Prefăcătoria

   Ultimele evenimente, chiar dacă nu par excepționale sunt!

   Ultimele evenimente, în umbra marelui dracnea, ne aduc aminte că aderarea la UE nu vine doar cu pomeni ci și cu obligații!

   Ultimele evenimente, au reușit să ne schimbe sau doar mie să îmi schimbe niște păreri!

   Așadar, punctul unu: CEDO sau curtea europeană a drepturilor omului a constatat că în România post revoluționară, unui cetățean român i s-a încălcat dreptul fundamental la justiție, mai exact, unui cetățean român i s-a luat ceva fără a i se da dreptul de a demonstra dacă trebuie sau nu să i se ia și fără a i se da dreptul de a face recurs la hotărârea unei instanțe! Mult mai interesant decât atât, este faptul că mecanismul de justiție al statului român, aproape în integritatea sa, s-a făcut luntre și punte pentru a îndeplini voința și dorința unui singur om, pe numele lui de deținut, dragnea nicolae liviu! Dar, pentru că trebuia respectată o fațadă de legalitate, funcționarii statului, conștienți de ilegalitatea comisă, au împins cartoful clocotit al problemei din ce în ce mai sus, până ce acesta a ajuns la capătul drumului, acolo unde îl așteptau persoane școlite și stilate, cu mâinile și obrazul gros, persoane care fără să clipească au hotărât într-o clipă că pentru „domnu` liviu” legea poate fi încălcată: și au încălcat-o! Grosolan, mitocănesc, mahalagesc, au încălcat legea în stilul telenovelelor în care totul se termină cu bine! Dar ... dar au greșit nu când au luat hotărârea de a nu respecta legea, nu când au dat-o jos pe Kovesi, nu când s-au beep beep în capul justiției și principiilor de drept universal valabile, au greșit când nu au omorât-o! Numai omorând-o lucrurile s-ar fi lăsat uitate: ca în Rusia lui puric puriciovschi ...

   În concluzie, ccr s-a prefăcut că face justiție pe la spatele decimalului oarbei și acum ne dăm seama că ei s-au prefăcut de multă vreme în ccr al psd, adică un fel de cc al pcr: dorneanu valer parcă s-a prefăcut în manea mănescu ...

   Punctul doi, care este tot o prefacere, ni-l servește pe tavă președintele Iohannis: întrebată într-un interviu dacă într-adevăr președintele i-ar fi cerut imperativ să demisioneze, situație în care poziția lui ar fi devenit mult mai comodă decât în momentele în care încerca să o susțină, LC Kovesi a răspuns elegant și diplomatic, evitând concretul bârfei mult așteptate! În schimb, locul bârfei a fost luat de mâhnirea femeii care indirect a recunoscut veridicitatea poveștii cererii de a demisiona! Regret să o spun, dar cred că și pentru iohannis, fără majusculă, era mai bine dacă LC Kovesi nu mai era! Declarația acesteia, ne-a făcut să înțelegem definitiv că și iohannis este tot un om politic, că zoon politikon are propriile lui interese, că nu are prieteni, că nu are remușcări și că nimic, niciodată, nu-l va abate de la drumul lui de la bine la mult mai bine: în cazul de față, o funcție europeană, călduță, bine plătită și ... cam atât!

   Cam multe și neașteptate prefăcătorii și prefaceri, nu credeți?

   Ω

   După amărăciunea celor constatate, după supărarea de a fi fost măcar și o clipă înșelați de prefăcătoria unora, nu putem să nu ne întrebăm:

ADICĂ iOHANNIS A CERUT ȘI ccr A VOTAT CEREREA DE

RENUNȚARE LA PENSIILE SPECIALE?

NU VI SE PARE CĂ AM ASISTAT LA O PREFĂCĂTORIE?

   Așa se întreabă un om, care privește strada ...