Provident sau providențial?

   Păcăleala unor vorbe goale


   Providențial, cuvânt cu conotații oarecum religioase (vezi fratele lui bun „providență”), înseamnă că ceva s-a petrecut la momentul potrivit, că ceva excepțional s-a petrecut tocmai când era nevoie, că ceva benefic s-a întâmplat în cel mai favorabil moment cu putință, înseamnă de fapt că s-a întâmplat ceva foarte bine într-o clipă neașteptată, ducând la rezultate excepționale! Adicătelea, niciodată un lucru rău nu poate fi considerat ca fiind providențial (poate pentru ceilalți, nu pentru cel/cea căruia i se întâmplă): cel puțin așa ne învață pe noi dicționarele limbii române!

   Chiar dacă nu tot omul pune mâna pe o carte și cu atât mai puțin pe un dicționar, chiar dacă nu tot omul poate defini cu lux de amănunte termenul, este clar că tuturor le sună „de bine”, drept care, o firmă ce se ocupă cu o formă de așa zis împrumut legal de bani, și-a luat un asemenea nume, o asemenea denumire care poate (și sigur o face) induce în eroare un individ cu ceva mai puțină școală sau educație, ori pur și simplu cu mai puțină minte!

   Iată dar, în situația scăderii dobânzii de referință a BNR până la praguri istorice, cum băncile volens nolens ieftinesc împrumuturile, iată dar cum firmele și cetățenii pot lua mult mai ușor și cu costuri mult mai mici împrumuturi bancare, iată dar ... cum unii vânează pur și simplu categoriile sociale mai sus enumerate, aruncând pe piață credite la costuri absolut uriașe!
   Așadar, chiar firma cu numele providențial, ne oferă pe propria-i pagină un exemplu de calcul privind un credit pentru suma de 1000 de lei - acum, că o mie de lei nu mai înseamnă mare lucru, știm bine cu toții, dar să vedem în ce mod pot fi returnați banii aceștia, cu ce costuri adică:

   „Vrei banii în 24 de ore?

1.000 lei în 44 săptămâni

Rată săptămânală 32,00 lei (Comision unic 0,00 lei)                        

Valoarea totală de plată 1.403,00 lei (129,69% DAE) 

Atunci alege serviciul opţional de gestionare la domiciliu a creditului, un serviciu auxiliar oferit contra cost, care îţi permite să primeşti banii în mână, în maximum 24 de ore, la tine acasă. Nu ai nevoie de un cont bancar iar ratele le vei plăti în confortul propriei tale locuinţe.

Exemplu: Pentru un împrumut Provident de 1.000 lei pe 44 săptămâni, cu o rată a dobânzii fixă de 31,06% pe an, DAE de 129,69%, valoarea totală plătibilă este de 1.403,00 lei (include suma împrumutată, dobânda, comision de analiză a dosarului, comision de administrare, precum și comisionul unic aferent serviciului opțional dacă este cazul), rata săptămână de 32,00 lei. Comisionul unic aferent serviciului opţional de gestionare la domiciliu a acestui tip de credit este de 0,00 lei, care va fi inclus, conform opțiunii exprimate de solicitant, in valoarea totală plătibilă şi va fi distribuit în mod egal în ratele aferente împrumutului.”

 Greșelile de exprimare și ortografie aparțin paginii respective și le declar proprietatea ei inalienabilă!

   Vă rog să observați câteva ciudățenii ... în primul rând nu se vorbește despre penalizările de întârziere și altele asemenea, nici despre modul în care este girat creditul, rata de rambursare este cea săptămânală (pentru a părea mai mică) iar perioada de rambursare este una atipică, de 44 (?!?!?) de săptămâni, perioadă pentru care, dincolo de toate vorbele goale de genul „comision unic 0,00 lei”, ne este prezentată o situație absurdă, cu DAE de 129,69!
   De ce am spus absurdă? Pentru că DAE, care reprezintă Dobânda Anuală Efectivă, este un indicator care s-ar explica astfel
„Rolul DAE este tocmai de a aduce la același numitor comun toate costurile unui credit. Mai precis, DAE transformă și comisioanele aferente unui împrumut sub forma unei dobanzi anualizate. În acest fel, devine posibilă compararea a două credite, indiferent de tipul comisioanelor percepute. Iar diferența dintre DAE și rata dobânzii se datorează, în mare parte, acestor costuri suplimentare: comisioane inițiale, lunare, anuale, prime de asigurare de viață, etc.”
iar din calculul la an (adică la 52 de săptămâni în locul celor 44), obținem o dobândă cămătărească de numai ... 66,4%!
   Este adevărat că în 44 de săptămâni suma plătită suplimentar ar fi de doar 40,8%! 

   Să scurtăm deci discuția și să spunem că dacă creditul cu buletinul a făcut pe mulți să intre prostește la datorii, că dacă dobânda la creditul de nevoi personale este mare și la carduri de credit (CC) și mai mare, atunci un împrumut la un IFN este de-a dreptul înrobitor! Pur și simplu se percep dobânzi de peste 60% pe an! Nu înțeleg cum de nu se autosesizează nici una dintre autoritățile statului, iar dacă nu există cadrul legal de a interzice un asemenea act de jaf la adresa unor persoane care nu pot, nu știu, nu pricep ce li se întâmplă, mă întreb cum de nici un ONG plângător la coada câinilor „bagabonți” nu-și face pomană și cu concetățenii noștri mai puțin instruiți! 

   Ω

   Dacă prin absurd practica acestor IFN-uri nu este ilegală și se folosește de vreo portiță cu bună știință lăsată crăpată în lege, este cu siguranță IMORALĂ!
   Gândiți-vă numai câte tragedii au avut loc pentru că s-a apucat câte un „cetățean liber și cu drept de vot” să ia împrumuturi ca să-și achite întreținerea ... sau datoria ținută la birt pe caiet ... sau darul la o nuntă ... sau ce mai doriți dumneavoastră!
   Iar statul care are grijă să nu fumăm în prezența unui prea mare număr de pereți, ar trebui să reglmenteze această formă de camătă legalizată: ori sunt alte interese ...
 
 










 

Terorismul de tip democratico-birocratic și puterea educativă a internetului

   Îndoctrinarea europenilor și nord-americanilor


   Nu doar europenii sunt inoculați inteligent cu idei care contravin intereselor lor, ci și nord-americanii, așa că v-ați lămurit deja ce vreau să spun: sub masca unei false democrații intrate în stăpânirea unei elite birocratice, societatea despre care vorbeam își schimbă valorile, se îndoctrinează și se radicalizează!
   Toate acestea sunt posibile pe de o parte ca urmare a precarității educației, iar pe de alta, urmare a educației prin internet. Dacă le luăm pe rând (pe scurt, promit), constatăm că adevărata educație, acea educație cu puternice componente de cultură generală este astăzi ridicolă, constatăm că o persoană care poate stăpâni cunoștințe (fie și numai la nivel superficial) din mai multe domenii de activitate, este pur și simplu o ciudățenie, o curiozitate și că incultura a devenit un act de credință pentru care mulți sunt chiar mândri! Ni s-a băgat în cap ideea „modernă” de specializare, ideea care spune că omul trebuie să știe cât mai puține lucruri dar să le știe perfect: de parcă omul ar fi un robot ... Însă, multora le-a surâs trăznaia, drept care astăzi avem profesori de filosofie care folosesc în vorbire ticuri verbale de genul „ca și” și inspectori școlari (ba chiar și minstrul învățământului!) care trag niște dezacorduri englezite de nu mai știe nici bătrânul nostru Scaraoțchi ce mama lui au vrut să spună! Cât despre oamenii politici ... nu vă faceți iluzii, cum sunt ai noștri sunt toți, pentru că și politica a devenit o specializare și nu mai este făcută din vocație!
   În concluzie, mult prea mulți concetățeni au ajuns la părerea că a ști mai mult decât strictul necesar este o prostie, că oamenii deștepți trăiesc pe datorie și că a avea studii superioare este suficient pentru a fi un zeu al societății! Munca cinstită, susținută și inovatoare nu-și are locul aici, nici permanenta autoeducare, nici cultura generală (care să-ți șoptească dulce la ureche diferența dintre Rambouillet și Rocambole sau că părtinitor nu înseamnă a face parte în mod egal ci a lua cuiva partea nemeritat), nici bunul simț, nici, nici, nici ...
   Dar ... dar lipsa de educație nu se oprește aici, ci, mergând pe vechiul proverb românesc

„prostu`dacă nu-i fudul

    parcă nu e prost destul!”

au apărut tot felul de „guru” care ne învață ce și cum! Pe ei nu-i costă să dea din gur(u)ă și să nu spună nimic, însă pe deșteptele care-și educă bieții copii după principiile unor neica nimeni scriind pe net, le poate costa câte un ghips, câte o arsură, ba o mână ruptă, ba un ochi scos! De ce? Pentru că pe net, cineva a convins-o pe imbecila care nu ar fi trebuit să aibă voie să crească un copil, că micuțul de unu, doi sau trei ani trebuie să descopere singur ce este bine și ce nu! În traducere, experiența ei de femelă de mamifer poate fi aruncată la gunoi, iar cel mic are libertatea de a experimenta orice poftește!
   Lucrurile se petrec asemănător și cu principiul împărțitului (șeruit adică, pentru cei din multinaționale) lucrurilor ... dar despre asta am mai vorbit.
   Și dacă ar suferi numai tuta de mamă și deșteptul de tată, dar suferă un copilaș nevinovat lăsat de capul lui: și dacă o zgaibă, o entorsă, o fractură se mai repară, ce ne facem cu cei ce se opun vaccinărilor? Ce facem cu neștiutorii adepți ai lui Malthus, cei care sunt gata să-și lase copiii neînarmați și nepregătiți în fața vieții doar pentru că așa li se năzare lor în urma citirii unor materiale (pe internet desigur!) semnate (semnate?) de persoane ce nu-și asumă nici o responsabilitate ... ca să nu spunem chiar iresponsabile!
   Din nou lipsa educației lovește în plin, părinți foarte vocali aducând în discuție problema a două cazuri de copii care au suferit în urma vaccinului de cine știe ce maladie: un copil era din Tanzania, celălalt din Albania și, bineînțeles, nimeni nu aduce în discuție MILIOANELE DE COPII care nu au pățit nimic tocmai pentru că au fost vaccinați!

   Astfel se petrec astăzi lucrurile: în era informației, ușurința de a te informa ne-a transformat într-o societate evident mai neinformată și mai needucată decât predecesoarele!
   EVIDENT!

   Am văzut la știri că în Piața Bursei din Bruxelles au avut loc ciocniri între poliție și grupuri de manifestanți antirefugiați - asta nu mă susprinde, nu mă miră, nu mă intrigă - ci altceva: pe margine, o duduie, se isteriza țipând împotriva manifestanților „Să vă fie rușine”!
   Asta nu am priceput și pace!
   Să le fie așadar rușine!
   De ce?
   Pentru care cauză de motiv?
   Chiar dacă modul în care au spus că nu vor refugiați este cel puțin blamabil, în spatele acțiunii lor motivele sunt foarte serioase: nu vor refugiați pentru că vor să-și păstreze locurile de muncă, pentru că orașele sunt suprapopulate, pentru că sistemele sociale de ajutorare a nevoiașilor sunt întinse la maximum, pentru că vin cu o altă cultură, cu o altă educație, cu o altă religie și, mai ales, pentru că aduc cu ei pericolul terorosmului islamist! Oamenii nu vor să se întâmple cele mai sus enumerate (și multe altele, bineînțeles) și pentru asta trebuie să le fie rușine?
   De ce?
   Pentru că nu s-au lăsat îndoctrinați de internet să-și „șeruiască” jucăriile cu ceilalți? Pentru că nu vor să împărtășească cu niște venetici stropul lor de bunăstare?
   Pentru asta să le fie rușine?
   Vă rog să mă luminați și pe mine: dacă este suficient să vrei să trăiești în altă parte și ești dispus să pleci cu hoarda, atunci la ce ne mai sunt necesare pașapoartele?

   În sfârșit, pot spune că „educația” pe care sunt dispuse să ne-o facă diferite personaje pe net ar fi mai bine dacă ar lipsi: scopul urmărit de majoritatea (sunt convins că multe pagini sunt coordonate unitar) lor nu este educarea ci radicalizarea societății în anumite privințe! Experiența a fost făcută cu grupurile sexuale, apoi cu câinii, apoi cu clubul Colectiv, pentru ca acum să se treacă pe un plan superior: manipularea populației (în mare parte ignorante) în problema terorismului și a refugiaților - dacă și asta reușește, democrația a răposat definitiv!
   De ce?
   Pentru că omul a fost dezvățat să se autoeduce, a fost dezvățat să învețe și învățat să ia de bun ce citește pe ... net: de câte ori ați auzit expresia

„am citit pe net”

care sună de parcă s-ar referi la sfânta scriptură?

   Tocmai aici este problema: am renunțat de la a mai gândi, înlocuind acțiunea cu feisbucul și cu părerile altora, acești alții fiind întotdeauna specializați să gândească în locul nostru!

   Ω

   Nu trebuie să aflăm, trebuie să învățăm: iar învățătura înseamnă altceva decât tatuaje, silicoane și gene false!

   Dar învățătura este grea și nici nu dă rezultate imediate, trebuie să muncești, să gândești, să te zbați, să cercetezi ...

cel puțin așa am citit pe net!

Cu acul înfipt în suflet

   Patriotism, naționalism, rasism , xenofobie contra globalizare






   Am trecut mulți dintre noi prin școală „ca gâsca prin apă”, iar penele atât de bine ni le-am scuturat, încât nici măcar nu bănuim cât de multe nu știm și că ceea ce credem că știm poate fi greșit!
   Nu știm că fenomenul globalizării ne este băgat pe gât ca o expresie a globalismului, așa că suntem convinși că tot ceea ce se întâmplă este pentru că așa vrem noi! Drept care, ca niște biete maimuțe, facem ce vor alții și nu ce vrem cu adevărat, convinși fiind că suntem cei mai și cei mai și cei mai ...


   Să ne întrebăm deci, de ce este desuet patriotismul!
   Chiar așa, de ce? A ajuns de rușine să fii patriot? A ajuns ...
  
   Cât despre naționalism, nici nu mai putem vorbi: nu există înjurătură mai urâtă, decât să acuzi pe cineva de naționalism!
  
   Ba da, există! Să spui despre oarecine că este ... rasist!
   Sau rasist și xenofob! Brrr ...


   Au apărut tot felul de specialiști în diverse domenii proaspăt inventate, specialiști specializați în rezolvarea unor probleme speciale: un exemplu este modul în care ne creștem copiii - am văzut mămici care-și învață copiii să-și împartă lucrurile/jucăriile cu alții, dar sunt nemulțumite atunci când propria progenitură primește la schimb o jucărie ce pare mai ieftină! Mămicile acestea sunt exemplul viu că omului nu-i stă în obicei să împartă bunul propriu cu nimeni, că spiritul de proprietate ne-a făcut (printre altele) oameni ... Mămicile acestea, autoeducate pe internet, vor să schimbe natura umană, așa cum alți „educatori” de internet vor să ne facă să iubim tot ceea ce genetic nu aprobăm: dacă nu sunt de acord cu homosexualitatea sunt taxat de retrograd, dacă nu sunt de acord cu drepturile exagerate ale minorităților (devenite de-a dreptul privilegii, motive puternice pentru a se reclama drept minorități) sunt naționalist, dacă nu vreau străini periculoși în ograda mea, sunt xenofob, iar dacă mă tem de cei mai închiși la culoare decât mine și închinători unui alt Dumnezeu bănuindu-i de terorism, sunt rasist!
   Așa o fi, nu știu ce să zic ... dar cine a hotărât că acesta este adevărul?
   Cine a inventat rahatul acela numit „corect politic”?
   Europa „civilizată” a luat cu polonicul din învățăturile URSS-ului anilor `50, atunci când, deși ne-am fi strâns bucuroși de gât, eram tare amorezați de „tovii maghiari”, atunci când noi le dădeam și ei ne luau, dar cu toții mimam fericirea!
   Pur și simplu, lumea așa zis civilizată, civilizația vestică adică, repetă apucăturile comunismului de după război ...
   Nu am dreptul la o opinie proprie, trebuie să mă comport și să gândesc „corect politic”, cu toate că acest corect politic nu este definit de nimeni nicăieri! Lumea noastră a căzut sub dominația unor funcționari care încearcă să ne așeze pe toți în insectare, în clase și subclase: în cât mai puține clase, dar cu câte un ac ideologico-educativ înfipt în suflet!
   Dacă nu iubesc comportamentul țiganilor sunt rasist? Sigur sunt rasist ...
   Dar dacă nu vreau refugiați arabi în teritoriile bătrânei Europe sunt xenofob? Sigur sunt xenofob ...
   Și dacă-mi doresc păstrarea identității naționale în detrimentul lui „ie ochei” și „targhetat” și „focusat” și „o mai gad”, etc, etc, sunt naționalist? Sunt sigur naționalist!


   Dar cine a hotărât că este bine așa?
   Cine a numit câte un om politic Dumnezeu al hotărârilor ce vor marca întregul continent de-a lungul vieții câtorva generații de acum încolo?
   Și cum mă va încălzi pe mine faptul că respectiva persoană va pierde alegerile următoare?
   Sau că-și va cere scuze pentru rolul de cal troian pe care l-a jucat?
   Sau că va înțelege că a greșit? Dacă va înțelege ...


   Să încercăm să gândim cu mintea noastră și nu cu clișeele acum la modă, să încercăm să pricepem că adevărul ce ni se bagă pe gât este un fals adevăr, acceptat numai de unii conducători și de mai mulți inepți zgomotoși și cu fumuri de a fi „avant temps” educați prin site-uri de îndobitocire! Să nu mai arătăm cu degetul fără să înțelegem ce arătăm: toată lumea l-a hulit pe Jean-Marie Le Pen, dar oamenii au făcut-o printr-un proces de mimetism și nicidecum ca urmare a înțelegerii doctrinei promovate de respectivul personaj! Poate dacă Europa nu se ferea de puțină politică de dreapta, astăzi ar fi fost mai bine apărată: mai bine este un eufemism, pentru că, urmare a politicii imbecile a „externalizării serviciilor”, clasa politică aflată astăzi la putere încearcă să externalizeze rezolvarea problemei refugiaților plătind Turcia s-o rezolve în locul cui ar trebui s-o facă! Huzureala și bunăstarea occidentului, obținute prin controlul mâinii de lucru extrem de ieftine din răsăritul continentului sau din extremul orient, trebuie să fie plătite într-un fel, impotența clasei conducătoare birocratizate la extrem trebuie și ea plătită, opulența modului de trai trebuie la rândul ei să deranjeze și să fie plătită într-un fel!
   Și pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a spus ... terorism!
   Din păcate, nimeni nu ne spune care este motivul real al fenomenului terorist, nimeni nu vrea să explice alegătorilor că SUA și Europa au generat terorismul prin politica neocolonialistă și prin înarmarea unor insurgenți ridicați împotriva regimurilor cât de cât stabile: căderea dictaturilor din Irak, din Libia, din Egipt și acum din Siria, nu au făcut altceva decât să deschidă larg ușa instabilității!
   Cui folosește?
   Cine a câștigat?
   Statele musulmane, altă dată prospere (după standardele lor, nu după cele europene), cu obiceiurile lor, au fost forțate să „se modernizeze” și să se „democratizeze”, în situația în care nu au dorit acest lucru!
   Pentru ca occidentul european și SUA să pătrundă pe noi piețe de desfacere și de materii prime, a fost distrus un mod de viață pe care omul alb nu l-a înțeles niciodată: și nu mă mir, pentru că nu ne înțeleg ei pe noi, aflați colea, dar pe niște „arabi împuțiți”!


   Așadar, cine vrea să înțeleagă, pricepe motivele terorismului (cele reale, nu cele religioase, care sunt doar o fațadă), cine vrea pricepe greșelile făcute de clasa politică occidentală privind rolul „omului alb” în lume, cine vrea vede că politica actuală este greșită și că democrația riscă să-și trăiască ultimele clipe sub loviturile teroriștilor, dar cine poate vedea soluția acestor probleme?
   Cine este personajul providențial care va salva din nou lumea occidentală?
   Cine este el?


   Ω


   Actuala organizare europeană pare a avea zilele numărate și nici NATO nu pare a se simți prea bine: conducătorii noștri „democratic aleși” au oare ochelari de cal?
   Dacă da, atunci este de rău, pentru că întârzierea soluționării problemelor actuale poate duce numai și numai la o soluție de mână forte!
   Iar cel ce va rezolva criza, după aplauzele și mulțumirile de rigoare va trebui convins să plece de la putere:

O VA FACE?

Primarul onțanu arestat pentru mită: surpriză?

   Nu, nu este nici o surpriză!


   Interesantă știrea bombă privind reținerea lui onțanu, vulturul Oborului și stăpânul necontestat al sectorului 2 în ultimii 16 ani! Interesantă, dar deloc surprinzătoare: dacă ar aplica cineva un algoritm simplu prin care să se calculeze sumele LEGAL încasate și cele VIZIBIL  cheltuite, mai toți aleșii locali ar fi prin pușcărie. Lucrul este valabil și pentru onțanu!

   Problema este că zisul onțanu a căzut ca victimă colaterală, într-un război mult mai mare, război pentru care el, președintele interimar al unui partid fantomă, este de fapt muuult prea mic:

primarul onțanu a căzut pentru că trebuia să cadă madame radu, avocatul lui ponta și (cu siguranță) deținătoarea unor secrete cel puțin interesante în ceea ce-l privește pe fostul prim ministru!

   Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să spun că sunt nevinovați, că nu cred asta nici mort, dar perosnajul a căzut înainte de vreme, așa cum a căzut și piedone cu Colectivul!

   Așadar, să așteptăm ca reținerea să-și producă efectul psihologic și să vedem ce vom mai afla despre ponta, dragnea&Co!

   Ω

   Vă pare exagerată teoria de mai sus?
   Mai vedem ... mai vedem ...
   P.S. Cunoscătorii spun că de fapt combinația este mult mai complicată decât credeam inițial și că DNA-ul răpune mai mulți iepuri dintr-o singură lovitură:

madame avocat radu este (se spune) nepoata generalului de izmene cu girofar oprea gavrilă ... așa să fie?

Că prea frumos se leagă ... și-i leagă!

Poate nu este încă târziu!

   Lumea civilizată este prea civilizată


   Din nou teroriștii lovesc în lumea democratică, civilizată și, de ce nu, creștină: acum s-au hotărât să-și execute numărul la Bruxelles, un loc plin de semnificații politice.
   Ce ar fi de făcut?
   Se poate preîntâmpina acest perpetuu dezastru?
   Ne putem apăra în vreun fel?
   Dacă nu, nu!
   Dacă da, cum?

   Este clar că pe termen scurt, UE este prinsă cu izmenele în vine, dar pe termen lung, are oare de gând să și le ridice?
   Și dacă, da, cum?
   Uniunea aceasta zisă europeană, uniune falsă din punct de vedere politic și total nefuncțională din punct de vedere militar, nu este capabilă să se apere ca un tot, nu este capabilă să înțeleagă că un copil cu moașe multe cade în cădița plină cu apă clocotită și-i mai pică și drobu` de sare-n cap! Poate acum, la ora 23:59, se gândește cineva să renunțe la organizarea uniunii economice în favoarea celei de securitate, poate acum se vor gândi exagerat de bine plătiții funcționari europeni că dacă de țigară scap, de bombe nu am nici o șansă să mă feresc! Poate vor înțelege europarlamentarii aceștia impotenți că jocurile politice sunt inutile la capul unui cadavru, așa cum sunt ei pe cale să facă din uniunea europeană!

   Și poate nu este prea târziu să avem o forță polițienească europeană comună și o armată comună sub comandă comună și un serviciu de informații și contrainformații comun și poate același tip de semnalizatoare rutiere și același tip de numere de înmatriculare și, de ce nu, același tip de acte de identitate! Vi se pare exagerat? Poate la prima vedere, dar toate astea ar da sentimentul de unitate, ar crea legături mai strânse între cetățenii acestui conglomerat (NUMAI) economic, ar ajuta la diminuarea diferențelor dintre statele componente!
   Poate ...
   Altfel, numai de bine lui frau Merkel și spor la importul de teroriști, import care se pare că atâta timp cât merge, ferește Germania de atacuri teroriste!

   Ω

   Dim păcate, în loc să apărăm singuri frontierele Europei, ca niște nevolnici ce ne sunt conducătorii, îi plătim pe alții s-o facă! Iar Turcia ne va lua bine merci banii, lăsând în continuare să se scurgă „refugiați” către coastele bătrânului continent, cu diferența că unii vor cere ciubucuri mai mari!

RĂU AM AJUNS SUB CONDUCEREA UNOR DEMOCRAȚI CE PAR SCOPIȚI!

PE CUVÂNT CĂ AJUNGI SĂ TE SCÂRBEȘTI DE DEMOCRAȚIA ASTA DE TOT RAHATUL!

DOAMNE FEREȘTE DE UN RĂZBOI ADEVĂRAT, CĂ DRACU` NE-A LUAT: ORI POATE GĂSEȘTE FRAU MERKEL PE CINEVA PE CARE SĂ-L PLĂTEASCĂ, SĂ LUPTE ÎN LOCUL NOSTRU!

MORȚII ÎN ATENTATE PAR SĂ ASCULTE DISCURSURILE FRUMOASE, SCRISE DE PIARIȘTI PLĂTIȚI DIN GROS, DISCURSURI ROSTITE LA CĂPĂTÂIUL LOR, AL CELOR NEVINOVAȚI! 

VAI ȘI AMAR DE C...L NOSTRU!

Despre pâine: și despre circ!

   Panem et circenses


   Adică, așa cum știe tot omul, pâine și circ, adică jocuri și distracție: să fie acesta un concept desuet, rămas în antichitatea romană? 
   Sau să fi fost el, conceptul, împrumutat de clasa politico-economică modernă?
   Hai să vedem ...

   Roma antică, atâta timp cât a stăpânit grânarul lumii acelei epoci (adică Egiptul) nu a avut probleme în a-și hrăni plebeii: iar între timp, mai punea mânuța pe câte o biată provincie fericită și le oferea jocuri și chiolhanuri gratuite pentru câte 123 de zile!    
   Frumos, nimic de spus, dar și costisitor, pentru că la un moment dat Egiptul a fost pierdut sau n-a mai produs suficient, provinciile noi și fericite în a hrăni flămânda și veșnic nemulțumita plebe romană s-au cam împuținat ori n-au fost de acord cu statutul propus de Cetatea Eternă, jocurile s-au împuținat ba, prin anul 400 și ceva, sub presiunea tânărului (pe atunci) creștinism, chiar au fost interzise, transformând mărețul Colosseum în ruina cea mai cunoscută a lumii moderne.
   Așadar, jocurile și pâinea aruncate mulțimii pentru a o ține liniștită, deși erau mai ieftine decât rezolvarea problemelor reale ale societății, pentru că nu au adus nici un alt câștig decât „mațu` plin și gura rânjită”, au sfârșit prin a se auto-devora, dispărând pentru mai mult de 1600 de ani din istorie! Vreau să spun că au dispărut ca fenomen de masă, pentru că distracția de dragul distracției a fost în continuare disponibilă pentru cine a avut bani s-o plătească!

   Iar după trecerea acestu-i amar de ani, omenirea ce a învățat? Ce concluzii a tras? 
   Cu ce a înlocuit imaginea asta?

   Cu asta ...

generată de asta?

   Pâinea este într-adevăr din belșug, suntem primele generații care nu înțelegem sensul cuvântului foamete sau îl asociem cu lipsa momentană și regretabilă a sortimetului favorit de pufuleți!
   Mâncarea tip fast-food a invadat globul și hrănește populația la prețuri derizorii: deși despre calitatea ei, nu mai este cazul să vorbim ...
   Sportul și în special fotbalul au avut grijă să devină probleme de viață și de moarte în viața cetății, fiind folosite de către mai marii noștri exact cum erau folosiți gladiatorii imperiului acum două mii de ani: adică, false probleme ne ocupă timpul și ne consumă resursele intelectuale și fizice în detrimentul celor reale, în locul celor care cu adevărat ar merita efortul de a fi rezolvate!
   Pâine și circ ...
   Ne place așa?

   Ω

   Ce-am învățat în ultimele două milenii?
   Aș spune că nimic și că iluzia lăsată de progresul tehnologic este doar o perdea de fum care camuflează lipsa de civilizație a societății umane conduse de 

„cel mai bun sistem politic posibil”!

   Așa să fie oare?
   Asta să însemne oare civilizație?

O asemănare ...

   ... fizică!


   De mai multe ori am amintit-o pe „minunata și încântătoarea” sintetică frumusețe plăcută de fotbaliști 2Xanca Drăgușanu: sunteți sper lămuriți că singurul motiv pentru care am făcut acest lucru a fost acela că arăta ... spectaculos!
   Atențiune, spectaculos nu înseamnă nici bine, nici frumos ci ... din contră: Liz Taylor în tinerețe arăta bine spre foarte bine, arăta de fapt chiar excepțional, fiind o femeie frumoasă!

   Ca să fim sinceri cu noi și cu dumneavoastră, frumusețea este și ea o problemă de modă, însă, chiar și așa, sunt femei dăruite cu o frumusețe „clasică”, aș spune perenă, femei frumoase imdiferent de moda de moment, iar câteva exemple date în fugă ar fi aceasta

ori aceasta

sau aceasta

ori (să nu o uităm!) aceasta

   Ei bine, indiferent de ce s-ar întâmpla pe pământ, moștenirea genetică umană va face bărbatul normal (nu fotbalist și nici îmbogățit peste noapte!) să privească cu plăcere o femeie cu talia subțire (evidențiază șoldurile, care par mai largi și creierul masculin trage concluzia că va purta bine o sarcină sau mai multe), cu bustul generos (din nou creierul bărbatului va trage concluzia că respectiva va fi o mamă ce va putea alăpta progenitura fără probleme) sau cu picioarele lungi (din nou creierul bărbatului va gândi că nu este cazul să se excite ci să înțeleagă că respectiva este mai iute decât altele, deci se va salva cu fuga sau se va mișca mai repede și mai bine), etc, etc!
   Așadar, oricât de mult s-ar chinui una gen „Strâmba lu` Dodel”

ea nu va reuși să treacă mai sus de nivelul de amorează de fotbalist și oricâte haine și piei ar scoate de pe ea dar și indiferent de cantitatea de silicoane aplicate, nu va putea sta alături de (să zicem)

   Notați vă rog. că nu am ales pentru exemplificare nici o jună starletă de moment, nici o tinerică sexi, vulgară și provocatoare, ci figuri devenite deja clasice!
 
