Adică, așa cum știe tot omul, pâine și circ, adică jocuri și distracție: să fie acesta un concept desuet, rămas în antichitatea romană?
Sau să fi fost el, conceptul, împrumutat de clasa politico-economică modernă?
Hai să vedem ...
Roma antică, atâta timp cât a stăpânit grânarul lumii acelei epoci (adică Egiptul) nu a avut probleme în a-și hrăni plebeii: iar între timp, mai punea mânuța pe câte o biată provincie fericită și le oferea jocuri și chiolhanuri gratuite pentru câte 123 de zile!
Frumos, nimic de spus, dar și costisitor, pentru că la un moment dat Egiptul a fost pierdut sau n-a mai produs suficient, provinciile noi și fericite în a hrăni flămânda și veșnic nemulțumita plebe romană s-au cam împuținat ori n-au fost de acord cu statutul propus de Cetatea Eternă, jocurile s-au împuținat ba, prin anul 400 și ceva, sub presiunea tânărului (pe atunci) creștinism, chiar au fost interzise, transformând mărețul Colosseum în ruina cea mai cunoscută a lumii moderne.
Așadar, jocurile și pâinea aruncate mulțimii pentru a o ține liniștită, deși erau mai ieftine decât rezolvarea problemelor reale ale societății, pentru că nu au adus nici un alt câștig decât „mațu` plin și gura rânjită”, au sfârșit prin a se auto-devora, dispărând pentru mai mult de 1600 de ani din istorie! Vreau să spun că au dispărut ca fenomen de masă, pentru că distracția de dragul distracției a fost în continuare disponibilă pentru cine a avut bani s-o plătească!
Iar după trecerea acestu-i amar de ani, omenirea ce a învățat? Ce concluzii a tras?
Cu ce a înlocuit imaginea asta?
Pâinea este într-adevăr din belșug, suntem primele generații care nu înțelegem sensul cuvântului foamete sau îl asociem cu lipsa momentană și regretabilă a sortimetului favorit de pufuleți!
Mâncarea tip fast-food a invadat globul și hrănește populația la prețuri derizorii: deși despre calitatea ei, nu mai este cazul să vorbim ...
Sportul și în special fotbalul au avut grijă să devină probleme de viață și de moarte în viața cetății, fiind folosite de către mai marii noștri exact cum erau folosiți gladiatorii imperiului acum două mii de ani: adică, false probleme ne ocupă timpul și ne consumă resursele intelectuale și fizice în detrimentul celor reale, în locul celor care cu adevărat ar merita efortul de a fi rezolvate!
Pâine și circ ...
Ne place așa?
Ω
Ce-am învățat în ultimele două milenii?
Aș spune că nimic și că iluzia lăsată de progresul tehnologic este doar o perdea de fum care camuflează lipsa de civilizație a societății umane conduse de
„cel mai bun sistem politic posibil”!
Așa să fie oare?Asta să însemne oare civilizație?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu