Imaginea alb negru merită numai și numai superlative, sonorul din contră (dar ne-am obișnuit ca la filmele românești să nu prea înțelegi ce se vorbește), distribuția a fost, aș spune, de aur!
Dar mai departe?
Povestea?
Consistența?
Mesajul?
Jocul?
Dialogul?
Scenografia?
Costumele?
Ar fi multe de spus despre un film care a fost lansat cu pretenția declarată de a-l egala (cel puțin!) pe cel din `87!
Să o luăm deci pe rând ...
Scenografia este foarte bună, locurile în care s-a filmat contribuind masiv la mesajul transmis: ciudat este (dacă ține de scenografie) faptul că la „petit déjeuner” fosta cumnată-i pune lui Ilie Moromete o zburătoare pe masă (ce-o fi fost ea), în situația în care țăranul român punea gura pe carne la sărbători - este sigur dimineață, pentru că amândoi sunt îmbrăcați încă de „nani”.
Costumele, dacă putem spune așa, foarte bune, foarte în ton, chiar și cele de orășean!
Dialogurile, cele de la care așteptam punerea lui Mălăele în evidență, au fost subțiri, de multe ori nereale, s-au folosit cuvinte care nu aveau ce să caute în vocabularul unui țăran cu trei clase (ignoranță este unul dintre ele), par de prea multe ori artificiale, se înscriu în niște șabloane făcute după modelul „așa ne-am așteptat noi să fi vorbit ăia”!
Jocul actoricesc mi s-a părut la limită: așa cum Bobonete își joacă eternul rol de Bobiță și ceilalți au făcut ceea ce au învățat! Sunt rare momentele în care se încearcă și altceva, șabloanele funcționând din plin!
Povestea spusă de film se adresează numai și numai celor care au citit romanele, asta fiind în opinia mea o greșeală: este adevărat că ani de zile Moromeții au fost un „must” la examenele de bacalaureat, dar asta nu înseamnă că toți românii l-au citit, că au reținut mare lucru sau că au luat examenul! Filmul seamănă cu o autostradă românească: pornește de undeva, din câmp, și se termină altundeva, tot în câmp, fără să servească vreo localitate!
Pentru că vorbim despre povestea spusă de film, să vedem și ce mesaj reușește el să transmită: că țăranii „e” săraci, că „partidul” a făcut toată treaba murdară cu sărăcimea invidioasă a satelor, că jandarmul s-a transformat imediat în milițian, că sistemul cotelor a fost folosit pentru îngenuncherea României rurale și apoi a ei în întregime ... Dar și că nu exista nici o legătură între ȚARA și ORAȘUL din România de atunci, așa cum nu există nici astăzi, că ceea ce la oraș pare clar la țară nu are înțeles, că degeaba sunt câțiva citadini mai destupați dacă țațele și tutele se vând pe nimic! Să nu uit, mai primim și un mesaj anti pesede pentru că ni se arată cum se sparge o manifestație pașnică, cu deosebirea că paraschivul de atunci purta haină de piele! Cam puțin aș spune, cam puțin, pentru că astea-s lucruri pe care le știm de mult și simpla lor repetare nu este un câștig ci doar o plicticoasă pierdere de vreme!
În general filmul pare rupt, pare a fi un album cu fotografii vechi, un album în care vezi unele fețe vag cunoscute, un album din care nu pricepi nimic fără explicațiile unui pensionar sastisit de care te ferești ca de dracu`, așa că mai bine nu afli nimic decât să-l asculți:
FILMUL DE FAPT, ESTE LIPSIT DE CONSISTENȚĂ ȘI ÎN UNELE MOMENTE CHIAR DE COERENȚĂ
(cum de vorbea Niculae al nostru franțuzește, nu ni se spune din păcate, pentru că sigur a folosit o metodă pe care aș aplica-o și eu)!Ω
Am lăudat de multe ori filme românești, am și criticat ... iar acum nu știu ce să spun: am avut eu așteptări prea mari?
Am crezut și am sperat că Mălăele îl va bate pe Rebengiuc?
Am avut convingerea că acum, în „libertate” se poate face treabă mai bună decât atunci, în `87?
Am fost dezamăgit de încercarea de a-l transforma pe Marin Preda într-un opozant al regimului uitând că și „Cel mai iubit dintre pământeni” și „Viața ca o pradă” și „Delirul” și toate celelalte au apărut cu voie de la partid, așa cum apăreau și caricaturile lui Mihai Stănescu?
Se poate ...
Vă recomand să vedeți filmul și să vă spuneți părerea, oricare ar fi ea!
SUNT FOARTE CURIOS CARE FI-VA ACEASTA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu