Mă gândeam să ne amuzăm împreună pe seama
unor rateuri jalnice în limba română: contacți, contagiați, izoletă și neapărat
deja nemuritorul carantinat:
eu carantinez
tu carantinezi
el/ea carantinează
noi carantinăm
voi carantinați
ei/ele carantinează!
Delicios, nu?
Da, delicios dar, în timp ce mă întrebam de
ce nu-i zgârie pe urechi pe imbecilii mei concetățeni invențiile lingvistice ale unui
palestinian pripășit și adoptat p`acilea, pe la noi, am înțeles tristul adevăr:
limba română este o convenție, un accident în calea celor mai mulți, un
instrument pe care nu-l folosesc pentru a se face înțeleși ci pentru a-și
atinge scopul! Limba română este o convenție, o marfă în uriașul mall în care
s-a transformat planeta de când cu globalizarea: nici măcar una prea căutată
...
Așa că, nu ne mai interesează imbecilitățile
produse de diverși ci ne ocupăm de subiectul la modă, adică epidemia promovată
pandemie. Istoric vorbind, aceasta este nimic pe lângă ciuma evului mediu, nu-i
nimic pe lângă holera cea hidoasă și, venind mai aproape de vremurile noastre,
nici măcar lângă gripa spaniolă a anului 1919 nu stă! De ce? Pentru că pe
vremea când ciuma lui Caragea din 1813-1814 ucidea numai București vreo 300 de
oameni pe zi, orașul având atunci circa 30.000 de suflete cu totul, cu sute și mii
de oameni îngropați în zona Dudești și Balta Albă și acoperiți apoi cu var – de
unde și numele cartierului – astăzi așa ceva nici măcar în China nu s-a
întâmplat! Așadar, este evident că hulita globalizare are și o parte bună, am
fost adică avertizați de năpasta ce sosește, altfel ea venind pe negândite!
Și altă parte bună?
Pentru acționari ea există, pentru oamenii
obișnuiți nu prea!
Se dovedește încă odată că cei plecați să
lucreze în străinătate nu sunt nici pe departe cei mai buni ci cei mai
disperați și cu ceva mai puțină putere de înțelegere: peste 50.000 de români
s-au întors disperați din Italia ACASĂ!
Dintr-o dată, hulita Românie a redevenit ACASĂ!
Acasă cu gura plină, cu sufletul încălzit de acest cuvânt magic! Nu au contat
apelurile disperate ale autorităților, nu au contat explicațiile cum că își vor
îmbolnăvi în primul rând apropiații, nu contează că s-au transformat în vectori
siguri ai răspândirii virusului: oamenii, indiferent cum vorbesc limba română
și maternă, vor ACASĂ!
Îi poți condamna?
Numai cu jumătate de gură, retragerea
disperată spre țară arătând în fapt cât de bine sunt ei fixați în noua lor țară
de afară! Pentru că așa cum noi vrem schimbare, la fel și ei vor schimbare, indiferent că-i spun cambio, change sau chiar change!
Trebuie să remarcăm în continuare că în
Rusia și Coreea de Nord virusul nu are curaj să pătrundă și să ne așteptăm la
un vârf al îmbolnăvirilor în România peste circa o săptămână, maximum zece
zile: abia atunci vor simți apropiații „italienilor” ce le-au mai adus aceștia
pe lângă nepoți și hainele la mâna a doua!
Ω
Până atunci statul are timp să pregătească
materialele și spitalele necesare exploziei ce va să vină!
A propos, ar fi o idee atât de rea
închiderea anumitor frontiere și suspendarea legăturilor pe anumite relații,
altele decât Italia?
Să avem încredere în autorități, să avem
încredere că piața locală poate suplini măcar provizoriu importurile
alimentare, să avem încredere că medicii știu ce fac, să avem încredere că
suntem ocoliți sau că suntem suficient de rezistenți, să avem suficientă minte
să discernem știrile false și panicarde de cele reale și panicarde la rândul
lor!
SĂ AVEM ÎNCREDERE,
SĂ FIM OPTIMIȘTI ȘI ÎNȚELEPȚI!
SĂ FIM
SĂNĂTOȘI!
Așa speră și vă urează un om ... de pe
stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu