S-a terminat? S-a terminat! (AUDIO)

   În sfârșit ar zice unii, din păcate ar spune alții și, „ce anume?” ar întreba cei câțiva, puțini, neutri neinteresați: ei bine da, s-a terminat „Game of Thrones”, pe numele românesc „Urzeala tronurilor”! Pentru că orice lucru bun începe musai cu o pauză, să ne oprim și noi o clipă asupra titlului românesc și să spunem că cine l-a ales a fost inspirat: în opinia mea, este mai puternic decât originalul, cel puțin pentru limba română!
   Ei bine, ce ne-a adus acest serial cu adevărat fenomen, nouă?
   În primul rând, ne-a adus o poveste în care se împletesc fantasticul cu realul, o poveste aș spune clasică, o poveste în care binele luptă împotriva răului, căldura contra frigului, lumina împotriva întunericului, etc, etc. 
   Ce aduce nou povestea? 
   Nimic, absolut nimic!
   Dar este bine spusă! Nu, bine este prea puțin spus, este excelent spusă! Îl știam pe George RR Martin ca autor de SF&Fantasy, dar romanele lui, chiar dacă sunt bune și foarte bune, nu pot spune în cuvinte ce au spus realizatorii prin imagine și sunet! 

   Ajungem așadar la prima constatare: atât imaginea cât și sunetul merită premii aparte! Au fost lucrate cu artă, cu migală, cu înverșunare, rezultatul fiind pe măsura efortului depus! Lumina și culoarea au fost adevărate capodopere iar montajul, mai ales în scenele de luptă, a fost de-a dreptul genial!

   Vin apoi la rând decorurile și costumele! Dacă pentru decoruri, dragoni și alte efecte speciale calculatorul a muncit din greu, pentru costume s-a lucrat la fel de greu dar evident manual! Am văzut lucrături inteligente, am văzut costume inspirate și nu copiate, am văzut fantezia la lucru, am văzut cum poți îmbogăți o poveste cu artificii de tot felul fără a cădea în kitsch, am văzut și mi-a (ne-a) plăcut! Majoritatea costumelor de luptă sunt inspirate evident din uniformele armatei de teracotă de la Xi`an, din evul mediu european sau din sălbăticia Africii dar lucrul nu deranjează. Ce nu este legat de luptă te duce cu gândul la mediul negustoresc renascentist, cu robe ample, din materiale bogate. Costumele feminine sunt inspirate de evul mediu european și mai rar de antichitatea greco romană.
   Armele care apar în film sunt și ele inspirate dintr-o largă panoplie: de la arme rudimentare, africane, se trece prin sabia de două mâini ori prin cea lungă, scoțiană și chiar pumnale florentine. Armele de aruncat proiectile sunt cele clasice, arc și arbaletă, catapultă ori trebouchet, arme de fapt fără vârstă, dar mai apar și „scorpionii” de inspirație romană. Trebuie să spunem că armamentul chiar ne-a dus cu gândul la o greșeală absolut scuzabilă: printre armele folosite se numără și faimosul „foc grecesc”, acea substanță care odată aprinsă nu mai putea fi stinsă cu nimic, adică un fel de napalm bizantin și a cărei rețetă a fost pierdută. Deci, o trimitere clară la lumea Mediteranei de până în 1453! Însă, într-un episod se vorbește despre cartofi ... așadar America fusese descoperită, lucru petrecut de fapt abia în 1492! Glumesc, bineînțeles doar glumesc, am forțat găsirea unei greșeli tocmai pentru a demonstra că întregul este perfect!
   Rămânând încă puțin la domeniul armelor, să spunem că eroii noștri nu cunoșteau încă armele de foc dar foloseau armele cu foc, adică dragonii.
   Pe mare se amestecă galioanele renascentiste cu anticele nave cu pinten, dar totul este atât de admirabil arătat încât chiar nu deranjează și îți spui că de fapt este numai o poveste, o fantezie și atâta tot! 
   Scenele de luptă sunt lucrate admirabil, realitatea virtuală și montajul fiind la egalitate în topul superlativelor!
   Ce bine că nu s-a dorit un documentar ...

   Povestea în sine este eterna luptă dintre bine și rău, cu deosebirea că în acest roman morala nu-și găsește locul, fiindu-ne prezentată o morală ciudată, cu influențe de pe tot globul, de la catolici și până la japonezii pentru care sexul este doar un mod plăcut de a-ți trece timpul: incestul de exemplu, chiar dacă nu pare oficial aprobat, totuși nu este nici evident interzis! Așadar, cine caută morală creștină și lupte cavalerești este rugat să facă bine și să cotrobăie în altă parte!
   A propos de morală creștină: religia este destul de discret prezentă în general, însă episoadele în care ea, religia, preia controlul ne-au amintit să recitim câte ceva despre Savonarola sau Sfântul oficiu ...

   La total general, replica din ultimul episod „o poveste bună are cea mai mare putere din lume” este foarte adevărată și înțeleaptă: povestea este și bună și bine spusă!

   În rândul actorilor aș vrea să spun că am avut mai multe surprize: marea lor aproape necunoscuți (cu rare excepții), și-au făcut datoria cu vârf și îndesat, au dat tot ceea ce era nevoie pentru ca povestea să fie a mai prima`ntâi! Și au reușit din plin: personajele au fost bine conturate, fiecare cu propria-i istorie, cu propriu-i caracter și cu propriile-i apucături! Acest serial a fost unul dintre puținele (filme sau seriale) în care goliciunea nu deranjează, fiind bine încadrată în istorisire! 

O NOTĂ APARTE PENTRU PETER DINKLAGE,

care ne-a demonstrat că poți fi un actor mare chiar dacă ești mic!

   Ω

   Așadar, s-a terminat!
   În ultimul episod, când ea îi spune ... doar nu mă credeți nebun să vă povestesc filmul, nu?