Bullshit - între fericirea ieftină și prostul gust

Am participat la un moment dat la ceea ce se chema acum multă vreme, o agapă: prilejul a fost venirea din USA a unei familii româno-americane cu care ne cunoșteam. Distracție civilizată, discuții în surdină, muzică liniștită, restaurant serios, elegant și de recomandat. 
   Lucrurile au decurs astfel, până în momentul în care personajul masculin de lângă mine s-a hotărât să ne demonstreze modernitatea la care a ajuns, înțelegerea superioară a lumii în care trăim, drept care, tam nesam, într-o engleză de internet a început să-și expună părerile politico-filozofice. Între multele prostii debitate căznit, am aflat și că „patriotismițăbulșit” și că „iel nu-i patriot”! „Americanul”, un tip îndrăgostit de mâncarea românească, de muzica românească, de băutura românească, de România în general și de frumoasa-i nevastă româncă, nu a deschis gura dar l-a privit puțin surprins. Am înțeles că nu a prea înțeles din prima ce vrea să declare vorbitorul de engleză gimnastică și colțuroasă, dar când s-a lămurit s-a cam întunecat.
   După alte câteva prostiuțe asemănătoare, a venit mâncarea, așa că la masă s-au mai liniștit discuțiile.

   Mi-am privit colegul de masă cu coada ochiului și am înțeles că este foarte mândru de el: soția-i se umfla în pene, convinsă că ne uluise pe toți cu profunzimea declarațiilor făcute mai devreme, astfel explicându-și dumneaei stinghereala comesenilor. În sfârșit ...

   După un timp, cam după desert, „americanul” a început să ne povestească, așa, din senin, cum că el este cercetaș (scout), că are rangul de Eagle, rang pe care îl au mai toți președinții USA, că știe să se descurce singur în sălbăticie, să facă o tabără, să-și ridice un adăpost, că știe să facă reparații prin casă, să întindă la nevoie fire și conducte (familia nu are sigur nevoi financiare), etc, etc! Ne-a mai povestit că sunt educați de mici în spiritul cooperării, al funcționării ca o comunitate, ca bun cetățean american interesat de bunăstarea personală dar și a statului și națiunii: nu ne-a cântat nici un cântec patriotic, dar părea a se auzi în fundal „God Bless America”! Tot ceea ce a povestit, a spus privindu-l în special pe vecinul meu de masă, vecin foarte încântat că i se dă atenție!
   Masa a luat sfârșit, ne-am despărțit în relații bune și cordiale de toată lumea: ne-am simțit bine, chiar dacă periodic comeseanul nostru avea zgomotoase răbufniri filozofice.

   Ω

   Nimeni nu a criticat în vreun fel inepțiile debitate de individul în discuție și, cu toate că a fost privit cu răceală, oamenii au păstrat aparențele, chiar dacă ne jignise pe toți cei prezenți, inclusiv pe cel ce nu era și nici nu fusese vreodată cetățean român.
   Am plecat și, pe drum mă gândeam cât de ușoară este viața atunci când nu pricepi nimic: deși i s-a spus aproape în față că greșește, că are un comportament penibil, că bunul simț este totuși necesar în orice condiții și după ce un străin i-a dat o lecție de patriotism, el nu a înțeles nimic, rămânând mai mult ca sigur la opiniile lui în adorația nevestei!

CE IEFTINĂ ESTE FERICIREA!