Mai binele este dușmanul binelui!

   Am crescut la oraș.
   Mulți dintre noi, am crescut la oraș. 
   Cu cheia atârnată de gât. 
   Fără programe speciale, fără after nu știu ce sau lecții de balet. 
   Nici engleză, japoneză, coreeană sau arabă n-am învățat în vacanțe! 
   În vacanțe băteam mingea, ne băteam eventual între noi (orgolii băiețești, deh) și ne mai urecheau părinții când o făceam lată. Dar, dacă mă gândesc bine, vara, în timpul vacanței petrecute ca mai toți copiii de vârsta mea cu cheia la gât, cea mai mare parte a timpului o petreceam la școală! 
   Mai exact, în curtea școlii: terenurile aflate în jurul fiecărei școli de cartier erau paradisul copiilor din acele vremuri - baschet, fotbal, mai puțin handbal pentru băieți, tot felul de jocuri pe terenuri trasate cu creta pentru fete!
   M-aș mira ca cei care au trecut prin aceeași experiență cu mine (cei mai mulți copii de la oraș) să nu-și amintească cu plăcere și un strop de nostalgie „curtea școlii”!

   Mă uit astăzi în zona în care locuiesc și constat că atunci când totuși ies din casă, copiii sunt însoțiți la locul de joacă sau se joacă printre mașini, pe stradă și ... cam atât: cei mai mari, știm bine că se retrag și fumează sau beau o bere, dar asta se întâmpla și pe vremea mea. 
   Așadar, copiii de astăzi, pot face cumva sport fără să plătească sume deloc modeste pentru asta? 
   Așadar, copiii de astăzi se pot întâlni la o miuță?
   Așadar, copiii de astăzi se pot organiza singuri singurei în competiții de genul A7 contra scara trei de la F2? Mă tem că nu ... mă tem că am distrus un lucru bun, unul dintre puținele lucruri bune din învățământul românesc: l-am distrus și nu l-am înlocuit!

ASTĂZI AVEM SĂLI DE SPORT, DAR NU SE MAI FACE SPORT!

   Ω

   În numele unui iluzoriu progres, spre bunăstarea și propășirea unor firme, statul român s-a grăbit să planteze săli de sport unde trebuia și unde nu trebuia: avem săli de sport deschise (poate) cu program, săli în care fac eventual orele de educație fizică vreo câteva zeci, poate două sute de copii, dar am blocat locul de joacă și de sport al tuturor copiilor din cartier! În multe locuri, conducerile școlilor au profitat și au distrus și puținul spațiu alocat sportului, transformându-l în PARCARE! De ce a fost mai importantă parcarea pentru cadrele didactice decât locul de sport al unui întreg cartier? 
   Nu pot pricepe ...
   Și nimeni nu ar fi crezut că sălile de sport nu sunt un lucru neapărat bun: în principiu, sunt, dar cu ceilalți copii, ce facem?