Se spune că uitarea este de fapt un lucru bun, că dacă nu am mai uita câte ceva, am avea probleme: nu știu dacă este adevărat ori avem de a face doar cu o teorie, dar dacă este adevărat pentru oamenii obișnuiți, atunci pentru politicieni sigur uitarea nu este bună! Și iată de ce ...
Îl ascult uluit pe fostul premier și aproape fost pesedist ponta, explicându-i actualului și viitorului fost premier grindeanu cum se practică debarcarea la pesedei: în mod evident, domnia sa cunoaște bine aceste practici, deoarece le-a aplicat cu succes.
Prost în toată povestea pică memoria fostului, deoarece atunci când toată lumea-i spunea că încălzește șarpele la sân, el ne râdea în nas, îl pupa dulce pe „măi liviule” - forma modernă și personalizată a lui „măi dragă” - și mai juca un basket cu dispărutul ghiță, cel făcut una cu pământul chiar cum îi cere numele, în preajma Crăciunului!
De ce era atunci dragă liviule și astăzi un iceberg pentru Titanicul guvernamental? Tare mult am vrea să aflăm ...
Dacă-i posibil chiar din gura mult prea minusculului Titulescu!
Așadar, cum se spune în popor, „i-a venit mintea a după urmă”, sau, „mai bine mai târziu decât niciodată”!
Ω
Prea târziu, din păcate!
Prea târziu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu