Dușmanul nu doarme (AUDIO)

   Alegătorul român, ocupat cu ale lui și cu gândul la ziua de mâine și la familie, și-a făcut datoria și a votat, a votat și a învins (crede el, alegătorul) monstrul pesedist! Din păcate pentru alegătorul român, trebuie să-i aducem aminte că lucrurile s-au mai petrecut astfel și că șarpele, chiar după ce-l omori, din reflex tot mai mușcă și tot mai este veninos!

   Simpla paradă electorală de la europarlamentare nu a produs nici o schimbare pe scena politică internă, doar a făcut ca pesede-ul să-și ridice gradul de alertă și să devină nu doar mai agresiv ci și mai vigilent! Opoziția, în lipsa ei de experiență, a crezut că este suficient să agite amenințarea moțiunii de cenzură și guvernul își va rupe gâtul: ne pare rău pentru orban ludovic care nu pricepe că politica este cu totul altfel decât romanțele cu care este învățat dumnealui pe la șprițuri, că lumea reală diferă de cea din birou. 
   Ne pare rău pentru orban, dar pentru noi ni se rupe sufletul!

   În plus, pentru că are, pesede-ul și-a activat șopârlele și, așa cum a provocat un scandal interetnic la Valea Uzului (rațiunii) în cel mai oportun moment, tot așa a declanșat și scandaluri în sânul opoziției care a început deja să se mănânce zgomotos! Acest comportament mă face să cred că în realitate oamenii politici s-au adunat la pesede și nepregătiții în opoziție! Cum se pot certa între ei ca proștii și să lase din mână beregata dușmanului politic exact când acesta rămâne fără aer, nu pot pricepe!
   În sfârșit ...

   Acum este momentul în care trebuie pusă presiune și mai mare pe țața veorica și ai ei, pe toți nechemații ăștia din TR de au umplut străzile, acum este momentul ca opoziția să iasă la atac și susținută de opinia publică să pună pesede-ul în genunchi, acum este momentul lansării marilor teme electorale pentru anul ce va veni! Așa cum președintele a făcut deja gestul de a propune un pact politic pe care știa că pesede-ul îl va refuza (putând astfel arăta cu degetul pe cei care refuză reformarea justiției în direcția corectă), tot așa și opoziția trebuie să lanseze în discuție temele prin care ar prinde pesede-ul cu izmenele-n vine: pensiile speciale și de serviciu, datoria externă, tichetele de vacanță, numărul și rostul bugetarilor, salariile și performanța lor, etc, etc. La oricare dintre aceste subiecte, țața veorica și ai ei ar fi în corzi, având de ales între a refuza schimbarea și a-și păstra (eventual) un nucleu dur de alegători și de a fi de acord cu cererile opoziției, riscând însă pierderea masei mari a electorilor! 
   De ce se pierde opoziția în rahaturi, nu pricep!
   Dar pentru mine este clar un lucru: ori sunt atât de slabi încât se lasă manevrați de pesede ori sunt dispuși să facă jocul pesede-ului cu bună știință! 
   „Din această dilemă nu puteți ieși!”

   Ω

   Așadar, opoziția nu vrea sau nu poate?