   Buuun ... așadar, după această mult prea lungă introducere, să vă spun și despre ce asemănare vorbeam: încă de pe vremea cu 2Xanca, mă bătea un gând! Mi se învârtea prin minte ideea că o mai văzusem undeva ... știți cum este, cum se spune din bătrâni, îmi stătea pe limbă! Și m-am învârtit și m-am răsucit ... între timp au mai apărut frumoase cu același aspect iar eu, tot nu reușeam să-mi dau seama ce-mi dă târcoale!
   Asta, până când am văzut la televizor una dintre frumusețile momentului (nu spun și deșteptăciunile clipei, pentru că nu am dovezi, cu toate că presimt că așa se va întâmpla):

ori, dacă preferați

   Ei bine, acest tip de așa zisă frumusețe era ceea ce-mi tot dădea de gândit, dar văzând-o pe persoana din fotografii, mi-am amintit brusc ce anume-mi amintea:

   Cum vi se par imaginile?
   Seamănă?
   Absolut ciudat, cu toate că genetica nu ține cont de modă, s-au găsit femei care să se hidoșească până la a arăta ca faraonul Akhenaton, un androgin chinuit de dureri și viziuni, un exemplu de om bolnav și nicidecum un model de frumusețe nici masculină, nici feminină!

   Ω

   Drept care, dați-mi voie să mă întreb: oricine are dreptul să-și transforme și să-și maltrateze propriul corp, de la scos și pus diverse chestii (nu vorbesc aici despre protezele absolut necesare) și până la pictat definitiv cu o așa zisă artă absolut periferică și de penitenciar, dar asta îmi dă și mie dreptul să judec cu cine am de-a face și cum gândește persoana dispusă la asemenea experimente și automutilări și să-mi iau măsuri de precauție în ceea ce o privește!
   Fiți sinceri, ați vota-o pe Strâmba lu` Dodel?
   Nu? Pentru că nu ați avea încredere în ea?

   ȘI ATUNCI, ÎN ALTELE, DE SĂ AM?

Condiționat, condiționat, dar până când?

   În grija statului!
  În grija statului?


   Trebuie să recunosc că nu-mi plăcea pe vremuri, când mă trimitea mama să iau un „kil” de zahăr că trebuia să am bani potriviți, riscând în caz contrar să mă întorc acasă și cu o falsă gumă de mestecat ori cu cine știe ce biscuiți tari ca piatra! Vă mai amintiți timpurile acelea? Probabil că mulți dintre cei ce le-au trăit și-au scos așa ceva din minte dar, cu puțin efort, pot rememora vremurile apuse ...

   Apuse?
   Chiar apuse?
   Păi, să vedem ...
   Un prim exemplu simplu, ridicol de comun și la îndemâna oricui: factura de energie electrică! Factura aceasta conține și certificate verzi (?!?!?) dar și tot soiul de energii (?!?!?), însă, cea mai tare chestie este factura abonamentului

RADIO - TV!

   Așadar, pot plăti energia electrică consumată fără să achit și cheltuielile cu salariul proastei blonde de la sportul TVR sau al tembelului Icar modern?
   Nu, nu pot!
   Pot plăti „curentul” fără să achit și cheltuielile cu tezaurul folcloric și starea „nației” și alte prostii care reușesc să falimenteze singurele posturi radio-tv din România cu trei surse de venit (abonament, subvenție, reclamă)?
   Nu, nu pot!
   Pot să mă „dezabonez” de la radio-televiziunea română?
   Nu, nu pot!

   Așa cum spuneam în http://omulsistrada.blogspot.ro/2014/06/anre-sau-apara-ma-doamne-de-prieteni-ca.html
chiar statul pe care-l plătesc să-mi apere interesele mă fură pe față! Și iată de ce ...

   Conform OG nr. 99/2000, este interzisa conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu.
    De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator, conditionata de prestarea altui serviciu sau de cumpararea unui produs.
    De asemenea, este interzisa plata restului catre consumator sub orice alta forma decat acordarea acestuia in numerar.
    Credem insa ca daca exista acordul consumatorului cu privire la acest mod de plata, nimic nu impiedica sa se treaca peste prevederea prohibitiva a legii.

   Nu sunt considerate vanzari conditionate – si deci NU avem contraventie:
1. vanzarile la un pret global pentru produse sau servicii diferite, care constituie un ansamblu, precum si pentru produse identice preambalate oferite intr-un ambalaj colectiv, cu conditia ca:
a) fiecare produs si fiecare serviciu sa poata fi achizitionat si separat la pretul practicat in cadrul aceleiasi suprafete de vanzare;
b) cumparatorul sa fie informat despre aceasta posibilitate si despre pretul de vanzare aferent produsului sau serviciului;
2. vanzarile de produse in loturi sau ambajale consacrate de uzantele comerciale si de nevoile de consum.
    Daca practica vanzarii nu se poate incadra in vreuna din aceste ipoteze de exceptie, fapta este contraventie.

   Cine nu crede și are chef să verifice, o poate face aici: odată trecut de limbajul de hârtie abrazivă, cititorul va constata că citește și înțelege exact ceea ce este expus mai sus!

   Să revenim însă ... mi se poate vinde o combinație de produse și servicii în același pachet fără să fie contravenție dacă am fost informat (am fost, nu pot spune că nu!) conform punctului b alineatul 1! Dar, căci aici este hiba, conform aceluiași alineat 1, dar la punctul a, se prevede clar obligativitatea vânzătorului de a-mi oferi ȘI separat produsele sau serviciile la vânzare!
   Să revenim deci ... pot plăti separat energia electrică de abonamentul radio-tv? Sau invers?
   Evident, răspunsul este NU!
   Vede asta ANRE?
   Vede asta avocatul boborului?
   Vede asta guvernul indiferent de culoarea lui?
   Nu, nu și din nou nu!
   Unde este ANPC-ul? Probabil la coadă să-și plătească factura la curent ...

   Însă, nu acesta este singurul loc în care se manifestă contravenția numită vânzare condiționată! Mai este unul în care hoția cu voie de la stat este cu mult mai mare: anume RCA-ul!
   În urmă cu vreo două luni, asiguratorii români au hotărât să excepteze de la plata Cărții Verzi tramvaiele și troleibuzele! Asta înseamnă că dacă un troleibuz din București produce un accident de care se face vinovat la (să zicem) Londra, atunci șoferul lui va plăti daunele din propriul buzunar! Similar și pentru tramvaie!
   Și cu asta ce-am făcut?
   Mai nimic, pentru că în spatele falsei probleme a asigurării unor vehicule ce nu pot părăsi țara prin mijloace proprii, stă o alta mult mai acută și mai imediată: alături de polița RCA sunt obligat să cumpăr Cartea Verde deși nu îmi folosește și nici nu-mi va folosi vreodată! Vreau să am posibilitatea să le cumpăr împreună ca până acum, dar și separat, așa cum spune legea! În plus, tot cum spune legea, doresc să știu cât costă fiecare în parte!
   Autoritatea pentru supravegherea asigurărilor a închis ochii la șmecheria acestora în încercarea - reușită de altfel - de a le băga mai mulți bani în buzunar! Acest sistem, face ca asiguratorii din România să aibă o singură sursă de venit (asiguratul) și să nu urmărească niciodată pentru recuperarea daunelor pe cei ce se fac vinovați cu adevărat de producerea lor: ca exemplu, pot spune că acum ceva ani, pe DN 1 circulând, am încasat în parbriz o piatră (criblură) care mi l-a făcut frumos țăndări! Trec peste faptul că inițial asiguratorul a vrut să-l ... repare, și ajung la momentul în care am întrebat dacă vor urmări drumarii care împrăștiau criblură pe drum și o lăsau așa, așteptând ca noi s-o tasăm prin simpla circulație! Răspunsul a fost șocant: „nu, de ce?”!
   În aceeași situație a condiționării vă aflați și în cazul asigurării locuinței: Allianz de exemplu, nu va face o asigurare pentru locuință fără a-ți băga pe gât și asigurarea obligatorie (aceea de 20€)! Dar noi, ca vecini buni ce suntem, am hotărât să ne asigurăm „obligatoriu” toți la aceeași firmă, pentru a fi mai simplu pentru toată lumea! Înseamnă că nu pot face asigurare la Allianz, pentru că dubla asigurare a unui bun este infracțiune ...

   Vede asta ANRE?
   Vede asta avocatul boborului?
   Vede asta guvernul indiferent de culoarea lui?
   Nu, nu și din nou nu!
   Unde este ANPC-ul? Probabil la coadă să-și plătească factura la curent și asigurarea RCA și a sediilor ...
   Și toată nebunia asta pornește de la nerespectarea unei ordonanțe de urgență care interzice vânzarea condiționată!

   Ω

   Cui ne putem adresa cu sorți de izbândă?
   Dar avem oare sorți de izbândă?
   Este necesar și aici un accident tip Colectiv pentru a se mișca lucrurile?
   Sper că nu ...

Nedumerire

  De ce?


   Nu vă ascund faptul că sunt un cetățean „aproape” model: și spun aproape, pentru că am și eu scăpările mele, scăpări normale în situația în care nu ești gigi Becali sau vreun niculae!
   Așadar, subsemnatul, cetățean aproape model, om cu toate taxele și impozitele la zi, individ care nu uită niciodată să contribuie la bunăstarea statului român cumpărând numai din magazin și ferindu-se de mărfuri de contrabandă, eu cel care plătesc absolut toate nebuniile autorităților, eu cel care - vreau nu vreau - suport acest stat absurd și impotent, am fost amendat! Da, am fost amendat de către poliția locală pentru că am uitat să-mi schimb cartea de identitate în momentul în care a expirat! Nu mă înțelegeți greșit: cu toate că măsura mi se pare exagerată, nu o contest, adică „unde-i lege nu-i tocmeală”!
   Ce mă face să fiu nedumerit, este altceva: pe hârtia primită prin poștă de la poliția locală, pe procesul verbal ce mi-a fost întocmit în lipsă, scrie clar de tot că abominabila faptă de care m-am făcut vinovat se pedepsește cu 

„avertisment sau amendă de la 40 la 80 de lei”!

   Așadar, dacă legiuitorul a lăsat o asemenea plajă la îndemâna cui aplică legea, înseamnă că a gândit ceva: probabil că se aplică sancțiunea funcție de antecedeante, funcție de buna sau reaua voință a contravenientului, funcție de etc, etc, etc ...
   Și atunci, dacă eu sunt la prima contravenție de acest tip, dacă nu am repetat o greșeală, dacă nu am „sfidat autoritatea” cu atitudinea mea, 

de ce am fost taxat cu amenda maximă?

   Nu discut aici suma în sine, ci principiul după care un funcționar de la poliția locală a hotărât cum trebuie să mă „ardă” pe mine contravenientul pe care are de unde să-l apuce!
   Nu vorbesc despre cei ce beau la colț de stradă, nu vorbesc despre parcagiii care te amenință în buricul târgului (pe Batiște, sau pe Academiei sau altele asemenea), nu vorbesc despre prostituatele care umplu orașul, nu vorbesc despre „băieții de băieți” care-și cumpără drum și trotuare ... nu vorbesc despre toți acești cetățeni egali mie care nu-și plătesc niciodată contravențiile!
   Nu!
   Vorbesc despre un cetățean care nu calcă niciodată în străchini și care (oroare) a uitat să-și „schimbe buletinu`”!

   Ω

   Tare mult aș dori ca cineva de la poliția locală să-mi explice logica fixării sumei cu care am fost sancționat!
   Tare mult!
   Pentru că nu contravenția o contest eu, ci modul în care a fost ea gândită și aplicată de vreun fost miliȚIAN transformat din tovarăș în domn!
   M-am hotărât să intru în rândul lumii: cred că voi deveni un răufăcător periculos și nu voi plăti această amendă decât la sfântu` așteaptă, atunci când nu se va mai putea!

   Dacă toate curvele pot, ia să încerc și eu!

Că doar și poliția locală trăiește tot din taxele și impozitele mele!

Da, era să uit: și din amenzi!!!

Hinterland-ul între blietzkrieg și refugiați sau „cruciada” semilunii

   Deutschland Uber Alles


   Încercările Germaniei de a stăpâni Europa și nu numai, au început în momentul în care „land”-urile de limbă germană au început să se coaguleze în jurul Prusiei, adică pe la mijlocul secolului XIX. Acel moment, istoric vorbind, nu putea fi mai bine ales: pe valul proaspătului naționalism s-a născut o industrie capabilă să susțină mari eforturi de război iar educația a avut grijă ca tot omul să creadă că „dulce et decorum est pro patria mori”!
   Aceste elemente simple la prima vedere, controlate de ambițiile dublate de o mare inteligență politică a câte unui Bismarck au dus la câteva războaie locale victorioase: mai întâi, în alianță cu Austria, a înfrânt fără drept de apel Danemarca (alegându-se cu Schelswig și Holstein), pentru ca aproape imediat, să întoarcă armele împotriva tovarășului de moment și să zdrobească fostul aliat austriac într-un război ce prefigura adevăratul război modern, război în care trupele au fost deplasate cu trenul, iar soldații au folosit pentru prima dată „pușca cu ac”, adică o armă ce se putea încărca și folosi din poziția culcat, pe la culată, în timp ce austriecii săracii stăteau în picioare pentru a încărca pe la gura țevii, ca pe vremea lui Napoleon (pușca Dreyse și modul cum a fost ea introdusă în utilizare ar putea face oricând subiectul unui roman palpitant).
   Așadar, 1864 contra Danemarcei (războiul ducatelor), 1866 contra Austriei (războiul de șase săptămâni - care a zdruncinat atât de puternic imperiul Habsburgic încât a dus la nașterea struțo-cămilei numită imperiu Austro Ungar), 1871-1872 războiul franco-prusac și înfrângerea zdrobitoare a Franței, toate astea duc la decretarea noului statut internațional al țării, adică Germania se declară imperiu sub domnia unui kaiser.
   Și pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a spus războaiele de unificare a Germaniei!
   Toate bune și frumoase ... însă nu le-a ajuns: pentru că imediat ce au înțeles că în Europa și-au cam terminat misiunea, au privit cu jind dincolo de mări! Într-adevăr UK și celelalte puteri coloniale ale momentului cam acaparaseră ce era bun în acel moment, atât ca surse de materii prime cât și ca piețe de desfacere, drept care Germania a simțit nevoia și obligația de a-și face parte din ceea ce alții înhățaseră deja!
   Și așa a fost primul război mondial, sfârșit așa cum știm cu toții!

   Din nu contează ce motive, la sfârșitul „ultimului dintre războaie”, reich-ul german a fost din nou nevoit să se uite lung la alții, așa că au găsit un nou idol care să-i conducă acolo unde le spune imnul că le-ar fi locul: iar acest nou Siegfried îndrăgostit de Wagner, a avut curajul de a aduce în discuție o problemă sintetică, inventată de propaganda ce dorea să explice oricărui tolomac de ce are loc un alt război! A apărut astfel ideea că Germania are nevoie de „Lebensraum”, adică de nițel spațiu vital: ce a urmat știm toți, măcel în toată regula, încleștarea tuturor puterilor lumii, consum monstruos de resurse, etc, etc.
   Și Germania?
   Și Germania a încasat-o din nou! Din păcate dacă mă întrebați pe mine, dar asta-i istoria: nu poate lua alt curs decât în literatura SF cum ar fi „Omul din castelul înalt” al lui K Dick.

   Ce a urmat? Este bine știut ... educația i-a făcut să se apuce din nou de treabă, indiferent că este industrie, sport sau agricultură, din nou Germania a devenit o forță de temut, drept care, după ce și-au completat „spațiul vital” cu defunctul RDG, nemții aflați la conducere au constatat că în realitate țara nu este nici pe departe una dezvoltată și potentă, așa că vor să ne facă pe noi să credem că avem în centrul Europei un adevărat „hinterland” care se cere populat și dezvoltat, un teritoriu oarecare, ba chiar și slab populat! Așa că au venit cu ideea genială de a repeta povestea de la sfârșitul războiului când au adus în inima Europei milioane de turci: drept care, indiferenți la noile condiții socio-politice născute din proaspătul experiment numit UE, Germania a respins est europenii, acceptând în schimb cu brațele deschise afgani, sirieni, pakistanezi, adică cei mai săraci și mai îndoctrinați musulmani și anticreștini din lume!
   S-au opus mulți acestui plan, s-au opus chiar și cetățeni germani, dar conducerea celei mai mari puteri europene a momentului are alte socoteli, închipuindu-și că afganii, între două atacuri teroriste au studiat ingineria și că pakistanezii sunt toți specialiști în operații pe creier!
   Greșit, bineînțeles greșit!
   Germania, marea și puternica Germanie își bate joc de propria creație europeană, demonstrându-ne cât de artificială și lipsită de sens este această pseudo uniune bazată pe interesul câtorva state puternice și pe speranța amărâților de a fi chemați la masa „nașilor”!

   Esticii după cum spuneam, nu sunt buni: românii, bulgarii, ungurii, le put, nu le plac, pentru că muncesc și trimit parte din bani acasă, pentru că s-au deșteptat și vor egalitate „europeană”! În schimb, sunt buni toți musulmanii care vor cere școli coranice și învățământ în limba arabă, purtarea vălului islamic și construirea de moschei!
 
   Cui folosește schimbarea dramatică și bruscă a componenței etnice a continentului?
   Care sunt urmările acestui exod pe termen lung?
   Cine va controla această masă de manevră? Autoritățile care nu-i înțeleg sau autorii doctrinelor teroriste care-i școlesc în țările de origine?

   Germania face un joc ciudat, bazat pe nevoia de mână de lucru extrem de ieftină în propria ogradă, băgând de bună voie calul troian în cetate: sperăm să rămână doar acolo la ei, dar teamă ne este că solidaritatea europeană ne va obliga să avem și noi partea noastră de migranți!
  
   Ω

   În concluzie, lăsând la o parte povestea penibilă cu ajutorul umanitar și cu sufletul care li se rupe cică de unii și de alții, ce urmăresc de fapt nemții cu acceptarea acestei cruciade inverse?
   Și cine va plăti oalele sparte de madame Merkel?