Dacă jefuiești un om, iei ceva pușcărie.
Dacă jefuiești o bancă, iei mai mult.
Dar când jefuiești cu mijloace calificate una sută mii (100.000) de oameni, ce pățești?
Și dacă te mai și sustragi urmăririi penale și ești adus cu mare tam tam tocmai din Indonezia, ce pățești?
Și dacă prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, ce pățești?
Răspuns: ești eliberat după ce ai executat doar două cincimi din pedeapsă, adică 40% din cât ți s-a dat inițial, atunci când oricum pedeapsa nu a fost pe măsura faptelor!
La fel au stat lucrurile și cu varanul voiculescu și cu fenechiu, amândoi fiind eliberați anticipat pentru că „și-au înțeles greșeala și au regretat fapta”, amândoi declarând în poarta pușcăriei (la ieșire deci) că au de gând să se lupte cu statul și să-și apere agoniseala ciordită indiferenți la hotărârile instanțelor! Dacă pedeapsa nu și-a atins dimensiunea educativă, atunci îi putem elibera fără alte explicații din moment ce povestea cu biblioteca de Jilava a ieșit din discuție? Se pare că da ...
Ω
Mi se pare ciudat că o mamă unic sprijin al familiei ei compuse din ț copii sau un moșulică de 90 de ani care a sărit la bătaie la mascați (!?!?!), au nevoie de un decret de grațiere semnat de președinte, dar un hoț dovedit al bunului public și mai puțin privat se plimbă liniștit cu agoniseala furturilor lui după numai câțiva ani de pușcărie!
Și această lege este strâmbă și ar trebui îndreptată: cine s-o facă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu