Utopie neesențială

    Așa cum a venit tot așa va și trece epidemia pandemică de coronavirus, covid-19 sau cum îi mai spune ori cum se va numi boala oficial: dacă mă întrebați pe mine, parcă suna mai frumos „gripă spaniolă” decât chestia asta cu iz de șpan dar, cum pe mine nu mă întreabă nimeni ...

   Cum spuneam, a venit și se va duce. Dacă va deveni o chestie sezonieră, într-un an doi ne vom obișnui la fel cum ne-am obișnuit și cu HIV și cu diferite ciume la animale, să nu mai pomenesc de boala vacii nebune așadar, nu asta este problema cea mare ci, ce va lăsa în urmă!

   Din punct de vedere medical, presupun că sistemul farmaceutic va descoperi un vaccin și un tratament, ambele eficiente, cu care noi ne vom pune la adăpost iar el, sistemul farmaceutic își va încânta acționarii!

   Un cercetător oarecare va descoperi mecanismul bolii și va fi premiat cu Nobel și alte distincții, gesturi ce-i vor aduce o notorietate de moment și în cont sume derizorii prin comparație cu cele încasate din dividende de acționarii firmelor farmaceutice ce vor aplica rezultatele studiilor premiatului!

   Numărul de decese relativ redus raportat la numărul populației în acest moment nu ne va lovi dureros decât pe prea puțini dintre noi!

   Viața își va reintra puțin câte puțin în normal!

   Dar viața, după pandemie, va mai fi la fel?

   Viața economică întreruptă de la normalul ei, își va mai reveni?

   Da, știu că își va reveni, dar va ocupa aceleași coordonate?

   Fi-va ea la fel ca înainte?

   Vor rezista toate firmele acestui șoc?

   Acum, nu este un moment potrivit pentru companii să treacă la curățenie?

   Să se reevalueze?

   Să se curețe de ce nu le trebuie?

   Să „uite” să recheme din suspendare chiar pe toată lumea?

   Nu cumva este și momentul în care noi toți putem reevalua ceea ce ne înconjoară?

   Iată că putem trăi fără fotbal dar fără pâine nu: iar un fotbalist oarecare poate cumpăra mii de lucrători ai pământului!

   Nu este oare un moment perfect, un dar căzut din cer, un cadou neașteptat?

   Nu este momentul în care putem trage linie între ce este esențial și ce este neesențial?

   Cam așa ar trebui ...

   Economia pare destul de ușor de oprit, să vedem cât de greu va fi de pornit, în plus, chiar dacă un restaurant închis nu pare mare lucru și angajații de acolo au familie și copii!

   Așadar, după toată nebunia asta, după ce am văzut că mărirea salariilor în sănătate fără investiții în tehnică și medicamente a fost o prostie monumentală, astăzi când unii dintre noi înțeleg că era bine dacă aveam ACUM banii aruncați cu dezinvoltură de pesede în pomeni electorale, astăzi când vedem cu surprindere că nu avem strictul necesar în caz de urgență și personalul medical lucrează fără o minimă protecție, astăzi deci nu ar trebui să tragem linie și să aruncăm la gunoi lucrurile neesențiale? Lucrurile lipsite de o valoare reală? Lucrurile lipsite de interes dar importante prin „modă”? Nu am trăi mai bine dacă am arunca la coșul de gunoi prostiile „fashion”? Dar dacă am plăti sportivii cu sume normale și nu exorbitante? Dacă diferențele de bani s-ar duce în cercetare și într-o singură generație pe planeta Pământ s-ar trăi mai bine? Dacă nu am mai lăsa un analfabet care transpiră să câștige de mii de ori mai bine decât cercetătorul care va descoperi tratamentul pentru covid-19? Dacă am renunța măcar parțial la nenorocirea numită „articol de unică folosință”? Dacă ... dacă ... dacă ...

   Ω

   Știu, totul este utopie!

   Atunci când totul va trece, vom reveni la viețile noastre stridente, la nevoia de a schimba pantofii și îmbrăcămintea la fiecare trei luni (sau mai des), la nimicurile fără valoare de genul cântăreților de o melodie și un sezon, vom adula din nou analfabeții transpirați și-i vom plăti Dumnezeiește, vom uita din nou de geniile care „se distrează” în laboratoare pentru ca nouă să ne fie bine, vom menține la putere personaje periculoase de genul Trump sau Putin, ne vom minuna de poluarea produsă de China și vom produce din ce în ce mai mult gunoi!

   Asta vom face ...

   Atât și nimic altceva ...

   Până ce va sosi o boală, un tsunami, un cutremur, un incendiu global, o inundație catastrofală, o erupție a majorității vulcanilor în același timp ...

   Iar atunci vom simți că ne pare rău, că nu suntem pregătiți, că puteam mai bine și, în sinea noastră ne vom ruga fiecare Domnului, fiecare Dumnezeului său, fiecare pe limba sa, să ne păsuiască, să ne mai dea timp, promițând că vom fi atenți și cuminți și ascultători ...

ȘI DOMNUL NE VA ASCULTA RUGA!

DAR DACĂ NU NE-O VA ASCULTA?

   Asta se întreabă un om, de pe stradă ...