La pesede, în lipsa stăpânului oricare ar fi acesta, oamenii au început să vadă cai verzi pe pereți: dintr-o dată, toți se cred buni de președinte al României! Ciudat este că țața veorica săraca, după revelația eliberării de sub ucigă-l toaca de la Rahova, nu se vrea președinte decât de partid, renunțând înțelept la visuri mult prea mari chiar și numai pentru a fi visate între două borcane de murături!
Așadar, se cunoaște lipsa unui șef adevărat, fiecare trage încotro îl duce mintea, linia a doua se emancipează și arată cu degetul spre pupincuriștii de ieri pe care-i cred vinovați de starea partidului, oprișanii momentului au visuri de mărire, fiforii se închipuie comandând armata țării, orlanzii au orgasme la gândul banilor ce le-ar intra pe mână iar firele sunt convinse din fire că ar merita să scăpe dracului de Bucureștiul ăsta pe care deja l-au adus în sapă de lemn și ar trece la următorul nivel, zis și național ... Într-adevăr, când pisica nu-i acasă joacă șoarecii pe masă!
Este un moment potrivit pentru atacul asupra partidului stat, este momentul potrivit pentru corijarea greșelilor și nedreptăților lui d`alde ciordache, niciolichea, kalașnikov și alții asemenea lor: va putea executa opoziția un asemenea atac? Va putea lucra altfel decât cu prostia numită moțiune de cenzură? Poate gândi opoziția cererea desființării modificărilor la legile justiției aduse de ineptul slugărel (a propos, ce mai face oare slugărel, o dormi bine?)!
Știu că pare a fi prea mult în discuție această temă a atacului definitiv asupra pesede-ului, dar nu trebuie să uităm că partidul stat este doar groggy în urma loviturii de la europarlamentare și nu K.O: nu ar trebui ratat momentul slăbiciunii evidente! Dar ...
Ω
USR cere modificări ale legislației și se agită să obțină rezidența fiscală, o idee foarte bună!
PNL îngână romanțe și este cu gândul la locul obținut în alegeri după circa 90 de ani de la ultima performață!
Băse este prea mic și nu contează decât ca zgomot!
Numitul bonta se va întoarce într-un fel sau altul la origini mai devreme sau mai târziu!
Cine rămâne să ne apere interesele oare?
De fapt viitorul nu se vede bine ...
vineri, 28 iunie 2019
joi, 27 iunie 2019
Pensionari din toată țara, uimiți-vă! (AUDIO)
Iată pe
scurt, pentru votanții și susținătorii pesede-ului, ultimele zvâcniri ale
iubitului partid stat: atragem atenția asupra faptului că
pesede-ul, simțind
cum îi fuge pământul de sub picioare, încearcă cu disperare să mituiască aleșii
locali, astfel încât să-și asigure puterea pe mai departe, după viitoarele
alegeri. Iată dar dragii noștri susținători pesede, ce se pregătește să dea
partidul din buzunarul vostru pentru a păstra pe mai departe ciolanul, în timp ce vouă vă crește
pensia chiar și cu un leu (!!!)! Nu vă sfiiți, votați-i în continuare!
Guvernul este
convins de urgența adoptării mitei electorale cunoscute sub numele neutru și
naiv de „cod administrativ! Iată cum motivează ei urgența:
Codul Administrativ cel nou, spune printre altele:
Acestea sunt
doar câteva dintre prevederile așa zisului cod administrativ! Pur și simplu
pesede-ul încearcă să mituiască primarii cu banii noștri pentru a-și asigura
victoria în alegeri!
Ω
Surpriza
pesede-ului va fi totală: chiar dacă vor mitui aleșii, ei probabil că vor
constata că au realizat ce au realizat și în medicină prin mărirea salariilor,
adică nimic!
miercuri, 26 iunie 2019
BRAVO HAGI! (AUDIO)
Da, da, bravo Hagi!
Dar nu Ianis, pentru că deși pare bun încă nu și-a egalat pe tată, pe care-i dorim să-l și depășească, ci bravo GICĂ HAGI!
Bravo așadar Gică Hagi pentru înverșunarea cu care te-ai ocupat de școala de fotbal, bravo pentru ce ai făcut din nimic, bravo că nu ai vrut profit imediat, bravo pentru că ai adus României o echipă de`a gata (să fim serioși, sunt prea mulți jucători în naționala sub 21 de ani de la Ovidiu ca să nu înțelegem ce rezultate internaționale ar obține țara asta dacă ar mai fi vreo două trei asemenea școli împrăștiate pe ici, pe colo)!
Un bravo cât casa și lui Mirel Rădoi, fostul mare fotbalist care a refuzat să trăiască în umbra „nașului” jiji și a reușit acolo unde nimeni nu-i dădea șanse!
Urmează meciul cu Germania: recunosc că nu am scris nimic până acum pentru că mă simțeam oarecum superstițios, dar acum, când a venit și calificarea la olimpiadă, putem spune bravo tuturor și la mai mare!
Ω
Mă întreb dacă nu ar putea antrenorii să le bage și puțin regulament în căpățâni jucătorilor care iau prea ușor cartonașe galbene pentru că se dezbracă PROSTEȘTE la marcarea unui gol! Totuși regula care interzice gestul acesta are deja vechime!
Așadar, vine Germania!
Să ne temem?
Poate ... însă nu pot să nu-mi amintesc cuvintele lipsite de orice urmă de inteligență și înțelepciune ale unui general pus pe vremuri de ceaușeascu să aibă grijă de sport:
Dar nu Ianis, pentru că deși pare bun încă nu și-a egalat pe tată, pe care-i dorim să-l și depășească, ci bravo GICĂ HAGI!
Bravo așadar Gică Hagi pentru înverșunarea cu care te-ai ocupat de școala de fotbal, bravo pentru ce ai făcut din nimic, bravo că nu ai vrut profit imediat, bravo pentru că ai adus României o echipă de`a gata (să fim serioși, sunt prea mulți jucători în naționala sub 21 de ani de la Ovidiu ca să nu înțelegem ce rezultate internaționale ar obține țara asta dacă ar mai fi vreo două trei asemenea școli împrăștiate pe ici, pe colo)!
Un bravo cât casa și lui Mirel Rădoi, fostul mare fotbalist care a refuzat să trăiască în umbra „nașului” jiji și a reușit acolo unde nimeni nu-i dădea șanse!
Urmează meciul cu Germania: recunosc că nu am scris nimic până acum pentru că mă simțeam oarecum superstițios, dar acum, când a venit și calificarea la olimpiadă, putem spune bravo tuturor și la mai mare!
Ω
Mă întreb dacă nu ar putea antrenorii să le bage și puțin regulament în căpățâni jucătorilor care iau prea ușor cartonașe galbene pentru că se dezbracă PROSTEȘTE la marcarea unui gol! Totuși regula care interzice gestul acesta are deja vechime!
Așadar, vine Germania!
Să ne temem?
Poate ... însă nu pot să nu-mi amintesc cuvintele lipsite de orice urmă de inteligență și înțelepciune ale unui general pus pe vremuri de ceaușeascu să aibă grijă de sport:
„I-AM BĂTUT NOI PE NEMȚI LA MĂRĂȘEȘTI,
N-O SĂ-I BATEM LA FOTBAL?”
Chiar așa, să fie imposibil?marți, 25 iunie 2019
Altă Elodie? (AUDIO)
Este evident că eșecul din alegerile europarlamentare doare: doare rău!
Așa că, cineva, om sau organizație, a hotărât că este cazul să ne mai petrecem timpul și cu alte lucruri nu doar cu soarta pesede-ului care abia acum își trage sufletul și încearcă să se reorganizeze în vederea viitoarelor alegeri! Așadar, vrem nu vrem asistăm la o întreagă telenovelă demnă de defunctul OTV în cazul copilului numit Elodia, pardon, Sorina: majoritatea televiziunilor implicate de fapt în fenomenul politic ne sufocă cu CAZUL adopției din Mehedinți. Ce a fost acolo poate fi interesant, poate fi penal, poate fi imoral, poate fi corect: nu știu și, sincer să fiu, nici nu prea mă interesează din moment ce întâmplarea aceea nefericită este folosită numai și numai pentru abaterea atenției opiniei publice de la CAZUL pesede!
Pseudo cazul de interes național ne-a fost prezentat cu frenezie, cu încântare și cu o atât de înverșunată încăpățânare încât a ajuns să scoată oameni pe stradă, la manifestație, oameni care în timpul ăsta nu au fost în stare să afle că mai puțin de o familie din zece acceptă înfierea unui copil cu origini țigănești și că victoraș bonta, ăla cu doctoratul la Catania nu uită unde-și are originile și propune ca partidul lui împreună cu alde și pesede să aibă un candidat comun la prezidențiale! Asta era de fapt știrea importantă a momentului, dar perdeaua de fum împrăștiată de pesede în media românească în scop de camuflaj își face efectul!
Ω
Avem de gând să ne lăsăm păcăliți cu nimicuri lucitoare? Atunci pesede-ul nu va dispărea în veci!
Putem discerne între fals și adevăr în materie de știri? Atunci avem o șansă să scăpăm de ei: cu puțin noroc va apărea un adevărat partid social democrat și asta va fi spre binele tuturor!
Așa că, cineva, om sau organizație, a hotărât că este cazul să ne mai petrecem timpul și cu alte lucruri nu doar cu soarta pesede-ului care abia acum își trage sufletul și încearcă să se reorganizeze în vederea viitoarelor alegeri! Așadar, vrem nu vrem asistăm la o întreagă telenovelă demnă de defunctul OTV în cazul copilului numit Elodia, pardon, Sorina: majoritatea televiziunilor implicate de fapt în fenomenul politic ne sufocă cu CAZUL adopției din Mehedinți. Ce a fost acolo poate fi interesant, poate fi penal, poate fi imoral, poate fi corect: nu știu și, sincer să fiu, nici nu prea mă interesează din moment ce întâmplarea aceea nefericită este folosită numai și numai pentru abaterea atenției opiniei publice de la CAZUL pesede!
Pseudo cazul de interes național ne-a fost prezentat cu frenezie, cu încântare și cu o atât de înverșunată încăpățânare încât a ajuns să scoată oameni pe stradă, la manifestație, oameni care în timpul ăsta nu au fost în stare să afle că mai puțin de o familie din zece acceptă înfierea unui copil cu origini țigănești și că victoraș bonta, ăla cu doctoratul la Catania nu uită unde-și are originile și propune ca partidul lui împreună cu alde și pesede să aibă un candidat comun la prezidențiale! Asta era de fapt știrea importantă a momentului, dar perdeaua de fum împrăștiată de pesede în media românească în scop de camuflaj își face efectul!
Ω
Avem de gând să ne lăsăm păcăliți cu nimicuri lucitoare? Atunci pesede-ul nu va dispărea în veci!
Putem discerne între fals și adevăr în materie de știri? Atunci avem o șansă să scăpăm de ei: cu puțin noroc va apărea un adevărat partid social democrat și asta va fi spre binele tuturor!
ȘTIȚI DE CE S-A NĂSCUT CAZUL „SORINA”?
PENTRU CĂ A MURIT ÎN FAȘĂ CAZUL VALEA UZULUI!
luni, 24 iunie 2019
Atac sau test? (AUDIO)
Sistemul românesc de sănătate a fost atacat de hacker-i!
Avem aici niște întrebări de discutat: prima ar fi dacă sistemul se ocupă cu adevărat de sănătate și, a doua, dacă atacul este venit din partea unor pirați cibernetici sau ...
La prima întrebare răspunsul este clar: sistemul acesta făcut pentru sifonarea banilor nu are nici în clin și nici în mânecă cu sănătatea, mai exact are legătură cu sănătatea noastră cât să putem cumpăra produse farmaceutice la care există interesul medicilor pe mâna cărora am intrat ... și atât!
La a doua întrebare, intrăm pe tărâmul bănuielilor și al teoriei constipației (că tot vorbim despre sănătate): am auzit-o pe pintea de la minister povestind că nu este prima dată când se întâmplă și că într-o situație anterioară, responsabilii cu securitatea sistemului informațional, au plătit la cererea hacker-ilor € 10.000 și au obținut deblocarea activității! Nu vi se pare ciudat? Puteți crede că un hoț care poate bloca un SISTEM NAȚIONAL se mulțumește cu 10.000? Chiar de euro! Dacă lăsăm totul la o parte și trecem dincolo de problemele tehnice, ne gândim noi cu mintea noastră ne pesedistă, de ce trebuie să angajezi pentru securitatea informațională o firmă care se lasă șantajată pe ea și, odată cu ea și pe tine client? Nu a auzit nimeni de șantajatul care dacă acceptă o singură dată șantajul va continua să fie șantajat la nesfârșit?
Așadar, ne protejăm plătind răscumpărare?
Iată însă cum au fost păcălite spitalele românești, alea în care medicii câștigă fabulos dar nu găsești aspirină, iată deci comunicatul SRI:
„Este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomware-ul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de către orice produs antivirus clasic”.
Ce părere aveți?
Înțelegem de aici că banii au fost trimiși toți în salarii, că dezmățul unui venit de peste 10.000 de lei pentru un cadru medical cu pregătire cel mult medie poate continua dar că n-a mai rămas nimic pentru cumpărarea unui banal ... antivirus? Așa a gândit pesede-ul „programul de guvernare”?
Bravo lor și bravo celor care i-au și încă îi votează, bravo lui ucigă-l toaca de la Rahova, bravo tuturor deștepților care au pus stăpânire pe statul român, bravo lor, așa merităm!
Fără să-și dea seama, pintea de la sănătate ne dezvăluie slăbiciunile guvernării și prostiile făcute de aceasta: opoziția poate să plece acasă, puterea se sinucide fără ajutorul cuiva! Din păcate, pentru mulți alegători, aceste lucruri nu sunt nici vizibile și nici inteligibile, ei rămânând fideli executanți ai ordinelor venite prin a3 și altele asemenea!
Ω
La prima întrebare ne-am răspuns de mult: sistemul acesta hoțesc, inuman și antiuman nu se ocupă de sănătate.
La a doua întrebare ne răspundem acum: chiar dacă unii pot crede că este un atac din exterior, un test la adresa sistemelor statului român, atunci îi spunem că visează cai verzi pe pereți! Nu, nu este necesar, se știe că România nu este pregătită!
Atunci, cine a păcălit sistemul?
Cu siguranță nu hacker-i ruși, ci niște puști care s-au jucat cu telefonul în spatele blocului!
CINE SE OCUPĂ SĂ NU FIM PROTEJAȚI?
CÂT NE COSTĂ CA SĂ NU FIM PROTEJAȚI?
CARE ESTE FIRMA CARE S-A UMPLUT DE BANI DAR
A FOST PĂCĂLITĂ DE (probabil) NIȘTE PUȘTI?
Uti că aș vrea să aflu cine nu a putut cumpăra pentru stat un Bitdefender, un Norton sau măcar un amărât de Avast, unul din astea de care avem toți pe calculatoarele de acasă!
vineri, 21 iunie 2019
Exemplu de caz (AUDIO)
Vorbeam mai zilele trecute despre bugetari și serviciile oferite nouă de către statul român prin intermediul lor, adică al angajaților noștri. Din fericire, un reportaj făcut de proTV cu camera ascunsă ne aduce un bun exemplu pentru disecarea subiectului!
Așadar ...
Pe scurt, iată subiectul: reporteri „sub acoperire”, folosind o cameră ascunsă, au umblat pe la mai mulți vânzători de animale de companie. Ce au descoperit acolo este inimaginabil: câini femelă care se reproduc pe bandă, mizerie, lipsă îngrijire de specialitate, pui într-o stare precară! Mă limitez aici cu descrierea imaginilor: eu unul, deși sunt un iubitor de animale, nu am fost niciodată de acord cu Brigitte Bardot sau alții asemenea ei dar de data asta am fost profund impresionat! Pur și simplu niște derbedei au pus pe picioare fabrici de reproducție (canină în cazul de față), umplând piața cu pui gata bolnavi, fără pedigree și deci fără posibilitatea verificării ascendenței, a încrucișărilor, a consangvinității, a bolilor și tratamentelor aplicate. Adică, pentru a nu lungi inutil o poveste absolut mizerabilă, niște derbedei câștigă speculând dragostea unora pentru animale, înșelând cumpărătorul și chinuind animalele!
Până aici, lucrurile sunt clare și nu auzim prima dată de asemenea întâmplări (pot spune că am asistat la aducerea unui asemenea pui într-un cabinet veterinar și este de-a dreptul dureros ce se întâmplă)!
Acum intră în scenă statul, statul pe care l-am acuzat de multe ori că a creat niște sinecuri bine plătite, statul român pe care noi îl susținem pentru ca să nu-și facă treaba ori pentru a da prilej unor funcționari să-și ridice niște „căsuțe amărâte” dintr-un biet salariu de bugetar ... Ei bine, statul nostru drag, a fost sesizat prin Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)!
Iată deci și explicația a tot ceea ce am scris până acum: toată lumea știe că afacerea cu pui este înfloritoare, toată lumea știe cum se petrec lucrurile, toată lumea știe că o canisă LEGALĂ nu poate furniza la orice oră orice pui, toată lumea știe cam ce prețuri se obțin pe aceste animăluțe, toată lumea știe ... mai puțin ANSVSA!
Revoltător, toată lumea știe mai puțin autoritatea statului, adică cei pe care-i plătim ca să știe înaintea noastră și să nu lase să se întâmple așa ceva!
Însă lucrurile nu se opresc aici!
Odată făcută reclamația, autoritatea a trimis un control la una dintre fabricile de căței, iar controlul a constatat că respectiva crescătorie cu sute de animale în cuști nu are contract cu un veterinar, motiv pentru care a aplicat o amendă de ... 4500 de lei!
În 15 zile, amenda este doar la jumătate ...
Așadar, controlul nu a constatat condițiile în care sunt ținute animalele, nu a constatat că are de a face cu o canisă ilegală, nu a constatat că acolo este o afacere pentru care nu se plătesc impozite, nu a constatat cazul de rele tratamente aplicate animalelor, nu a constatat decât cea mai de jos CONTRAVENȚIE, astfel încât să-l deranjeze cât mai puțin pe jupânul câinilor! Cred că și-au cerut și scuze! Deci, ANSVSA nu știe nimic, poliția nu știe nimic, poliția animalelor nu știe nimic iar fiscul mai are puțin și-i dă proprietarului și o scutire de impozit dacă nu cumva îi și returnează ceva bănuți!
Ați înțeles mecanismul?
Nu vedem și dacă vede altcineva ne ascundem după o falsă responsabilitate și o limitare de atribuțiuni: „asta-i treaba poliției” este refrenul care-i scapă pe angajații ANSVSA atâta timp cât nimeni nu-i întreabă pe sugătorii de la bugetul statului de ce nu au anunțat EI și poliția și fiscul și pe alții care ar avea treabă aici! A propos de poliție: chiar nu se simte din stradă când cineva crește sute de câini?
Ω
Dintr-un caz mititel, se poate deșira întregul ghem al fraudei cu posturi la stat, al șmecheriilor pentru care se închid ochii, al hoțiilor bugetarilor numiți politic în posturi pentru care nu au decât chemarea lipitului de afișe sau al rudeniei ori prieteniei!
ÎNȚELEGE ACUM OPOZIȚIA CE TEMĂ GREA DE DISCUȚIE ARE ÎN CONFRUNTAREA CU pesede-UL?
PRICEPE OARE OPOZIȚIA CÂT DE UȘOR POATE PUNE PUTEREA ÎN GENUNCHI, OBLIGÂND-O SĂ RECUNOASCĂ FAPTUL CĂ-ȘI PLĂTEȘTE SUSȚINĂTORII ȘI LUCRĂTORII PRO-PARTID FOLOSIND PESTE TOT SISTEMUL DIN CAZUL PROTECȚIEI COPILULUI TELEORMAN?
DACĂ OPOZIȚIA NU PRICEPE, ATUNCI ÎNSEAMNĂ CĂ PROCEDEAZĂ LA FEL
ȘI SE DESCALIFICĂ!
joi, 20 iunie 2019
Dușmanul nu doarme (AUDIO)
Alegătorul român, ocupat cu ale lui și cu gândul la ziua de mâine și la familie, și-a făcut datoria și a votat, a votat și a învins (crede el, alegătorul) monstrul pesedist! Din păcate pentru alegătorul român, trebuie să-i aducem aminte că lucrurile s-au mai petrecut astfel și că șarpele, chiar după ce-l omori, din reflex tot mai mușcă și tot mai este veninos!
Simpla paradă electorală de la europarlamentare nu a produs nici o schimbare pe scena politică internă, doar a făcut ca pesede-ul să-și ridice gradul de alertă și să devină nu doar mai agresiv ci și mai vigilent! Opoziția, în lipsa ei de experiență, a crezut că este suficient să agite amenințarea moțiunii de cenzură și guvernul își va rupe gâtul: ne pare rău pentru orban ludovic care nu pricepe că politica este cu totul altfel decât romanțele cu care este învățat dumnealui pe la șprițuri, că lumea reală diferă de cea din birou.
Ne pare rău pentru orban, dar pentru noi ni se rupe sufletul!
În plus, pentru că are, pesede-ul și-a activat șopârlele și, așa cum a provocat un scandal interetnic la Valea Uzului (rațiunii) în cel mai oportun moment, tot așa a declanșat și scandaluri în sânul opoziției care a început deja să se mănânce zgomotos! Acest comportament mă face să cred că în realitate oamenii politici s-au adunat la pesede și nepregătiții în opoziție! Cum se pot certa între ei ca proștii și să lase din mână beregata dușmanului politic exact când acesta rămâne fără aer, nu pot pricepe!
În sfârșit ...
Acum este momentul în care trebuie pusă presiune și mai mare pe țața veorica și ai ei, pe toți nechemații ăștia din TR de au umplut străzile, acum este momentul ca opoziția să iasă la atac și susținută de opinia publică să pună pesede-ul în genunchi, acum este momentul lansării marilor teme electorale pentru anul ce va veni! Așa cum președintele a făcut deja gestul de a propune un pact politic pe care știa că pesede-ul îl va refuza (putând astfel arăta cu degetul pe cei care refuză reformarea justiției în direcția corectă), tot așa și opoziția trebuie să lanseze în discuție temele prin care ar prinde pesede-ul cu izmenele-n vine: pensiile speciale și de serviciu, datoria externă, tichetele de vacanță, numărul și rostul bugetarilor, salariile și performanța lor, etc, etc. La oricare dintre aceste subiecte, țața veorica și ai ei ar fi în corzi, având de ales între a refuza schimbarea și a-și păstra (eventual) un nucleu dur de alegători și de a fi de acord cu cererile opoziției, riscând însă pierderea masei mari a electorilor!
De ce se pierde opoziția în rahaturi, nu pricep!
Dar pentru mine este clar un lucru: ori sunt atât de slabi încât se lasă manevrați de pesede ori sunt dispuși să facă jocul pesede-ului cu bună știință!
„Din această dilemă nu puteți ieși!”
Ω
Așadar, opoziția nu vrea sau nu poate?
Simpla paradă electorală de la europarlamentare nu a produs nici o schimbare pe scena politică internă, doar a făcut ca pesede-ul să-și ridice gradul de alertă și să devină nu doar mai agresiv ci și mai vigilent! Opoziția, în lipsa ei de experiență, a crezut că este suficient să agite amenințarea moțiunii de cenzură și guvernul își va rupe gâtul: ne pare rău pentru orban ludovic care nu pricepe că politica este cu totul altfel decât romanțele cu care este învățat dumnealui pe la șprițuri, că lumea reală diferă de cea din birou.
Ne pare rău pentru orban, dar pentru noi ni se rupe sufletul!
În plus, pentru că are, pesede-ul și-a activat șopârlele și, așa cum a provocat un scandal interetnic la Valea Uzului (rațiunii) în cel mai oportun moment, tot așa a declanșat și scandaluri în sânul opoziției care a început deja să se mănânce zgomotos! Acest comportament mă face să cred că în realitate oamenii politici s-au adunat la pesede și nepregătiții în opoziție! Cum se pot certa între ei ca proștii și să lase din mână beregata dușmanului politic exact când acesta rămâne fără aer, nu pot pricepe!
În sfârșit ...
Acum este momentul în care trebuie pusă presiune și mai mare pe țața veorica și ai ei, pe toți nechemații ăștia din TR de au umplut străzile, acum este momentul ca opoziția să iasă la atac și susținută de opinia publică să pună pesede-ul în genunchi, acum este momentul lansării marilor teme electorale pentru anul ce va veni! Așa cum președintele a făcut deja gestul de a propune un pact politic pe care știa că pesede-ul îl va refuza (putând astfel arăta cu degetul pe cei care refuză reformarea justiției în direcția corectă), tot așa și opoziția trebuie să lanseze în discuție temele prin care ar prinde pesede-ul cu izmenele-n vine: pensiile speciale și de serviciu, datoria externă, tichetele de vacanță, numărul și rostul bugetarilor, salariile și performanța lor, etc, etc. La oricare dintre aceste subiecte, țața veorica și ai ei ar fi în corzi, având de ales între a refuza schimbarea și a-și păstra (eventual) un nucleu dur de alegători și de a fi de acord cu cererile opoziției, riscând însă pierderea masei mari a electorilor!
De ce se pierde opoziția în rahaturi, nu pricep!
Dar pentru mine este clar un lucru: ori sunt atât de slabi încât se lasă manevrați de pesede ori sunt dispuși să facă jocul pesede-ului cu bună știință!
„Din această dilemă nu puteți ieși!”
Ω
Așadar, opoziția nu vrea sau nu poate?
miercuri, 19 iunie 2019
Cine să fie de vină? (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
În ultima vreme, fenomenele meteo extreme s-au repetat cu o frecvență îngrijorătoare: puține au fost momentele în care, la nivel național, nu a existat măcar o singură atenționare de vreme rea! Ploaia, vedeta de necontestat până acum câtva timp, nu mai face parte din distribuția principală, fiind trecută pe planul doi de grindină mare, furtuni de o violență extremă sau chiar tornade, fenomen total necunoscut în zona noastră!
Se mai întâmplă, este adevărat și pe la vecini, dar noi suntem campionii!
Se întreabă vreun factor responsabil, de ce?
Se întreabă vreun specialist numit politic de ce alunecă terenul de pe versanți după ce a stat cuminte acolo mii de ani?
Se întreabă cineva de ce tocmai pe noi a venit năpasta unor tornade în centrul Europei?
Sunt convins că nu!
Ω
Să n-o mai lungim inutil:
O fi cineva vinovat?
Și cum putem fi despăgubiți, mai ales că după temperaturi scăzute, ploi, furtuni, etc, etc, vine, iată, o caniculă sufocantă:
În ultima vreme, fenomenele meteo extreme s-au repetat cu o frecvență îngrijorătoare: puține au fost momentele în care, la nivel național, nu a existat măcar o singură atenționare de vreme rea! Ploaia, vedeta de necontestat până acum câtva timp, nu mai face parte din distribuția principală, fiind trecută pe planul doi de grindină mare, furtuni de o violență extremă sau chiar tornade, fenomen total necunoscut în zona noastră!
Se mai întâmplă, este adevărat și pe la vecini, dar noi suntem campionii!
Se întreabă vreun factor responsabil, de ce?
Se întreabă vreun specialist numit politic de ce alunecă terenul de pe versanți după ce a stat cuminte acolo mii de ani?
Se întreabă cineva de ce tocmai pe noi a venit năpasta unor tornade în centrul Europei?
Sunt convins că nu!
Ω
Să n-o mai lungim inutil:
SĂ FI CONTRIBUIT LA ACTUALA STARE DE LUCRURI DEFRIȘĂRILE
MASIVE ȘI NECONTROLATE DIN ULTIMII ANI?
Mai mult ca sigur!O fi cineva vinovat?
Și cum putem fi despăgubiți, mai ales că după temperaturi scăzute, ploi, furtuni, etc, etc, vine, iată, o caniculă sufocantă:
CINE PLĂTEȘTE DAUNELE?
TOT NOI?
marți, 18 iunie 2019
Din nou într-un lagăr (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Din păcate, contactele mele cu sistemul românesc de sănătate continuă la nivel de urgențe și de de spital! Am avut din nou de a face cu „minunații” noștri medici ...
Așadar s-o luăm cu începutul ...
O urgență majoră m-a pus în situația de a chema ambulanța: din nou, ambulanța s-a dovedit încadrată cu oameni de bună calitate, săritori, înțelegători și răbdători! Este greu de explicat ce îndură acești oameni pe la diverși pacienți și rudele lor! În final, a fost necesar transportul tocmai la spitalul Bagdasar-Arseni, pentru manevrarea tărgii fiind solicitat un echipaj de pompieri, de parcă pompierii sunt hamalii de serviciu!
Ca de obicei, lucrurile au mers bine până la camera de gardă: din moment ce ai terminat cu „fraierii” de pe ambulanță și ai intrat în lumea kafkiană a spitalului ești terminat! Mizeria pare mai mică decât la Pantelimon sau Sf. Ioan dar oamenii ... dar oamenii ... Intrarea în curte cu mașina (deși însoțești un bolnav) te costă la „domn” portar de la firma de pază, deși există o parcare pentru care s-ar putea percepe plata la timpul de staționare, intrarea dincolo de cerberul de la urgențe care este tot un „domn” de la o firmă de pază te costă din nou! Ușile sunt trântite cu furie, discuțiile sunt purtate parcă numai cu urlete, personalul angajat, cu cât este mai jos în ierarhie cu atât este mai zgomotos, medicii plătiți dumnezeiește sunt scârbiți și vorbesc arogant bolnavilor ... brrr ... credeam că sunt într-o țară mult mai puțin civilizată decât este România în realitate!
Un bolnav a cerut „afară”, înțelegeți dumneavoastră: „nu se poate, nu avem (!?!?!)” - de ce oare nu există o toaletă pentru bolnavi, nu pricep, dar așa-i probabil procedura europeană! Totuși bolnavul insistă iar medicul, plin de bunăvoință îi explică pe un ton ridicat și iritat că a venit la spital ca să zacă, nu să se ducă el să fumeze! Observați vă rog, că în fișa postului medicilor plătiți dumnezeiește intră și puteri paranormale demne de Mafalda, dar presupun că așa este procedura europeană! Alt bolnav este amenințat că dacă nu este „cuminte” i se dă la semnat „cererea” și este trimis acasă - presupun că tot conform procedurii europene!
Printre urletele de tipul ăsta, câțiva medici (în special tineri) își fac liniștiți datoria: fără țipete, fără amenințări, fără aroganță ori agresivitate, iar bolnavii lor stau liniștiți în paturi, nu cer luna de pe cer și așteaptă răbdători rezultatele analizelor.
Însă, chiar dacă șansa a făcut să am legătură cu un asemenea medic, Kafka nu m-a slăbit, rezultatele unor banale analize de sânge venind de la laboratorul spitalului după aproape ȘASE (6) ore! Șase ore, timp suficient să-ți dai seama din ce cauze a sucombat un bolnav dar nu să-l și salvezi! La manifestarea surprizei legate de timpul muuult prea lung necesar analizelor, răspunsul medicului „nostru” a fost simplu și direct:
Ω
O întreb public pe madame pintea de la bolnițe și cimitire cu cruce roșie cum sunt plătite cadrele medicale?
Ce importanță are competența în stabilirea salariilor?
Ce s-a schimbat după ce pesede-ul, în imbecilitatea-i nemăsurată a aruncat cu bani în medici ca țiganii la nunți în maneliști?
Merge treaba mai bine, pentru că nouă ni se pare că merge mai prost?
Influențează vreun pic părerea conducătorilor sutele și miile de opinii liber exprimate în mediul public în legătură cu lagărele pe care le patronează pseudo ministerul pseudo sănătății?
Nu crede madame pintea că problemele sistemului o depășesc și că ar fi cazul să se auto elimine din moment ce nu poate lupta cu proprii-i colegi?
Am înțeles, este încă unul dintre rezultatele programului de guvernare al pesede-ului!
Din păcate, contactele mele cu sistemul românesc de sănătate continuă la nivel de urgențe și de de spital! Am avut din nou de a face cu „minunații” noștri medici ...
Așadar s-o luăm cu începutul ...
O urgență majoră m-a pus în situația de a chema ambulanța: din nou, ambulanța s-a dovedit încadrată cu oameni de bună calitate, săritori, înțelegători și răbdători! Este greu de explicat ce îndură acești oameni pe la diverși pacienți și rudele lor! În final, a fost necesar transportul tocmai la spitalul Bagdasar-Arseni, pentru manevrarea tărgii fiind solicitat un echipaj de pompieri, de parcă pompierii sunt hamalii de serviciu!
Ca de obicei, lucrurile au mers bine până la camera de gardă: din moment ce ai terminat cu „fraierii” de pe ambulanță și ai intrat în lumea kafkiană a spitalului ești terminat! Mizeria pare mai mică decât la Pantelimon sau Sf. Ioan dar oamenii ... dar oamenii ... Intrarea în curte cu mașina (deși însoțești un bolnav) te costă la „domn” portar de la firma de pază, deși există o parcare pentru care s-ar putea percepe plata la timpul de staționare, intrarea dincolo de cerberul de la urgențe care este tot un „domn” de la o firmă de pază te costă din nou! Ușile sunt trântite cu furie, discuțiile sunt purtate parcă numai cu urlete, personalul angajat, cu cât este mai jos în ierarhie cu atât este mai zgomotos, medicii plătiți dumnezeiește sunt scârbiți și vorbesc arogant bolnavilor ... brrr ... credeam că sunt într-o țară mult mai puțin civilizată decât este România în realitate!
Un bolnav a cerut „afară”, înțelegeți dumneavoastră: „nu se poate, nu avem (!?!?!)” - de ce oare nu există o toaletă pentru bolnavi, nu pricep, dar așa-i probabil procedura europeană! Totuși bolnavul insistă iar medicul, plin de bunăvoință îi explică pe un ton ridicat și iritat că a venit la spital ca să zacă, nu să se ducă el să fumeze! Observați vă rog, că în fișa postului medicilor plătiți dumnezeiește intră și puteri paranormale demne de Mafalda, dar presupun că așa este procedura europeană! Alt bolnav este amenințat că dacă nu este „cuminte” i se dă la semnat „cererea” și este trimis acasă - presupun că tot conform procedurii europene!
