la pază, cei care stau foarte vizibili în uniformele alea jalnice trântiți într-o rână ÎN FOAIER, la câțiva metri de ușa de acces a publicului să se ascundă măcar pe perioada în care se intră/se iese: spectacolul oferit de „domnii” aceștia plictisiți și tolăniți prin foaier este cel puțin la nivelul ... Cursei de șoareci!