100% adevărat!

   Îmi pare rău să vă dezamăgesc dar ceea ce urmează să povestesc s-a petrecut într-un Mega Image, unul dintre multele magazine care ne-au infestat piața și care au ajuns să aibă monopolul comerțului cu amănuntul în România. Asta însă, contează mai puțin iar ceea ce urmează este, mă jur, 100% adevărat!

   Așadar, mă aflam eu liniștit, ca tot clientul, la coadă. Au apărut doi angajați ai primăriei care au întrebat de unde se poate lua cafea. La nici un metru distanță de mine și de ei, exista un asemenea aparat așa că, o domnișoară plină de solicitudine li l-a arătat. Povestea abia acum începe cu adevărat: cei doi, dintre care unul purta ochelari, bărbați pe la 40 de ani, au vrut cafea cu lapte și nu știau unde să apese iar domnișoara le-a arătat butonul respectiv. Apoi, au întrebat cât costă cafeaua: doi lei li s-a răspuns, urmarea fiind un oftat prelung, urmat de explicație – respectivul băgase trei lei. Nu este nimic le-a explicat din nou domnișoara, aparatul dă rest! Uimirea celor doi a fost egalată doar de uimirea mea și a domnișoarei amabile: privirile ni s-au întâlnit în momentul în care cei doi se uitau lung la aparat și nu știau cum să facă să primească restul. Li s-a arătat și asta și au plecat. Fără să mulțumească ...

   O banalitate, nu-i așa? Ei bine, nu, nu este nici o banalitate sau dacă este atunci este îngrozitor: toate informațiile cerute de cei doi erau scrise MARE pe aparat! Și cafeaua dorită și prețul și faptul că aparatul dă rest și cu ce bancnote funcționează ba, pentru că nu era de ajuns, deasupra unui buton luminos scria exagerat de mare APASA PENTRU REST! Da, cei doi bărbați de circa 40 de ani, poate de 45 de ani erau ... adică sunt și acum, ANALFABEȚI! Este îngrozitor, este incredibil, este revoltător dar doi oameni cât bradul, în capitala unei țări membre UE sunt analfabeți! Și nu analfabeți funcționali, ci analfabeți în cel mai pur înțeles al cuvântului, adică nu cunosc literele iar banii îi știu după desene!

   Vă spuneam că ni s-au întâlnit privirile, domnișoarei amabile și mie și că eram la fel de uluiți: exact, persoana amabilă care i-a ajutat a avut aceeași reacție de surprindere ca și mine când a realizat că cei doi sunt analfabeți! 

   Ω 

   Nu pot să mă opresc aici, trebuie să întreb: primo ce fel de școală s-a făcut și se face în România și secundo, de ce au acești oameni drept de vot? De ce votul lor este egal cu al unui medic, profesor, inginer ori un simplu funcționar? De ce ni se servește permanent minciuna cu egalitatea când noi știm bine că aceasta nu există biologic – într-o famile pot exista simultan un imbecil și un geniu – și că ar fi suficientă egalitatea în fața legii dar cu sensul de protecție? Nu cumva trebuie să renunțăm la ideile revoluției franceze și să facem pasul mai departe înapoi în trecut la un vot selecționat?

   Asta se întreabă un om, de pe stradă ...