Printre urletele de tipul ăsta, câțiva medici (în special tineri) își fac liniștiți datoria: fără țipete, fără amenințări, fără aroganță ori agresivitate, iar bolnavii lor stau liniștiți în paturi, nu cer luna de pe cer și așteaptă răbdători rezultatele analizelor.
Însă, chiar dacă șansa a făcut să am legătură cu un asemenea medic, Kafka nu m-a slăbit, rezultatele unor banale analize de sânge venind de la laboratorul spitalului după aproape ȘASE (6) ore! Șase ore, timp suficient să-ți dai seama din ce cauze a sucombat un bolnav dar nu să-l și salvezi! La manifestarea surprizei legate de timpul muuult prea lung necesar analizelor, răspunsul medicului „nostru” a fost simplu și direct:
„PE NIMENI NU INTERESEAZĂ NIMIC, TOȚI ÎȘI BAGĂ PICIOARELE!”
Am tăcut și am înghițit, Bagdasar-Arseni are o evaluare publică de 3,3 în timp ce ceea ce pare spital penitenciar (vreau să spun Pantelimon) are 2,9 iar Sf. Ioan, mizeria mizeriilor de bolniță feudală are 2,5: deci trebuia să mă simt privilegiat, nu?Ω
O întreb public pe madame pintea de la bolnițe și cimitire cu cruce roșie cum sunt plătite cadrele medicale?
Ce importanță are competența în stabilirea salariilor?
Ce s-a schimbat după ce pesede-ul, în imbecilitatea-i nemăsurată a aruncat cu bani în medici ca țiganii la nunți în maneliști?
Merge treaba mai bine, pentru că nouă ni se pare că merge mai prost?
Influențează vreun pic părerea conducătorilor sutele și miile de opinii liber exprimate în mediul public în legătură cu lagărele pe care le patronează pseudo ministerul pseudo sănătății?
Nu crede madame pintea că problemele sistemului o depășesc și că ar fi cazul să se auto elimine din moment ce nu poate lupta cu proprii-i colegi?
Am înțeles, este încă unul dintre rezultatele programului de guvernare al pesede-ului!
AR TREBUI SĂ FIM ATENȚI CÂND LE IES pesede-ILOR VORBELE DIN GURĂ,
ABIA ACUM ÎMI DAU SEAMA CĂ NU S-AU LĂUDAT NICIODATĂ CĂ
SISTEMUL DE SĂNĂTATE FUNCȚIONEAZĂ MAI BINE CI CĂ ...
AU MĂRIT SALARIILE!
ESTE ȘI ASTA O PERFORMANȚĂ!
luni, 17 iunie 2019
Peștișorul de aur ... (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Să presupunem că ne-am întâlni cu ... peștișorul
de aur!
Nu contează împrejurările, ci doar faptul că
ne-am întâlni cu minunatul peștișor, iar acesta, prin puterile-i ihtiologice de
24K ne-ar face propunerea clasică, aceea de a ne îndeplini orice dorință sau
dorințe: însă nu oricum, ci în domeniul parlamentar autohton!
Să nu uit: pentru ca minunea să fie minune
până la capăt să considerăm că am întâlnit peștișorul de aur varianta premium,
așadar nu avem la dispoziție trei alegeri ci oricâte dorim!
Să începem ...
Ce am cere?
Să fie România o republică (de monarhie nu
cred să mai poată fi vorba) parlamentară, prezidențială sau o combinație?
Ultimele evenimente ne-au arătat că de fapt, în acest moment, lucrurile nu sunt
foarte clare: unii ar vrea ca președintele să aibă un rol pur decorativ, alții
l-ar vrea mai activ! Să ne gândim la evenimentele politice ale anilor de după
2016 și să ne întrebăm cum este mai bine!
Dorim un parlament sau vrem o democrație
directă? Răspunsul este evident, utopia democrației directe este doar o utopie
atunci când numărul cetățenilor este mai mare de unul singur! În concluzie, vom dori un
parlament, o adunare care să ne reprezinte, dar ce fel de parlament dorim?
Unicameral, bicameral, cu câți membri și, foarte important, format în baza căror
criterii și norme de reprezentare? Presupun că în acest moment, sub imperiul
prostului renume al organului legislativ românesc cei mai mulți dintre noi ar
opta pentru un parlament în varianta redusă însă nu este neapărat un lucru bun
să pui puterea legislativă în mâna câtorva oameni: asta ar putea duce la o
formă de conducere de mână forte dacă nu chiar dictatorială! Însă nici prea
mulți nu ar fi bine, pentru că ar duce la diluarea răspunderii și ar permite
nenumărate jocuri de culise și aranjamente!
Apoi, reprezentarea teritorială este bine să
fie în continuare proporțională cu populația în număr, în calitate sau în cele
două combinate? Este adică normal ca un județ (muuult) prea bine populat dar
sărac să prevaleze în reprezentarea parlamentară în fața unuia mai puțin
populat dar mult mai bogat și mai bine gospodărit? Este normal ca o zonă
dezvoltată să fie condusă la nivel național de reprezentanții unei zone
înapoiate? Ar mai fi o posibilitate, aceea a reprezentării universale și
unitare: fiecare județ trimite un număr fix de reprezentanți și gata!
Este o idee bună sistemul electoral actual
sau ar fi bine să trecem la cel cu alegeri parțiale? Dacă la fiecare doi ani ar
fi realese un număr de locuri (33% de exemplu), astfel ca la sfârșitul celor
patru ani de mandat o treime din parlament să asigure continuitatea lucrului în
comisii și buna desfășurare a activității parlamentului? Asta ar face ca la
fiecare opt ani să avem alegeri legislative generale și ar da posibilitatea
cetățenilor să-i taxeze pe aleșii de care nu sunt mulțumiți înainte de a veni
alegerile cu susținerea, umbrelele și gălețile partidului!
Cum am vrea să fie plătiți parlamentarii? Ce
drepturi le-am acorda și ce îndatoriri le-am impune? Cât ar trebui să aibă un
parlamentar venitul, ce pensie trebuie să-i asigure anii de mandat? Ce fel de
imunitate trebuie să aibă un parlamentar: totală ca acum, numai politică sau
deloc? Asta cu imunitatea ne pune în situația de a repune în drepturi ideea cu
egalitatea cetățenilor în fața justiției, aleșii fiind acum mai protejați decât
un cetățean obișnuit al României.
În ce mod am da dreptul parlamentului să
modifice legi extrem de importante? Am permite ca modificările la legile
justiției, apărării naționale, informațiilor, exploatării resurselor să intre
în vigoare imediat sau am cere acordarea unui răgaz, să spunem la sfârșitul
mandatului parlamentar? Am fi de acord cu aprobarea legilor cu majoritate
simplă sau calificată? Asta ar însemna ca parlamentul să poată da legi în
favoarea grațierii unor condamnați, însă legile ar intra în vigoare nu la data
publicării lor în MO ci în ziua alegerilor parlamentare următoare și doar dacă
votul a întrunit necesarul majorității calificate stabilite prin lege!
Ce program ar trebui să aibă parlamentarii?
Ar trebui să acceptăm în continuare ca
membrii parlamentului să nu lucreze pentru că este campanie electorală, deși
sunt plătiți? În ce mod poate fi tras la răspundere un ales de către propriul
său electorat?
Un lucru important este și limita de vârstă
sau chiar de studii impusă aleșilor: dacă vrem în continuare ciobani sau
ex-secretare tute cu fuste scurte și țâțe mari, lăsăm legea neschimbată, dacă
dorim specialiști și înțelepciune încercăm s-o modificăm pe ici, pe colo.
Ce activități are voie să presteze un parlamentar
în timpul mandatului său? Care sunt cu adevărat lucrurile interzise și cum se
pedepsește un ales care calcă în străchinile lăcomiei? Nu cumva ar trebui ca în
același timp cu privilegiile să vină proporțional la pachet și bau-bau-ul
pedepselor? Pentru că nu este normal ca un cetățean oarecare să poată fi
condamnat definitiv în mai puțin de un an iar un parlamentar să-și lungească
procesul zece ani sau mai mult, eventual până la prescrierea faptelor! Ar fi
rău ca faptele comise de un ales în funcție publică de la consilier de primărie
inclusiv în sus, să nu aibă termen de prescriere iar pedepsele aplicate să
pornească din start cu un spor? Mă refer aici la fapte de corupție, de abuz,
etc, etc și nu la accidente auto sau traversare neregulamentară: nu cumva
pentru privilegiile pe care le au, chiar ar trebui să riște pedepse net mai
mari?
Trebuie să ne întrebăm serios care sunt
responsabilitățile unui ales: unii dintre ei, ajunși acolo pe listele
partidului, își petrec mandatul jucând Solitaire sau X și 0, iar noi îi plătim
din gros deși ei nu sunt pentru noi decât un balast și pentru șefi un număr de
mâini ridicate.
Compoziția parlamentului este un alt lucru
interesant, la care trebuie să reflectăm! În parlamentul european nu există din
câte știu grupuri parlamentare etnice, nu există reprezentare pe bază etnică:
la noi de ce există? De ce nu se renunță la partidele etnice și la
reprezentanții minorităților în parlament? Ce rost au? De ce sunt acolo? Câți
italieni și câți cehi și câți evrei mai sunt în România? Nu cumva se încalcă
dreptul la reprezentare echitabilă? De ce italienii (nu am ninic cu italienii,
se înțelege) au dreptul la un deputat când ei sunt cu totul ... 3203? Ori polonezii
(2543) sau cehii (2477) sau chiar armenii (1361)? De ce? De ce este necesar un
reprezentant la fiecare câteva suflete?
În aceeași situație trebuie spus că se află
și maghiarii, care în lipsa UDMR-ului s-ar fi integrat până acum mult mai bine
în partidele autohtone: UDMR-ul a luat comunitatea maghiară captivă și o
folosește ca pe o masă critică împotriva puterii, vânzându-și evident voturile
cui este mai tare, obținând pentru ei și ai lor drepturi net peste cele ale
majorității.
Sunt mult prea multe de spus și de gândit
dar, avem nevoie mai întâi și mai întâi să ne adunăm gândurile, să cugetăm
adânc la ce este mai bine trăgând învățăminte din ce a fost rău până acum și să
cerem atunci când ni s-au liniștit nervii modificări legislative în direcțiile
dorite: totul se face cu pași mici, învățând nu numai din greșelile proprii ci
și din ale altora, corijând permanent orice sistem care, prin definiție, fiind
în funcțiune este supus uzurii, deci și perfectibil!
Ω
Concluzia este că, așa cum se poate face un
referendum pentru ceva ce prezintă interes local sau național, în același mod ar
trebui gândit foarte serios dreptul cetățenilor de a propune și impune într-un mod comod referendumuri care să ducă la modificarea actualei stări de lucruri:
AR PUTEA FI O
FORMĂ DE CONTROL ASUPRA CLASEI POLITICE,
NU CREDEȚI?
vineri, 14 iunie 2019
Baletul continuă! (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Baletul politic de la București, cu nimic mai bun decât cel de la Chișinău, continuă, diferența constând în faptul că aici dansatorii politici sunt înțeleși ce roluri joacă, acolo încă nu!
Așadar, chiar dacă nu au nici o șansă de reușită, chiar dacă vor fi din nou ridicoli, liberalii insistă cu moțiunea de cenzură: de ce? Răspunsul este foarte simplu: pentru că electoratul trebuie să creadă că partidul muncește și luptă și le apără interesele!
Lucrul nu este, din păcate, adevărat!
Liberalii procedează astfel nu pentru că ar avea vreo șansă, ci pentru că sunt convinși că asta așteaptă alegătorii de la ei, lucru de altfel, greșit: electoratul nu crede că este momentul ca guvernul țaței veorica să plece, majoritatea cred că pesede-ul trebuie să-și rupă definitiv gâtul, dar liberalii, mai rău decât la câștigarea ultimelor alegeri când în România domnea Carol II, cred că oamenii cred ce cred ei care sunt rupți de realitate!
Din păcate pentru ei care nu pricep că nu au câștigat ci că pesede-ul a pierdut alegerile, următoarea chemare la urnele parlamentare poate fi extrem de dură și să constate că s-au prăbușit nu doar sub USR ci și sub mini pesede-ul lui bonta victoraș, ăla care usturoi n-a mâncat, gura nu-i miroase!
Ω
Ce este necesar pentru liberali acum?
Probabil trebuie făcută o schimbare la vârf, trebuie înlocuită actuala conducere, prăfuită de parcă ar pregăti un guvern Tătărescu, presupun că este necesară mai multă agresivitate decât în nimicul de campanie pe care l-au dus pentru europarlamentare și, cel mai important lucru, liberalii trebuie să vină cu soluții pentru criza care se apropie galopant de România și posibilitățile ei financiare! Actuala conducere este incapabilă de asemenea realizări, Orban&Co trăiesc într-o lume paralelă cu realitatea iar voturile lor se vor redistribui la USR: depinde numai și numai de ei să priceapă că ce s-a întâmplat nu a fost o victorie ci o reacție de negare a electoratului!
Baletul politic de la București, cu nimic mai bun decât cel de la Chișinău, continuă, diferența constând în faptul că aici dansatorii politici sunt înțeleși ce roluri joacă, acolo încă nu!
Așadar, chiar dacă nu au nici o șansă de reușită, chiar dacă vor fi din nou ridicoli, liberalii insistă cu moțiunea de cenzură: de ce? Răspunsul este foarte simplu: pentru că electoratul trebuie să creadă că partidul muncește și luptă și le apără interesele!
Lucrul nu este, din păcate, adevărat!
Liberalii procedează astfel nu pentru că ar avea vreo șansă, ci pentru că sunt convinși că asta așteaptă alegătorii de la ei, lucru de altfel, greșit: electoratul nu crede că este momentul ca guvernul țaței veorica să plece, majoritatea cred că pesede-ul trebuie să-și rupă definitiv gâtul, dar liberalii, mai rău decât la câștigarea ultimelor alegeri când în România domnea Carol II, cred că oamenii cred ce cred ei care sunt rupți de realitate!
Din păcate pentru ei care nu pricep că nu au câștigat ci că pesede-ul a pierdut alegerile, următoarea chemare la urnele parlamentare poate fi extrem de dură și să constate că s-au prăbușit nu doar sub USR ci și sub mini pesede-ul lui bonta victoraș, ăla care usturoi n-a mâncat, gura nu-i miroase!
Ω
Ce este necesar pentru liberali acum?
Probabil trebuie făcută o schimbare la vârf, trebuie înlocuită actuala conducere, prăfuită de parcă ar pregăti un guvern Tătărescu, presupun că este necesară mai multă agresivitate decât în nimicul de campanie pe care l-au dus pentru europarlamentare și, cel mai important lucru, liberalii trebuie să vină cu soluții pentru criza care se apropie galopant de România și posibilitățile ei financiare! Actuala conducere este incapabilă de asemenea realizări, Orban&Co trăiesc într-o lume paralelă cu realitatea iar voturile lor se vor redistribui la USR: depinde numai și numai de ei să priceapă că ce s-a întâmplat nu a fost o victorie ci o reacție de negare a electoratului!
DACĂ NU PRICEP ASTA, BALETUL LOR BINE PUS LA PUNCT CU pesede-UL
VA DEVENI ȘI CÂNTECUL DE LEBĂDĂ AL PARTIDULUI!
joi, 13 iunie 2019
Nu miroase a dreptate! (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Un individ totalmente asocial, un criminal cu sânge rece, un animal de pradă amestecat în turma ovinelor nevinovate numite de obicei oameni, unul care presupun că se califica cu brio pentru eliberările lui slugărel t, cel pe care promitem să nu-l uităm până nu va plăti pentru tot răul făcut României și cetățenilor ei, o fiară așadar, a ucis un polițist. Știm asta, nu este din păcate o noutate, pentru că s-au mai văzut cazuri ...
Așadar, fiara bipedă a ucis un om care, întâmplător era și polițist!
Întrebat de ce a făcut-o, a spus că a fost care pe care, cine omoară primul pe cine, a lăsat de înțeles că a fost ca într-un western al copilăriei noastre, în care banditul frumos, viteaz și - bineînțeles - nevinovat omoară toți sheriff-ii din ținut și dispare în asfințit cu mândra județului în brațe, călare pe mândru-i bidiviu! Ei bine, n-a fost așa: un polițist a fost trimis să-l aresteze, el nu s-a supus (nici prin gând nu i-a trecut) și, din schimbul de „replici” a reieșit un fugar rănit și un polițist mort. Nu mă mai interesează ce spune polițistul nu știu care, aflat la comandă și care dincolo de fundul ministrului de interne nu a mai ridicat capul de ani de zile: știm bine că toate instituțiile statului sunt sub finanțate și sub dotate pentru a putea băga banii în salariile bugetarilor, bani cu care se pot cumpăra mărfuri importate așa încât banii să se întoarcă acolo de unde au fost împrumutați: poate că polițistul a greșit, dar infractorul, dacă nu era rănit, nu se preda și continua lupta!
Și cu toate astea ... SURPRIZĂ!
Pe derbedeul asasin, pe cel care s-ar fi luptat cu oricine pe viață și pe moarte, l-au apucat remușcările! Dar ce remușcări, ce durere-n suflet, ce plâns cu sughițuri, ce milă l-a sfâșiat gândindu-se la cel ucis ... așa de tare s-a căit pentru fapta comisă, încât s-a sinucis, și-a luat zilele, s-a auto executat!
DUMNEAVOASTRĂ CREDEȚI?
HAI SĂ VORBIM SERIOS:
CHIAR CREDEȚI?
PUTEM CREDE?
Nu este în firea lucrurilor ca un pușcăriaș, un recidivist să aibă remușcări în alt loc decât în fața comisiei de eliberări condiționate! Apoi, pentru cine nu știe, individul urma să fie condamnat iar în pușcărie avea să fie CINEVA, un erou, un șmecher:
NU AVEA NICI UN MOTIV SĂ SE SINUCIDĂ!
NICI UNUL!
Un mod ciudat de a face dreptate ... foarte ciudat și ilegal: pute de la o poștă a răzbunare a sistemului, pute dar nu avem nici un fel de argumente în afară de cele ale bunului simț și ale logicii!
Ω
A propos ... acum mi-am amintit: în septembrie 2017, asasinul unui alt polițist, aflat tot singur în celulă, s-a sinucis și el!
Și tot prin spânzurare!
În condiții identice!
Singura diferență este locul: Botoșani în loc de Timișoara!
CHIAR NU PUTE NIMĂNUI?
INDIFERENT CINE ESTE „SINUCISUL” ȘI CE A FĂCUT EL,
JUSTIȚIA TREBUIE SĂ-ȘI SPUNĂ CUVÂNTUL PENTRU CĂ NIMENI
NU TREBUIE SĂ AIBĂ DREPTUL DE A-ȘI FACE DREPTATE SINGUR!
DACĂ ACCEPTĂM SITUAȚIA ASTA ȘI ACUM,
CU CE SUNTEM MAI BUNI DECÂT
CLANURILE ȚIGĂNEȘTI SAU ASASINII DE POLIȚIȘTI?
miercuri, 12 iunie 2019
Au stins lumina! (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Sora noastră mai mică și cam vitregă, Republica Moldova, adoptă pe zi ce trece tot mai mult sistemele românești de a face politică: evident adunările populare ale pesede-ului, băile de mulțime și discursurile sforăitoare ale anumitor conducători au plăcut mult pseudo democraților basarabeni din moment ce le imită atât de fidel!
Încă ceva interesant este și modul în care funcționează curtea constituțională de la Chișinău, curte care la rându-i învață de la sora ei mai mare și cică mai europeană de la București: este de-a dreptul ciudat de câte ori în fața acestui tip de justiție, puterea are dreptate în dauna opoziției!
Palpitant a fost modul în care o parte a parlamentului Moldovei a reușit să țină ședință, anume pe întuneric, pentru că puterea stăpânește comutatorul de lumină din sala de plen! Observăm că este nimic altceva decât forma mai rudimentară a sistemului ciordache ori nici o lichea, acela de a închide microfonul vorbitorilor care spun ceva ce nu este în acord cu mintea și programul politic al partidului.
Ω
Vrem sau nu, prostia și lipsa rațiunii nasc monștri: și nu numai la București ...
Sora noastră mai mică și cam vitregă, Republica Moldova, adoptă pe zi ce trece tot mai mult sistemele românești de a face politică: evident adunările populare ale pesede-ului, băile de mulțime și discursurile sforăitoare ale anumitor conducători au plăcut mult pseudo democraților basarabeni din moment ce le imită atât de fidel!
Încă ceva interesant este și modul în care funcționează curtea constituțională de la Chișinău, curte care la rându-i învață de la sora ei mai mare și cică mai europeană de la București: este de-a dreptul ciudat de câte ori în fața acestui tip de justiție, puterea are dreptate în dauna opoziției!
Palpitant a fost modul în care o parte a parlamentului Moldovei a reușit să țină ședință, anume pe întuneric, pentru că puterea stăpânește comutatorul de lumină din sala de plen! Observăm că este nimic altceva decât forma mai rudimentară a sistemului ciordache ori nici o lichea, acela de a închide microfonul vorbitorilor care spun ceva ce nu este în acord cu mintea și programul politic al partidului.
Ω
Vrem sau nu, prostia și lipsa rațiunii nasc monștri: și nu numai la București ...
marți, 11 iunie 2019
Că voi egalitate, dar nu pentru căței (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Egalitate și principii!
Vorbe mari!
Nu cumva și goale?
Să vorbim deci despre egalitatea în sistemul de pensii și principiile pe care se bazează el ...
În sistemul public de pensii, căci despre el este vorba, funcționează un principiu solid și care are rostul de a aduce egalitatea între beneficiari:
PRINCIPIUL CONTRIBUTIVITĂȚII!
Asta înseamnă că orice persoană care ajunge în situația de a cere și primi o pensie de la stat, va primi o sumă direct proporțională cu suma contribuită și perioada de contribuție: este simplu! Așadar, un om care a contribuit perioada minimă o sumă mare, va primi cam aceiași bani ca cel care a cotizat zece ani în plus dar o sumă mai mică! Ideal ar fi să poată contribui cineva mult timp cu sume mari: un asemenea pensionar ar avea bătrânețea ceva mai bine asigurată decât mulți alții!
Vi se pare corect ce am spus până acum? Adică ai dat mult (timp și sumă) iei mult, ai dat puțin, nu te plânge că știai despre ce-i vorba!
Mie mi se pare corect sistemul și, oricine-l cercetează cât de cât va spune același lucru: împărțirea este cât se poate de echitabilă calculând punctele realizate de fiecare în parte!
Dar dacă nu muncești mai deloc însă te dai bine pe lângă cine trebuie și te trezești dintr-o dată ales într-o funcție publică?
Ce te faci?
Păi ... te faci cu o pensie specială!
De ce pensie specială?
Dracu` știe!
De fapt, nu doar Scaraoțchi știe asta, știm și noi că în felul ăsta sunt recompensați primarii ca să aducă în continuare voturi partidului!
Să lăsăm însă bănuielile la o parte și să întrebăm de ce în cazul aleșilor (primari, parlamentari, etc) nu mai funcționează principiul echitabil al contributivității și este nevoie ca aceiași aleși să-și bage adânc mâna în buzunarul nostru pentru a-și răsplăti slugile prea plecate: observăm că cercul se închide în momentul în care primarii mulțumiți contribuie la realegerea parlamentarilor care, în huiduielile publicului și-au votat și aprobat ei lor pensii speciale!
Nu putem rupe acest cerc vicios care ne sărăcește pe toți în favoarea escrocilor care au înhățat puterea? Să lăsăm pentru moment vorbele mari, să nu mai vorbim despre egalitate ci chiar să o transformăm în realitate!
Situația se repetă la indigo pentru pensiile de serviciu!
Nu pricep și pace de ce un judecător care toată viața lui a câștigat mai mult decât confortabil, are nevoie de un plus la pensia deja indecent de mare!
„Cea mai mare pensie de serviciu este stabilită în temeiul Legii nr. 303/2004. Cuantumul brut al acesteia este de 73.890 de lei, din care impozit 7.189 lei”
„Conform prevederilor art.85 din Legea nr.303/2004 cu modificările și completările ulterioare, pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime.
Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată”
În aceeași situație sunt militarii care s-au pensionat permițându-li-se niște șmecherii îngrozitoare, marea lor majoritate având pensii mai mari decât venitul din timpul vieții active!
S-a ajuns la această situație, pentru ca un anume Gheorghe Bălășoiu, fost procuror-şef în judeţul Argeş şi fost comandant al Penitenciarului Colibaşi să primească în ianuarie 2019 o mărire de pensie de ... vă țineți bine?
De 15.367 de lei!
Numai mărirea, pentru că totalul încasat după plata impozitelor este de „numai”
66.701 lei!
Nimănui nu-i p-are absurdă situația asta?
Nimănui nu i se pare revoltător?
Mie unuia mi se pare!
Dacă pentru un militar care a luptat pentru patrie aici sau aiurea unde a fost trimis sporul la venit și implicit la pensie mi se pare normal, în cazul celor mai mulți profitori mi se pare că este doar un jaf care ascunde alte șmecherii pe care noi nu le-am aflat încă! Dacă însă unui om, tu stat sărac, îi dai lună de lună aproape 15.000 €, înseamnă că omul acela ți-a adus servicii cu totul și cu totul ieșite din comun: deci, ce a făcut Bălășoiu acesta special, ce munți a mutat el, pe cine a servit ca slugă prea plecată încât să merite atât de multă recunoștință? Asta în timp de sistemul penitenciar în care se află și pușcăria de la Colibași este grav sub finanțat!
Așadar, unde-i hiba?
Ne fură ei, aleșii și oamenii lor sau nu mă duce pe mine mintea să pricep motivele acestui tip de răsplată?
Ω
Referendumul pentru legile justiției s-a bucurat de o participare bună: un referendum privind sistemul de pensii propunând desființarea pensiilor speciale și de serviciu cred că ar depăși orice așteptări!
Chiar așa, vin alegerile prezidențiale și ar fi un bun prilej de consultare populară:
CE ZICEȚI DOMNULE PREȘEDINTE?
luni, 10 iunie 2019
Șah la pesede (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Ar trebui să ne gândim serios ce dorește președintele să facă în cazul rezultatelor referendumului: unii spun că pactul politic propus partidelor ar fi campanie electorală, alții cred că încearcă să destabilizeze pesede-ul, sunt și voci care par convinse că este o încercare de a afla unde este noul pol de putere în partidul celor săraci conduși de bogați!
Așadar, de ce propune președintele acest pact?
Ce urmărește el?
Răspunsurile de mai sus mi se par simpliste, iar o anumită emisiune radiofonică difuzată pe la prânz nu m-a lămurit mai mult, așa că îndrăznesc să-mi spun și eu părerea: președintele a pus în realitate pesede-ul într-o situație de șah, astfel încât acesta, orice mișcare ar face, ajunge tot în poziție de șah! Este ceea ce în jocul inteligent numit chiar așa, șah, se cheamă poziție de mat și echivalează cu sfârșitul jocului!
Iată și de ce:
a) dacă pesede-ul acceptă termenii înțelegerii propuse de Iohannis se pune într-o situație subalternă, se pune în poziția neplăcută de a asculta de dorințele opoziției și ale principalului inamic politic și de a le face pe plac urmare a votului popular masiv în favoarea independenței justiției și împotriva corupților! În această situație, pesede-ul ar fi în situația ingrată și nouă de a se supune electoratului național, părăsindu-și electoratul tradițional, nucleul dur care-l înjură „pă neamț că nu ne mărește pensiile”!
b) dacă pesede-ul nu acceptă cererile pactului propus de președinte, respinge în fapt rezultatele referendumului și se pune de-a curmezișul voinței populare exprimate la vot! Acum, lucrurile pot lua o întorsătură și mai gravă, pentru că acel nucleu dur descris mai sus mai poate pierde din cantitate pe cale naturală iar alegerile prezidențiale se apropie: o nouă tragedie electorală poate fi decisivă pentru partid ori pentru mulți dintre leader-ii lui!
În concluzie, oricum ar da-o, pesede-ul este cu spatele la zid: dacă acceptă protocolul iese prost, dacă refuză protocolul iese la fel de prost! Să vedem ce vor face până la urmă țața veorica&Co: suntem tare curioși!
Ω
Mai poate fi spus un lucru: cele două variante de hotărâri duc la rezultate nedorite de pesede, dar cea de a doua, respingerea pactului adică, ar da în viitor muniție din belșug opoziției și președintelui, pesede-ul arătându-și prin refuz disprețul față de justiție și alegători dar și atașamentul pentru hoții proprii sau aliați!
Ar trebui să ne gândim serios ce dorește președintele să facă în cazul rezultatelor referendumului: unii spun că pactul politic propus partidelor ar fi campanie electorală, alții cred că încearcă să destabilizeze pesede-ul, sunt și voci care par convinse că este o încercare de a afla unde este noul pol de putere în partidul celor săraci conduși de bogați!
Așadar, de ce propune președintele acest pact?
Ce urmărește el?
Răspunsurile de mai sus mi se par simpliste, iar o anumită emisiune radiofonică difuzată pe la prânz nu m-a lămurit mai mult, așa că îndrăznesc să-mi spun și eu părerea: președintele a pus în realitate pesede-ul într-o situație de șah, astfel încât acesta, orice mișcare ar face, ajunge tot în poziție de șah! Este ceea ce în jocul inteligent numit chiar așa, șah, se cheamă poziție de mat și echivalează cu sfârșitul jocului!
Iată și de ce:
a) dacă pesede-ul acceptă termenii înțelegerii propuse de Iohannis se pune într-o situație subalternă, se pune în poziția neplăcută de a asculta de dorințele opoziției și ale principalului inamic politic și de a le face pe plac urmare a votului popular masiv în favoarea independenței justiției și împotriva corupților! În această situație, pesede-ul ar fi în situația ingrată și nouă de a se supune electoratului național, părăsindu-și electoratul tradițional, nucleul dur care-l înjură „pă neamț că nu ne mărește pensiile”!
b) dacă pesede-ul nu acceptă cererile pactului propus de președinte, respinge în fapt rezultatele referendumului și se pune de-a curmezișul voinței populare exprimate la vot! Acum, lucrurile pot lua o întorsătură și mai gravă, pentru că acel nucleu dur descris mai sus mai poate pierde din cantitate pe cale naturală iar alegerile prezidențiale se apropie: o nouă tragedie electorală poate fi decisivă pentru partid ori pentru mulți dintre leader-ii lui!
În concluzie, oricum ar da-o, pesede-ul este cu spatele la zid: dacă acceptă protocolul iese prost, dacă refuză protocolul iese la fel de prost! Să vedem ce vor face până la urmă țața veorica&Co: suntem tare curioși!
Ω
Mai poate fi spus un lucru: cele două variante de hotărâri duc la rezultate nedorite de pesede, dar cea de a doua, respingerea pactului adică, ar da în viitor muniție din belșug opoziției și președintelui, pesede-ul arătându-și prin refuz disprețul față de justiție și alegători dar și atașamentul pentru hoții proprii sau aliați!
SALVAREA LUI tĂRICEANU AR FI UN EXEMPLU, NU?
Matul este clar, patul imposibil!
vineri, 7 iunie 2019
Care-s mai morți? Ai lor sau ai noștri? (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Așadar, din nou s-a întâmplat!
Este nevoie de abaterea atenției de la probleme mai grave?
Hop cu naționalismul la rampă!
Ce s-a întâmplat: la Valea Uzului în județul Bacău, este luptă mare pe un cimitir în care sunt îngropați ostași de mai multe naționalități.
Aici au fost acoperite niște cruci cu pungi negre, de gunoi.
Tot aici, jandarmii au pus pieptul în fața românilor care voiau neapărat să intre în cimitir la „eroii lor” și tot aici, jandarmii care în 10 august 2018 călcau în picioare o piață întreagă plină de femei și copii, nu s-au putut opune, ba chiar pot spune că s-au dat la o parte din fața vitejilor noștri co-etnici!
Penibil ...
Dacă aveți curiozitatea și răbdarea să urmăriți înregistrarea aceasta, puteți înțelege că oamenii au fost din nou agitați: nu este pentru prima dată când se trezește patriotismul în diverși derbedei (lucrul este valabil, bineînțeles, pentru ambele tabere)!
De ce etnicii maghiari consideră că morții lor sunt mai morți decât ai celorlalți? De ce au fost acoperite crucile, gest vecin cu profanarea?
De ce nici un etnic român nu s-a gândit că eroii lui sunt la fel de eroi cum sunt și ai celorlalți pentru neamurile lor?
De ce nu au fost împiedicați să se întâlnească?
De ce apare un afiș pe care scrie „eu mi-am făcut datoria” alături de chipul lui ceaușescu?
Cui folosesc toate provocările astea prostești?
Cum pot oameni care altfel sunt vecini și se salută să se poarte acum atât de animalic?
De ce?
„Ce-i mâna pe ei în luptă?” vorba poetului!
O spun ca mare părere de rău: ambele tabere se lasă manipulate și, ca de obicei, cu cât nivelul intelectual este mai coborât, cu atât mai mare este „patriotismul” de fațadă și ura față de ceilalți, indiferent cine sunt ceilalți, fie unguri, fie olandezi, fie nemți sau marțieni, ardeleni sau dobrogeni!
Ω
Dacă cineva îmi spune că acțiunea asta nu a avut organizatori, mă crede prost: nu doar că a avut organizatori dar cred că au fost la mijloc și oarece sponsori!
Cine să fi avut interesul să producă un incident fie el și interetnic pentru a abate mânia proletară de la problemele proprii la cele pseudo interetnice?
Eu am o bănuială, dumneavoastră ce credeți, vă gândiți tot la ...?
Așadar, din nou s-a întâmplat!
Este nevoie de abaterea atenției de la probleme mai grave?
Hop cu naționalismul la rampă!
Ce s-a întâmplat: la Valea Uzului în județul Bacău, este luptă mare pe un cimitir în care sunt îngropați ostași de mai multe naționalități.
Aici au fost acoperite niște cruci cu pungi negre, de gunoi.
Tot aici, jandarmii au pus pieptul în fața românilor care voiau neapărat să intre în cimitir la „eroii lor” și tot aici, jandarmii care în 10 august 2018 călcau în picioare o piață întreagă plină de femei și copii, nu s-au putut opune, ba chiar pot spune că s-au dat la o parte din fața vitejilor noștri co-etnici!
Penibil ...
Dacă aveți curiozitatea și răbdarea să urmăriți înregistrarea aceasta, puteți înțelege că oamenii au fost din nou agitați: nu este pentru prima dată când se trezește patriotismul în diverși derbedei (lucrul este valabil, bineînțeles, pentru ambele tabere)!
De ce etnicii maghiari consideră că morții lor sunt mai morți decât ai celorlalți? De ce au fost acoperite crucile, gest vecin cu profanarea?
De ce nici un etnic român nu s-a gândit că eroii lui sunt la fel de eroi cum sunt și ai celorlalți pentru neamurile lor?
De ce nu au fost împiedicați să se întâlnească?
De ce apare un afiș pe care scrie „eu mi-am făcut datoria” alături de chipul lui ceaușescu?
Cui folosesc toate provocările astea prostești?
Cum pot oameni care altfel sunt vecini și se salută să se poarte acum atât de animalic?
De ce?
„Ce-i mâna pe ei în luptă?” vorba poetului!
O spun ca mare părere de rău: ambele tabere se lasă manipulate și, ca de obicei, cu cât nivelul intelectual este mai coborât, cu atât mai mare este „patriotismul” de fațadă și ura față de ceilalți, indiferent cine sunt ceilalți, fie unguri, fie olandezi, fie nemți sau marțieni, ardeleni sau dobrogeni!
Ω
Dacă cineva îmi spune că acțiunea asta nu a avut organizatori, mă crede prost: nu doar că a avut organizatori dar cred că au fost la mijloc și oarece sponsori!
Cine să fi avut interesul să producă un incident fie el și interetnic pentru a abate mânia proletară de la problemele proprii la cele pseudo interetnice?
Eu am o bănuială, dumneavoastră ce credeți, vă gândiți tot la ...?
Discursuri paralele, concepții perpendiculare (AUDIO)
PRESS TITLE THEN PRESS PLAY
Și a fost vizita Papei și întâlnirea cu daniel ...
Cineva a observat că discursurile celor doi capi bisericești sunt ... cum să spunem ... sunt prea puțin asemănătoare: așa că am hotărât să facem o analiză scurtă și rapidă a celor spuse de cei ce par sau vor să pară niște înțelepți ai veacului nostru. Cine dorește, poate citi în continuare in extenso trei discursuri: daniel la Patriarhie, Papa la Patriarhie și daniel la Catedrală - cine nu are răbdarea necesară, este sfătuit să sară direct la finalul acestei postări, lucru pe care-l vom face și noi cu unele concluzii.
Așadar, să începem ...
Discursul PDG daniel la primirea Papei la Patriarhie:
„Cu salutul pascal „Hristos a înviat!”, vă primim în
această sală a Palatului Patriarhiei, în care, la 8 mai 1999, Papa Ioan Paul al
II-lea a fost primit de Patriarhul Teoctist şi de mai mulți membri ai Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Această sală este numită simbolic în limba
latină Conventus, adică Întâlnire.
Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul episcopatului său în Polonia,
şi Patriarhul Teoctist, ca episcop în România, au avut o experiență spirituală
comună, şi anume, au cunoscut anii grei ai regimului comunist, când Biserica a
fost marginalizată şi persecutată.
De aceea, întâlnirea lor la București, în zilele de 7-9 mai 1999, a fost marcată de bucuria libertății religioase a creștinilor şi amplificată de sărbătoarea Sfintelor Paști. Atât Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi Patriarhul Teoctist au fost apărători ai credinței creștine şi au simțit în activitatea lor ajutorul lui Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat.
De aceea, întâlnirea lor la București, în zilele de 7-9 mai 1999, a fost marcată de bucuria libertății religioase a creștinilor şi amplificată de sărbătoarea Sfintelor Paști. Atât Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi Patriarhul Teoctist au fost apărători ai credinței creștine şi au simțit în activitatea lor ajutorul lui Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat.
În acest sens, predecesorii noştri ne cheamă astăzi şi pe noi să
apărăm şi să promovăm credința în Hristos şi valorile creștine,
într-o Europă foarte secularizată, pentru a transmite tinerei generații credința în
iubirea milostivă a lui Hristos pentru lume şi credința în viața eternă
a persoanei umane.
Totodată, ei ne cheamă să mărturisim, să apărăm şi să promovăm
familia creștină tradițională, formată din bărbat, femeie şi
copii, într-o Europă cu un evident declin demografic, un continent care îmbătrânește rapid.
Predicarea Evangheliei lui Hristos înseamnă, astăzi, să unim Liturghia cu
filantropia, rugăciunea cu acțiunea socială, în ajutorarea oamenilor
săraci, bolnavi şi marginalizați.
În același timp, Evanghelia lui Hristos ne cheamă să
promovăm dreptatea, reconcilierea şi solidaritatea în societate, pentru ca
iubirea lui Hristos pentru toți oamenii să fie percepută ca fiind
binecuvântare, pace şi bucurie pentru persoane şi pentru popoare. Vă dorim
multă sănătate şi mulți ani de viată! Ad multos annos, Sanctitatea
Voastră!”
Discursul Papei Francisc la primirea de la Patriarhie:
Discursul Papei Francisc la primirea de la Patriarhie:
„Preafericirea Voastră,
Înalt Preasfințiți Mitropoliți și Preasfințiți Episcopi ai Sfântului Sinod,
Cristos a înviat! Învierea Domnului constituie nucleul vestirii apostolice
transmise și păstrate de Bisericile noastre. În ziua Paștelui, apostolii s-au
bucurat la vederea Celui Înviat (cf. In 20,20). În acest timp al
Paștelui și eu mă bucur să contemplu oglindirea sa în ochii dumneavoastră,
dragi Frați. Acum douăzeci de ani, în fața acestui Sfânt Sinod, Papa Ioan Paul
al II-lea spunea: „Am venit să contemplu Chipul lui Cristos gravat în Biserica
dumneavoastră; am venit să venerez Chipul suferind, zălogul unei speranțe
reînnoite”. Și eu am venit aici ca pelerin ce dorește să vadă chipul Domnului
în chipul fraților; privindu-vă, vă mulțumesc din inimă pentru primirea
voastră. Legăturile de credință care ne unesc își trag originea de la Apostoli,
martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de
Andrei, care, conform tradiției, a adus credința în aceste meleaguri. Au fost
chiar frați de sânge (cf. Mc 1,16) și, într-un mod special, prin
vărsarea sângelui pentru Domnul. Ei ne amintesc că există o fraternitate
de sânge care ne precedă și care, ca un curent tăcut și dătător de viață,
n-a încetat niciodată, de-a lungul secolelor, să ude și să susțină drumul
nostru. Aici – ca și în multe alte locuri din timpurile noastre – ați simțit
Paștele morții și al învierii: atâția fii și atâtea fiice ai acestei țări, din
diferite Biserici și comunități creștine, au îndurat vinerea persecuției, au
trecut prin sâmbăta tăcerii, au trăit duminica renașterii. Atâția martiri și
mărturisitori ai credinței! Mulți, aparținând diferitor confesiuni, nu demult
au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor
stă astăzi înaintea noastră și înaintea noilor generații care n-au cunoscut
acele condiții dramatice. Motivul pentru care au suferit până acolo încât și-au
dat viața este o moștenire prea prețioasă ca să fie uitată și nerespectată. Și
este o moștenire comună care ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm de
fratele care o împărtășește. Uniți cu Cristos în suferință și în durere, uniți
de către Cristos în Înviere ca „și noi să umblăm într-o viață nouă”
(Rm 6,4). Preafericirea Voastră, Frate drag, acum douăzeci de ani,
întâlnirea dintre Predecesorii noștri a fost un dar pascal, un eveniment care a
contribuit nu doar la reînflorirea relațiilor dintre ortodocși și catolici în
România, ci și la dialogul dintre catolici și ortodocși în general. Călătoria
aceea, prima pe care un episcop al Romei o întreprindea într-o țară majoritar
ortodoxă, a deschis calea altor evenimente asemănătoare. Aș dori să adresez un
gând de recunoscătoare amintire Patriarhului Teoctist. Cum să nu ne amintim
strigătul spontan de „Unitate, unitate!” care s-a ridicat aici, la București,
în zilele acelea? A fost un anunț de speranță izvorât din Poporul lui Dumnezeu,
o profeție care a inaugurat un timp nou: timpul de a merge
împreună pentru a redescoperi și trezi fraternitatea care deja ne unește.
Să mergem împreună cu puterea memoriei. Nu cu memoria nedreptăților suferite
sau pricinuite, a judecăților și a prejudecăților, care ne închid într-un cerc
vicios și ne determină să avem atitudini sterile, ci cu memoria
rădăcinilor: a primelor secole în care Evanghelia, vestită cu îndrăzneală și
spirit profetic, a întâlnit și luminat noi popoare și culturi; a martirilor din
primele veacuri, a Sfinților Părinți mărturisitori ai credinței, ai sfințeniei
trăite zilnic și propovăduite de atâtea persoane simple care împărtășesc
același Cer. Datorită lui Dumnezeu, rădăcinile noastre sunt sănătoase și
puternice și, chiar dacă crescând au suferit deformările și încercările
timpului, suntem chemați, asemenea psalmistului, să ne amintim cu recunoștință
de ceea ce Domnul a făcut în noi, să-i înălțăm Lui un imn de laudă unii pentru
ceilalți (cf. Ps 77,6.12-13). Amintirea pașilor făcuți împreună ne
încurajează să înaintăm spre viitor având conștiința diferențelor, cu
siguranță, dar mai ales regăsind mulțumirea atmosferei de familie,
reînsuflețind memoria comuniunii care, ca o făclie, să lumineze pașii
drumului nostru. Să mergem împreună în ascultarea Domnului. Ne este exemplu ceea
ce a făcut Cristos în ziua Paștelui, pe când mergea împreună cu ucenicii pe
drumul spre Emaus. Ei discutau despre cele întâmplate, despre neliniștile,
îndoielile și întrebările lor. Domnul i-a ascultat cu răbdare și le-a vorbit cu
inima deschisă, ajutându-i să înțeleagă și să discearnă evenimentele
(cf. Lc 24,15-24). Și noi avem nevoie să-l ascultăm împreună pe
Domnul, mai ales în aceste ultime timpuri, în care drumurile lumii au dus la
rapide schimbări sociale și culturale. De dezvoltarea tehnologică și de
bunăstarea economică au beneficiat mulți, dar cei mai mulți au rămas implacabil
excluși, în vreme ce globalizarea care impune conformare a contribuit la
dezrădăcinarea valorilor popoarelor, slăbind etica și conviețuirea, poluată, în
ultimii ani, de un copleșitor simțământ de teamă care, deseori întețit
artistic, duce la închidere și ură. Avem nevoie să ne ajutăm să nu cedăm
seducțiilor „culturii urii” și a individualismului care, deși nu mai e atât de
ideologică precum în timpurile persecuției ateiste, este totuși mai
convingătoare și nu mai puțin materialistă. Ea recomandă deseori ca mijloc de
dezvoltare ceea ce se arată imediat și rezolvabil, dar în realitate este
indiferent și superficial. Fragilitatea legăturilor, care duce la izolarea
persoanelor, are repercusiuni în special asupra celulei fundamentale a
societății, familia, și ne solicită efortul de a ieși și a merge în
întâmpinarea dificultăților fraților și surorilor noastre, îndeosebi ale celor
mai tineri, nu prin descurajare și nostalgie, ca ucenicii de la Emaus, ci prin
dorința de a-l comunica pe Isus Înviat, nucleul speranței. Avem nevoie ca
alături de frații noștri, să reînnoim ascultarea cuvintelor lui Cristos pentru
ca inima să ardă împreună, iar vestirea să nu slăbească (cf. vv. 32.35). Ca și
la Emaus, putem ajunge la destinație rugându-l cu insistență pe Domnul să
rămână cu noi (cf. vv. 28-29). El, care se revelează la frângerea pâinii (cf.
vv. 30-31), ne cheamă la caritate, ne îndeamnă să slujim împreună; să-l „dăruim
pe Dumnezeu” înainte ca „să pledăm despre Dumnezeu”; să nu fim pasivi în a
înfăptui binele, ci gata să ne ridicăm și să mergem, să fim activi și să
colaborăm (cf. v. 33). În sensul acesta, ne sunt un bun exemplu atâtea
comunități ortodoxe românești care colaborează foarte bine cu multe dioceze catolice din Europa Occidentală unde sunt prezente. În multe cazuri s-a
dezvoltat un raport de încredere și prietenie reciprocă, întreținută de gesturi
concrete de ospitalitate, susținere și solidaritate. Prin această frecventare
reciprocă, mulți catolici și ortodocși români au descoperit că nu sunt străini,
ci frați și prieteni. Să mergem împreună spre noi Rusalii. Traseul care ne
așteaptă duce de la Paște la Rusalii: de la zorile pascale ale unității,
răsărite aici, acum douăzeci de ani, am pornit la drum spre noi Rusalii. Pentru
ucenici Paștele a însemnat începutul unui nou drum din care nu dispăruseră încă
frica și nesiguranța. Asta a durat până la Rusalii, când, adunați în jurul
Preasfintei Mame a lui Dumnezeu, apostolii, într-un singur Duh și în diversitatea
și bogăția de limbi, l-au mărturisit pe Cel Înviat, prin cuvânt și viață.
Continuăm drumul nostru de la certitudinea de a avea un frate alături până la
împărtășirea credinței întemeiate pe învierea aceluiași Cristos. De la Paște la
Rusalii: timp să ne adunăm în rugăciune sub ocrotirea Sfintei Maici a lui
Dumnezeu, să-l invocăm pe Duhul Sfânt unii pentru alții. Să ne reînnoiască
Duhul Sfânt, El care respinge uniformitatea și căruia îi place să plăsmuiască
unitatea în cea mai frumoasă și mai armonioasă diversitate. Focul lui să
mistuie lipsa noastră de încredere; suflul său să înlăture reținerile care ne
împiedică să dăm mărturie împreună despre viața nouă pe care ne-o oferă. El,
făuritor de fraternitate, să ne dea harul de a merge împreună. El, creator al
noutății, să ne insufle curaj să trăim inedite căi de împărtășire și de
misiune. El, tăria martirilor, să ne ajute să nu zădărnicim sacrificiul lor.
Dragi frați, să mergem împreună, spre lauda Preasfintei Treimi și spre
beneficiul reciproc, pentru a-i ajuta pe frații noștri să-l vadă pe Isus.
Reînnoiesc recunoștința mea și vă asigur de afecțiunea, prietenia și rugăciunea
mea și a Bisericii Catolice”.
Discursul PDG daniel la Catedrala Neamului (devenită peste noapte Națională):
„Sanctitatea Voastră, domnule președinte al României,
înalte autorități de stat, eminențele voastre, excelențele și preasfințiile
voastre, dragi pelerini, vă adresăm salutul pascal „Hristos a Înviat!” și vă
primim astăzi în această nouă catedrală a Bisericii Ortodoxe Române pe care
Sanctitatea Voastră a dorit personal să o viziteze. Cu 20 ani în urmă, în
zilele de 7-9 mai 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, ca
pelerin, el a numit această țară: „Grădina Maicii Domnului”. Deci, astăzi, noi
vă primi ca pelerini în această catedrală nouă, în care deasupra altarului se
află marea icoană în mozaic a Maicii Domnului, numită în limba greacă
Platytera, iar în limba latina Regina Coeli. Icoana aceasta a Catedralei
Naționale din București confirmă simbolic numele de „Grădina Maicii Domnului”
dat României. Aceasta Catedrală are ca protector spiritual sărbătoarea (???)
Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, când serbăm și Ziua Eroilor Români, ca
sărbătoare națională. Totodată, al doilea patron spiritual al Catedralei
Naționale este Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, fratele Sfântului
Apostol Petru, din localitatea Betsaida, situată în Galileea. Acestă catedrală
este o bazilică dedicată Sfântului Apostol Andrei, deoarece acesta
este apostolul poporului român și ocrotitorului României. El a predicat
Evanghelia lui Hristos în primul secol creștin pe teritoriul României de azi,
în fosta provincie Scythia Minor, Dobrogea. Catedrala Națională a fost
construită pe un teren obținut de la statul român de către vrednicul de
pomenire Patriarhul Teoctist, ca un act de reparație morală pentru cele cinci
biserici care au existat în această zonă, trei fiind demolate și două translate
de către regimul comunist, pentru a a se construi Casa Poporului, actualul
Parlament.
În acest sens, noua Catedrală Națională este un edificiu simbolic
al învierii bisericilor demolate, dar și un simbol al libertății religioase a
poporului român, după aproape 50 de ani de regim comunist. Construcția acestui
edificiu a început efectiv la sfârșitul lunii martie 2011 și a durat 8 ani,
astfel încât în data de 25 noiembrie 2018 am sfințit altarul Catedralei
Naționale, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în
prezența membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a clericilor,
credincioșilor și reprezentanților societății românești. În anii 1999 și 2002
Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar
Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru construirea acestei catedrale,
în valoare de 200.000 de dolari americani. În anul 2017 acest ajutor financiar
a fost integrat simbolic de Patriarhia Română ca parte din costul total de
500.000 de euro în vederea achiziționării clopotelor Catedralei Naționale, de
la firma catolică Grassmayr din Innsbruck, Austria. Deoarece în tradițiile
ortodoxă și catolică clopotele au o valoare simbolică foarte profundă, ele
reprezintă glasul lui Dumnezeu, care cheamă oamenii la rugăciune și la
cooperare fraternă. Suntem recunoscători pentru acest ajutor financiar simbolic
şi, totodată, vă mulțumim pentru sprijinul pe care îl acordați constant
credincioșilor ortodocși români din Italia și din alte țări, unde Biserica
Romano-Catolică a pus la dispoziția comunităților ortodoxe românești 426
lăcașuri de cult, 306 din Italia și 120 în alte țări din Europa Occidentală.
Din acest motiv, am acceptat propunerea părții catolice să oferim Sanctității
Voastre și credincioșilor catolici prezenți aici în această catedrală
posibilitatea se rostească rugăciunea „Tatăl nostru” în limba latină și să
intoneze câteva cântări pascale catolice. Acest gest este un semn de
recunoștință pentru spațiile liturgice oferite de comunități catolice
parohiilor ortodoxe românești din Europa Occidentală. Iar după terminarea
cântărilor pascale catolice, va urma în rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”
limba română și vor fi intonate cântări pascale ortodoxe. În semn de
ospitalitate românească, dorim să oferim Sanctității Voastre o icoană în mozaic
a Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al României, dimpreună cu
urarea La mulți ani - Ad multos annos!”
La final ...
Cam astea au fost cele trei discursuri din care trebuie noi să ne facem o părere despre cele două personaje în discuție și despre ceea ce reprezintă ele!
Ei bine, discursul Papei, este de un plictis adormitor, este plin de îndemnuri la reconciliere, la solidaritate, la iubire între oameni (nu numai între creștini), discursurile Papei aduc ca de obicei în discuție problema consumerismului și a îmbogățirii fără limite, a lăcomiei, a răutății, a succesului Satanei pe pe pământ. Da, este de-a dreptul plictisitor să asculți aceleași îndemnuri pentru o societate mai bună, este plictisitor să fii RUGAT să încerci să faci un strop de bine ... cam asta ar fi de spus ... să nu uităm și de complimentele pe care s-a simțit dator să ni le facă nouă, ortodocșilor majoritari și țării în care trăim! Ne-a dat multe dovezi de bun simț și îi mulțumim!
Dar discursul PDG-ului BOR?
Ăsta cum a fost?
Păi ... discursul Președintelui Director General al BOR a fost așa cum trebuie să fie: un inventar și o dare de seamă în fața adunării acționarilor! Am aflat că banii donați de regretatul polonez Ioan Paul II nu au fost suficienți pentru clopotele catedralei, clopote cumpărate de la niște papistași și că suma a trebuit completată (nici un cuvânt de mulțumire), am aflat cum stă treaba cu familia tradițională în România, țara în care oamenii au refuzat să fie de acord cu marota d-d (dragnea-daniel) privind homosexualitatea, am ascultat mulțumiri adresate statului român, am auzit laudă de sine și am aflat că cinci biserici fac cât o catedrală enormă, am aflat că bunul simț și buna creștere nu sunt acasă la ele la Patriarhia de la București, am aflat că este bine să-i faci Papii un tur al catedralei de parcă ai fi un ghid turistic care habar nu are cum arată și ce deține Vaticanul și San Pietro, am aflat multe de la și despre daniel și nu ne-au plăcut! Nu ne-a plăcut nici junele feminizat care-l aranja cu delicatețe pe exagerat de fericitul, care-l bibilea și-l lustruia și-i aranja hainele (veștmântul) pe el: ciudat june și ciudat rol!
Am mai aflat că ortodoxia românească nu face nici un gest creștinesc pe degeaba (și noi care ne plângem de cât de hapsâni sunt popii în ziua de astăzi!) și că lecția învățată (de a da vorbe goale pentru bunuri materiale) nu se poate uita nici măcar în asemenea situații: daniel a amintit de lăcașurile de cult cedate de catolici în occident credincioșilor ortodocși români (peste 400!) și a cedat și el, la rându-i, „dreptul” Papei de a se ruga în catedrală în limba ... latină!
Ei bine, da, asta este situația: Papa ne-a vorbit omenește și ne-a rugat să încercăm să fim mai buni, daniel a numărat și a socotit parcă izmenele de la seminarul teologic crezând că în avere stă sfințenia!
Eu, născut român, crescut român, educat român, m-am trezit ortodox pentru că așa erau părinții mei, bunicii mei, străbunicii mei și toți câți au mai fost neam de neamul nostru în tulburatele pagini ale istoriei acestui popor: nu m-a întrebat nimeni dacă vreau sau consimt la această apartenență religioasă, nu mi s-a cerut deci consimțământul, dar astăzi, judecând la rece, mă întreb serios ce am în comun cu d`alde PDG daniel, cu băiețașul ăla efeminat care-l făcea să arate gigea măi măi sau cu preotul care-mi cere de la obraz o sumă în funcție de „numărul de stele” pe care-l are biserica lui!
Există în România preoți care fac „lucrarea Domnului” dând de la ei, există preoți care cresc și hrănesc zeci de copii fiecare, alții care ajută sărmanii parohiei, unii care se căciulesc pe la uși pentru sponsorizări mizere ca să ridice o sală de mese pentru amărâți, dar nu am auzit ca PDG daniel să accepte o singură dată măcar zece copii timp de o săptămână la casa de odihnă de la (să zicem) Dragoslavele, nu am auzit ca vreun cap al BOR să doneze ceva amărâților, nu am auzit ca printre degetele lor de MANAGER-I și CONTABILI voraci să scape vreun colț de pâine pentru amărâți - niciodată!
Ω
Am așezat în mod voit discursul Papei Francisc, cel care venit ca pelerin și frate s-a trezit în plină ședință de consiliu de administrație, am așezat așadar cuvintele Papei între cele ale Patriarhului cu sentimentul că așa este bine și frumos să stea: ce a spus Papa, trebuia să aibă de-a stânga și de-a dreapta vorbele lui daniel pentru că
LA FEL A STAT ȘI MÂNTUITORUL PE CRUCE,
ÎNTRE DOI TÂLHARI,
NU?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)