Ei bine, filmul istorisește îngroșat povestea unui medic care face medicină pe bandă rulantă cu unicul scop de a câștiga bani, cât mai mulți bani și, mai spune și că pentru acest lucru și pentru o mai sigură parvenire un om poate fi gata să se prostitueze sau chiar mai rău.
V-am făcut curioși?
Sper că da și că veți vedea filmul pentru a înțelege mai bine ceea ce vreau să spun ...
Am însoțit o persoană în vârstă la clinica Oculus - pardon, oculus - pentru o operație de cataractă. Lucrurile s-au desfășurat foarte civilizat în prima parte a ei, adică atunci când bolnavul a fost consultat contra sumei de patru sute (400) de lei! Patru sute de lei pentru un control de rutină pare destul de mult și chiar este, dar ținând cont că serviciile oferite păreau în regulă și că bolnavul era tratat foarte civilizat, ne-am spus că nu este nici o nenorocire și că merită.
A urmat apoi o programare la operație și, de aici, lucrurile au derapat revenind la sistemul descris în filmul cu Sordi: programarea a fost făcută pentru ora 9:00! Nu puteam veni la acea oră, așa că după multe rugăminți, ni s-a făcut un mare hatâr: ora 10:00! Dacă cineva nu știe, atunci să afle că bătrânii au hachițe și obiceiuri de o viață, la care le este greu să renunțe, așa că ora mult prea matinală chiar era deranjantă.
A venit ziua operației, noi ne-am prezentat acolo la circa 9:30, ne-am anunțat și am început să așteptăm: atunci când aștepți, vrei nu vrei privești în jurul tău, iar ceea ce vezi poate să nu-ți placă! Ei bine, intrarea la operație se face printr-o ușă păzită de un cerber sau asistentă, o persoană care are grijă să te trimită să plătești. Doar după ce ai plătit - în cazul despre care vorbesc, 3200 de lei - ți se vorbește, adică ți se ia bonul care atestă efectuarea plății - nu-l vei mai primi înapoi! - și ți se înmânează o rețetă cu medicamentele pe care trebuie să le procuri: cele mai multe le cumperi de la farmacie, iar lacrimile artificiale le iei de la ei, contra sumei de 40 de lei! Apoi, ți se mai spun niște banalități și ești lăsat să aștepți.
Și aștepți.
Și aștepți!
Și iar aștepți!
Și din nou aștepți!
Întrebi ce se întâmplă, dar după ce ești privit cu un aer superior, ți se spune scurt că sunt mulți pacienți și ... și asta este!
Eu, încăpățânat, am întrebat ce rost a mai avut programarea dacă deja s-a făcut ora 11:00: ea - asistenta - mi-a răspuns rece că nu are ce face! Între timp, am văzut - eu încă nu sufăr de cataractă - cum intrau persoane venite mult după ora 9:30! Într-un târziu, s-au miluit și de noi și a fost introdusă și tânăra mea rudă (aproximativ 80 de ani).
Era deja 11:30!
Inutil probabil să vă spun cum se simțea după două ore de așteptare! În tot timpul cât a durat intervenția, eu am fugit la farmacie și am luat cam tot ce era de luat: mi s-a părut suspect zâmbetul farmacistei când a văzut rețeta de la oculus!
Așteptând, am observat cu maximă nemulțumire că un tip de consult se făcea în sala de așteptare și tot acolo, printre cei ce așteptau, asistentele le puneau celor veniți la control picături în ochi: pare greu de crezut, dar la oculus pare un lucru obișnuit să tratezi bolnavul în picioare! O pacientă, scoasă din operație, s-a așezat pe un scaun și dintr-o dată i s-a făcut rău: m-am oferit să o ajut, dar nefiind medic ajutorul meu s-a limitat la chemarea unei asistente: aceasta, ajutată de un tânăr în civil (recepționist sau șofer, nu am idee) au tratat-o cu ... apă rece și o bucățică de ciocolată amăruie! Era să mint, i-au luat și tensiunea, că doar se știe că în cazul pensionarilor români luatul tensiunii este un panaceu universal care-i face instantaneu să se simtă mai bine - finalul poveștii însă a fost de-a dreptul spectaculos, adică s-au oferit să-i cheme un taxi, deși femeii îi era în continuare rău!
A doua zi, la control, am aflat că acesta va fi făcut de un alt medic decât cel care a operat: nici o pagubă, pentru că procedura a însemnat numai scoaterea bandajului, toaletarea rapidă a ochiului și explicații despre cum se folosesc picăturile cumpărate în baza rețetei: și atât!
A urmat apoi programarea la consultul de o lună: se va face peste o lună și jumătate și va costa o sută de lei!
Totul este atât de „românesc” încât nu am putut să nu-mi amintesc de filmul cu Alberto Sordi!
Și dacă tot am făcut-o, m-am apucat și de calcule: pentru un singur ochi, costurile se ridică la peste 800 € - prin comparație, aceeași operație dar în condiții de spitalizare și cu mult mai multă grijă, ar costa 900 € în Ungaria și 700 € în Polonia!
Ω
Fără supărare, dar clinica medicilor moraru mi-a lăsat o impresie deplorabilă, o impresie de cabinet veterinar, unde pacienții sunt tratați civilizat până li se iau banii, pentru a deveni apoi o turmă! Tratamentele aplicate în sala de așteptare nu au avut rolul de a-mi îmbunătăți impresia!
Până și ruda mea, crescută cu frica lui Dumnezeu, a statului și a partidului a considerat că sunt cam mulți bani pentru modul în care ești tratat după ce i-ai dat: și are dreptate!
DACĂ AȘA ESTE LA O CLINICĂ PRIVATĂ CU ASEMENEA COSTURI,
MĂ CUTREMUR GÂNDINDU-MĂ LA CE O FI LA STAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu