iliescu și vadim

   În statele unite, se votează! Bine, se votează anticipat de mult dar oficial, astăzi este ziua alegerilor. Ziua cea mare. Ziua adevărului.

   Privind cu atenție fenomenul american și modelul lor de democrație, încep să înțeleg câteva lucruri necesare democrației românești, niște lucruri de așa da sau de așa nu.

   Observ în primul rând că media americană este puternic polarizată în jurul lui Joe Biden pe care-l susține necondiționat: nu are importanță că omul are 78 de ani, că mai are și momente în care pare senil, că de multe ori a declarat exact inversul declarațiilor lui Trump arătând o lipsă de imaginație dezarmantă. Am mai observat că lumea bună sau cei ce se cred lumea bună americană trebuie musai să voteze cu democrații. Am mai observat că în spatele campaniei prezidențiale se ițește hâdul neo liberalism care seamănă izbitor cu doctrina sovietică din anii, din fericire, peste europa centrală și de est, trecuți! Am observat că cetățeanul de rând nu bagă de seamă că i se iau niște drepturi absolut normale și fundamentale și i se dau la schimb altele, care nici nu-i trebuie și nici nu le-a cerut! Un bun exemplu este ideea de corectitudine politică, ceea ce adus la schimbarea din „negru” sau „de culoare” în „afro american”: super, nu le mai spune nimeni negri, pentru că era jignitor, acum sunt afro americani ... Nu vi se pare extrem de asemănător cu momentul în care în România țiganii nu au mai fost țigani ci au devenit cu un termen deloc peiorativ romi sau rromi? Pentru că în ambele țări lucrurile au stat și stau la fel: de când sunt afro americani sau romi, le este mai bine? Au locuri de muncă? Le-au crescut veniturile? Li s-a modificat gradul de educație? Nu, bineînțeles că nu, iar noul termen introdus forțat în limba curentă, urmează să capete în scut timp o conotație negativă. Fi-va el din nou schimbat? Va fi incorect politic să le spunem romi? Întreb pentru că momentul nu este departe ... Dar aceste lucruri nu au importanță, societatea americană – și nu numai – este împărțită dramatic în două tabere antagonice!

 

   În partea cealaltă, președintele în funcție, Donald Trump adică, se manifestă agresiv, aruncă fumigene, se ascunde în spatele unor bombe de presă ușor demontabile și are de partea lui populația muncitoare a statelor unite! Cei pe care autoproclamatele elite îi privesc de sus ca fiind țărănoi au simțit un pic de reviriment în economie, au simțit că acțiunile președintelui pot limita exodul producției în China, au simțit că poziția administrației Trump în problemele externe este de multe ori de bun simț și cu siguranță a aplaudat cererea președintelui adresată membrilor NATO de a contribui la efortul comun de apărare, cel la care de mulți ani USA sunt singurul contributor. Această populație n-a citit filosofie și nici nu este interesată de artificii lingvistice ci dorește să aibă ce pune pe masă! Poate greșesc, dar de aici așa se vede realitatea americană a momentului, ca o înfruntare între elitele auroproclamate și America muncitoare!

   Din păcate, antagonismul politic din societățile democrate moderne contrazice chiar ideea de democrație, fiecare tabără dovedind fără s-o spună că este gata să conducă dictatorial pentru că pur și simplu știe ce este mai bine! A propos, tot astăzi se votează și 35 de locuri de senatori și mai multe alte povești extrem de importante dar, interesul generat de vedete este mult prea mare și a eclipsat totul!

    Ω

   Ce va fi? Cine știe? Cum ar fi mai bine pentru România? Mai bine pentru noi ar fi să depindem mai puțin de alții și mai mult de noi! În rest ... în rest am impresia că dacă aș fi cetățean american nu aș ști cu cine să votez pentru că aș simți exact sentimentele din momentul în care ca român, am avut de ales între iliescu și vadim!

   Așa simte un om, de pe stradă ...