Au tot apărut sondaje de opinie în care unii tovarăși erau dați ca siguri câștigători ai oricăror alegeri, de la președinte de țară și până la președinte de bloc sau doar de scară: nu conta funcția, ei câștigau! Dar ... dar așa cum am spus, a venit o nebunie numită UE, care a comandat propriul sondaj de opinie.
Și ce dacă?
Și ce dacă?
Serios?
Păi uite și ce dacă! Veșnicii câștigători ai tuturor funcțiilor eligibile din statul român cad acum SUB nivelul PNL-ului iar președintele Iohannis, cu toată eroziunea la care l-au supus susținătorii de tipul Guran sau CTP - adică din categoria „apără-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur” - face un pas important, sărind de la veșnicul și plicticosul treizeci și ceva la sută spre aproape cincizeci la sută în vreme ce tăriceanul nu sare de mult râvnitele douăzeci de procente pe care nu le atinge nici cu familia lui cu tot!
Așadar, de ce abia după sondajul REAL al UE apar și la noi rezultate „surprinzătoare”?
De ce instituțiile românești sunt atât de independente încât în studiile lor sociologice primează dorința clientului și nu adevărul rezultatului?
De cât timp suntem înșelați în ceea ce privește susținerea reală a partidelor și oamenilor politici din România?
Răspunsurile la aceste întrebări ar fi binevenite, putând afla astfel cât valorează unii „cercetători” în ale sociologiei și care dintre ei sunt „de casă” pe lângă unele partide.
Ω
Este evident că bonta și partidul lui erodează din votanții pesede-ului, este evident că PNL-ul și dreapta în general obțin voturile celor ce până mai ieri erau nehotărâți, este evident că d-alde pemepe riscă să nu intre în parlament, este evident că partidul de la putere ne-a mințit și atunci când a declarat (în multe rânduri) că el, partidul, reprezintă românii și voința lor!
În concluzie: ar fi bun un sistem electoral cu alegeri parțiale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu