Butonez până
ajung în zona documentarelor: NG, ceva de război ... Viasat History, ceva de
război ... mai încolo ceva de război ... și altceva de război ...
Am avut o
revelație!
În acel moment
am avut o revelație care, deși nu a fost una divină, m-a trezit din somn: știu
cine a comandat trupele americane în Asia, știu cine a fost comandantul
aliaților în Europa, știu o mulțime de mareșali ai URSS, știu generali
americani, pot recita numele comandanților germani alături de specializarea lor militară, știu care francez a teoretizat lupta modernă cu tancurile și mai știu și care francez s-a crezut tot în primul război mondial și lupta în tranșee, știu
ce general american a fost trimis acasă pentru că a pălmuit unul sau doi
soldați dar știu și cum a revenit el, știu cum s-au desfășurat luptele din
Africa de Nord și până în înghețata Norvegie și din Extremul Orient până în
Atlantic, știu cum este cu războiul submarin, știu cum este cu războiul aerian,
știu cine a comandat armata a patra română la Stalingrad ...
Stop!
Asta nu știu!
Nu că nu știu,
nici nu mi-a dat prin cap că ar fi existat și români la Stalingrad și că au
murit luptând sau de foame ori de frig și că au fost uitați! Chiar așa, cine a
comandat armata română în războiul de independență?
Dar la Odessa mai
știa cineva cine a scăpat zeci de mii de evrei din ghearele armatei române? Cine
a oprit execuțiile în masă ordonate de la București? Știe cineva cine a fost
personajul al cărui nume îl poartă o stradă din sectorul Râșcani din Chișinău și
care probabil că l-ar fi salvat pe Schindler cu lista lui cu tot la micul
dejun? De ce știm despre Patton, Eisenhower, Rommel, Yamamoto, de Gaulle,
Montgomery și mulți, mulți alții dar nu știm de Gherman Pântea sau Petre
Dumitrescu ori Constantin Constantinescu ori poate Alexandru Cernat?
Învățăm papagalicește
istoria altora și lucrul ăsta nu ar fi chiar rău, dar învățăm o istorie
falsificată, o istorie propagandistică, o istorie din care ăștia mai mici sunt
șterși și suferințele lor nu contează: la Stalingrad, România a avut alături de
Germania 250.000 de oameni! Un sfert de milion de oameni apți de luptă pentru
România acelor vremuri însemnau probabil 500.000 de oameni astăzi! Pe lângă
sfertul ăsta de milion din care prea puțini s-au mai întors, țara mai avea pe
front multe zeci de mii de militari: adică avea o întreagă generație de tineri
duși la sacrificiul suprem alături de aliatul nostru german! Vi se pare puțin? Ei
bine, nu doar că nu este puțin, dar astăzi, după 70 de ani ar fi un șoc la fel
de mare pierderea unei generații! Suferința a fost pe măsură pentru sute de mii
de familii de băieți cu școală sau pentru talpa țării!
A măsurat cineva
această suferință?
Nu!
Românii nu au
suferit!
Nici ungurii!
Nici bulgarii!
Nici sârbii, sau
grecii sau cehii ori polonezii!
Nici în țările
scandinave nu a suferit nimeni!
Nici în nordul
Africii!
Poate să fi
suferit puțin francezii, mult englezii, extraordinar de mult americanii și mega
extra mult rușii! Bineînțeles că deasupra tuturor se plasează suferința
evreilor, dar asta-i altceva, aparte!
Așadar, cine
operează „suferințometrul” și ne spune care popor a fost mai oropsit?
Rușii au
suferit? Cu siguranță!
Englezii? Vai de
mama lor prin ce-au trecut ...
Toată lumea a
suferit, dar nu este normal să facem un clasament al suferințelor!
Mi-ar plăcea să
văd ce au făcut și națiunile mici, nu numai câștigătorii războiului: observați
că nici măcar nu m-am plâns de transformarea lui Stalin, unul dintre cei mai
mari criminali din istorie, în erou!
Ω
Până în momentul
în care vom exista noi toți pentru istorie, eu unul consider că ceea ce mi se
arată la TV este numai manipulare, propagandă și deznaționalizare acceptată de
noi toți și autoritățile plătite să urmărească fenomenul, totul numai și numai din lene și dintr-o prostie crasă!
ȚARA MEA A SUFERIT ÎN RÂND CU CELELALTE,
NICI MAI MULT, NICI MAI PUȚIN ȘI AȘ VREA CA
ACEST LUCRU SĂ FIE RECUNOSCUT!
Așa gândește un om
... de pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu