Deutschland Uber Alles
Încercările Germaniei de a stăpâni Europa și nu numai, au început în momentul în care „land”-urile de limbă germană au început să se coaguleze în jurul Prusiei, adică pe la mijlocul secolului XIX. Acel moment, istoric vorbind, nu putea fi mai bine ales: pe valul proaspătului naționalism s-a născut o industrie capabilă să susțină mari eforturi de război iar educația a avut grijă ca tot omul să creadă că „dulce et decorum est pro patria mori”!
Aceste elemente simple la prima vedere, controlate de ambițiile dublate de o mare inteligență politică a câte unui Bismarck au dus la câteva războaie locale victorioase: mai întâi, în alianță cu Austria, a înfrânt fără drept de apel Danemarca (alegându-se cu Schelswig și Holstein), pentru ca aproape imediat, să întoarcă armele împotriva tovarășului de moment și să zdrobească fostul aliat austriac într-un război ce prefigura adevăratul război modern, război în care trupele au fost deplasate cu trenul, iar soldații au folosit pentru prima dată „pușca cu ac”, adică o armă ce se putea încărca și folosi din poziția culcat, pe la culată, în timp ce austriecii săracii stăteau în picioare pentru a încărca pe la gura țevii, ca pe vremea lui Napoleon (pușca Dreyse și modul cum a fost ea introdusă în utilizare ar putea face oricând subiectul unui roman palpitant).
Așadar, 1864 contra Danemarcei (războiul ducatelor), 1866 contra Austriei (războiul de șase săptămâni - care a zdruncinat atât de puternic imperiul Habsburgic încât a dus la nașterea struțo-cămilei numită imperiu Austro Ungar), 1871-1872 războiul franco-prusac și înfrângerea zdrobitoare a Franței, toate astea duc la decretarea noului statut internațional al țării, adică Germania se declară imperiu sub domnia unui kaiser.
Și pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a spus războaiele de unificare a Germaniei!
Toate bune și frumoase ... însă nu le-a ajuns: pentru că imediat ce au înțeles că în Europa și-au cam terminat misiunea, au privit cu jind dincolo de mări! Într-adevăr UK și celelalte puteri coloniale ale momentului cam acaparaseră ce era bun în acel moment, atât ca surse de materii prime cât și ca piețe de desfacere, drept care Germania a simțit nevoia și obligația de a-și face parte din ceea ce alții înhățaseră deja!
Și așa a fost primul război mondial, sfârșit așa cum știm cu toții!
Din nu contează ce motive, la sfârșitul „ultimului dintre războaie”, reich-ul german a fost din nou nevoit să se uite lung la alții, așa că au găsit un nou idol care să-i conducă acolo unde le spune imnul că le-ar fi locul: iar acest nou Siegfried îndrăgostit de Wagner, a avut curajul de a aduce în discuție o problemă sintetică, inventată de propaganda ce dorea să explice oricărui tolomac de ce are loc un alt război! A apărut astfel ideea că Germania are nevoie de „Lebensraum”, adică de nițel spațiu vital: ce a urmat știm toți, măcel în toată regula, încleștarea tuturor puterilor lumii, consum monstruos de resurse, etc, etc.
Și Germania?
Și Germania a încasat-o din nou! Din păcate dacă mă întrebați pe mine, dar asta-i istoria: nu poate lua alt curs decât în literatura SF cum ar fi „Omul din castelul înalt” al lui K Dick.
Ce a urmat? Este bine știut ... educația i-a făcut să se apuce din nou de treabă, indiferent că este industrie, sport sau agricultură, din nou Germania a devenit o forță de temut, drept care, după ce și-au completat „spațiul vital” cu defunctul RDG, nemții aflați la conducere au constatat că în realitate țara nu este nici pe departe una dezvoltată și potentă, așa că vor să ne facă pe noi să credem că avem în centrul Europei un adevărat „hinterland” care se cere populat și dezvoltat, un teritoriu oarecare, ba chiar și slab populat! Așa că au venit cu ideea genială de a repeta povestea de la sfârșitul războiului când au adus în inima Europei milioane de turci: drept care, indiferenți la noile condiții socio-politice născute din proaspătul experiment numit UE, Germania a respins est europenii, acceptând în schimb cu brațele deschise afgani, sirieni, pakistanezi, adică cei mai săraci și mai îndoctrinați musulmani și anticreștini din lume!
S-au opus mulți acestui plan, s-au opus chiar și cetățeni germani, dar conducerea celei mai mari puteri europene a momentului are alte socoteli, închipuindu-și că afganii, între două atacuri teroriste au studiat ingineria și că pakistanezii sunt toți specialiști în operații pe creier!
Greșit, bineînțeles greșit!
Germania, marea și puternica Germanie își bate joc de propria creație europeană, demonstrându-ne cât de artificială și lipsită de sens este această pseudo uniune bazată pe interesul câtorva state puternice și pe speranța amărâților de a fi chemați la masa „nașilor”!
Esticii după cum spuneam, nu sunt buni: românii, bulgarii, ungurii, le put, nu le plac, pentru că muncesc și trimit parte din bani acasă, pentru că s-au deșteptat și vor egalitate „europeană”! În schimb, sunt buni toți musulmanii care vor cere școli coranice și învățământ în limba arabă, purtarea vălului islamic și construirea de moschei!
Cui folosește schimbarea dramatică și bruscă a componenței etnice a continentului?
Care sunt urmările acestui exod pe termen lung?
Cine va controla această masă de manevră? Autoritățile care nu-i înțeleg sau autorii doctrinelor teroriste care-i școlesc în țările de origine?
Germania face un joc ciudat, bazat pe nevoia de mână de lucru extrem de ieftină în propria ogradă, băgând de bună voie calul troian în cetate: sperăm să rămână doar acolo la ei, dar teamă ne este că solidaritatea europeană ne va obliga să avem și noi partea noastră de migranți!
Ω
În concluzie, lăsând la o parte povestea penibilă cu ajutorul umanitar și cu sufletul care li se rupe cică de unii și de alții, ce urmăresc de fapt nemții cu acceptarea acestei cruciade inverse?
Și cine va plăti oalele sparte de madame Merkel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu