Egalizare prin diminuare

   Vrem sau nu, ne place sau nu, orice am face trebuie să ne întoarcem spre nivelul de cunoștințe și să ni-l completăm sau măcar să ni-l împrospătăm. Motiv pentru care, avem obligația de a răspunde unei întrebări simple în modul cel mai corect și informat cu putință!  

   Întrebarea mea este următoarea:

DEMOCRAȚIA AȘA CUM O CUNOAȘTEM ASTĂZI, MAI

FACE FAȚĂ PROVOCĂRILOR EPOCII ÎN CARE TRĂIM?

DEMOCRAȚIA LA CARE AM AJUNS ASTĂZI,

MAI SATISFACE NEVOILE SOCIETĂȚII?

DEMOCRAȚIA PE CARE O EXPERIMENTĂM ASTĂZI, ESTE REGIMUL POLITIC POTRIVIT ȘI DORIT PENTRU PROGRESUL SOCIETĂȚII?

   Chiar dacă vi se pare că setul acesta de întrebări este inutil, vă rog să aveți răbdare: s-ar putea să vă schimbați părerea!

   Așadar, să începem ... în ziua de astăzi, democrația este regimul politic cel mai prezent în lume. Este adevărat că și democrația poate fi reală sau de fațadă dar nu asta discutăm noi acum! Deci, exceptând acele state care se declară democratice fără să fie ori care pur și simplu nu consideră democrația o variantă acceptabilă, celelalte trăiesc în regimuri politice democratice: dacă în România democrația este considerată în dezvoltare, în Australia și Noua Zeeleandă de exemplu, democrația este considerată aproape de limita ei superioară! UK ar fi cam tot pe acolo, Europa occidentală la fel, Rusia mult sub noi, Coreea de Nord nu intră pe listă, Iranul la fel, etc, etc. Ce este însă democrația? Ce este acest regim politic pe care am ajuns să-l considerăm indispensabil existenței noastre? Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = „puterea poporului”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului, iar principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. Dacă pe vremuri oamenii politici deveneau oameni politici abia după ce demonstrau că sunt buni la ceva, într-un domeniu oarecare, acum, șnapanii de serviciu s-au prins că politica este singurul domeniu în care te poți lăfăi în bine fără nici un pic de școală! Astfel, lumea politică modernă s-a umplut de nechemați, de nepregătiți, de lacomi și flămânzi puși pe căpătuială! De ce s-a putut? Pentru că a intra în politică nu cere nici un examen, la fel cum nu se cere examen nici pentru a deveni părinte! În loc să intre în lumea interlopă, persoane posibil periculoase, au devenit cu sprijinul publicului larg oameni politici cu drepturi suplimentare și  net superioare celor ale omului obișnuit! Iar prin om politic nu înțeleg numai parlamentari ci și primari și consilieri și trepădușii din teritoriu! Este clar că democrația directă, cea din Atena antică, nu mai este posibilă, așa că persoanele despre care am vorbit mai sus se prevalează de nevoile democrației reprezentative, aceea care ne obligă să alegem oameni care să ne reprezinte, așa că acum, cei mai răi, cei mai nepregătiți, cei mai gureși și mai obraznici în promisiuni au cele mai mari șanse să fie aleși și să ocupe funcții publice cărora în timp au grijă să le atașeze pensii speciale și altele asemenea! Cum se poate petrece așa ceva? Răspunsul este mult mai simplu decât ne închipuim: scăderea nivelului calității clasei politice este posibil numai și numai datorită scăderii nivelului intelectual general al populației! Acesta este motivul pentru care ideea bună și normală a „egalității în fața legii” să se transforme în aceea a „egalității absolute”! Așa, cu ajutorul rețelelor de socializare, au ajuns toți cetățenii măcar semi alfabetizați să aibă păreri și să știe! Am asistat la o întâmplare zilele trecute: eram într-un tren pe Valea Prahovei și, unul dintre călători făcea reclamă anti-Covid și anti măsuri de protecție. În fața lui stăteau două femei care, după doar câteva minute au preferat să-și schimbe locurile decât să asculte sau să discute cu personajul! L-am privit cu atenție, așa cum fac de multe ori și vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să faceți: era încălțat prost deși afară era frig, îmbrăcat la fel de prost, căra câteva plase încărcate cu o bormașină, țevi, console și alte obiecte folosite de regulă în diferite instalații. Omul despre care vă vorbesc, avea palmele pline de bătături – bravo lui! – și părea obosit. Mai tot timpul a cercetat telefonul mobil, chiar și în timp ce povestea cum l-au mințit doctorii în legătură cu moartea soacrei lui pe care au declarat-o „dă Covid” deși toată lumea știe, nu-i așa, că boala asta nu există! A coborât după Bușteni unde am avut noi treabă, deci nu știu ce s-a mai întâmplat. Concluzia primară este că dumnealui, o persoană altfel absolut admirabilă, în urma obținerii calificării de doctor în medicină căpătate pe FB nu se mai gândește nici o clipă că este posibil să fie nevoie de ani și ani de studii grele pentru a înțelege un fenomen în intimitatea lui și este convins că trei rânduri publicate de un necunoscut înglobează toată știința lumii! La fel se petrec lucrurile în toate domeniile, oamenii ăștia, concetățenii noștri, au uitat ce este bunul simț, au uitat ce înseamnă școala, au uitat că știința și informația nu sunt același lucru! În sfârșit, au uitat multe și multe altele nici nu le-au știut vreodată dar ... dar ei sunt convinși de dreptatea lor! Această așa zisă dreptate este alimentată de diferite curente propagandistice și de șnapani politici care au înțeles și aplicat vorba lui Murphy: „dacă vezi un grup de oameni, nu încerca să-i conduci, doar așează-te în fruntea lor”!

   Vă veți întreba ce am cu oamenii ăștia și răspunsul meu vă va surprinde: nu am nimic, îi consider perfect normali și total nevinovați pentru pervertirea suferită sub presiunea celor care li se așează în frunte și profită de neștiința și de lipsa lor de înțelegere! A propos, să nu-mi spuneți că instalatorul din tren a verificat din mai multe surse spusele anonimului de pe FB care l-a convins că boala asta este o făcătură! Dar boala numită Covid este doar un exemplu la îndemână, partea tristă este accesul maselor în politică, așa că trebuie să facem o mică digresiune:

-          Democrație: conducerea celor mulți, am explicat mai sus din ce vine termenul

-          Aristocrație: conucerea celor buni

-          Plutocrație: conducerea celor bogați

-          Oligarhie: conducerea celor puțini

-          Monarhie: conducerea unui singur om

   Alegeți vreunul din sistemele de mai sus? Vă atrag atenția că aristocrație nu a însemnat la origine nobilime ci un grup de oameni foarte bine pregătiți în ceea ce făceau! Așadar, pe care l-ați alege? Pentru că noi astăzi, prin simulacrul de democrație în care ne ducem viețile, prin pseudo libertatea de alegere și prin falsa egalitate am ajuns să trăim într-un sistem politic rezultat din combinația mai multor fragmente de sisteme politice! Nu suntem conduși de cei care merită și se pricep la asta ci de cei care ies în față cu obrăznicie, egalitatea în fața legii nu este reală ci de factură plutocratică din moment ce pentru aceeași faptă procesul meu durează eventual câteva luni iar al unei persoane bogate câțiva ani! Am ajuns în situația paradoxală în care „aristocrații” – cu sensul lor originar – nici nu mai sunt doriți în viața politică, acolo unde zeii scenei publice sunt plutocrați mascați în democrați: exemple bune sunt năstase adrian, dragnea liviu, mitrea miron, lambrino paul, severin adrian, fenechiu relu și mult prea mulți alții care s-au păcălit și au căzut de la înălțimea funcțiilor atinse în statul oligarh, plutocrat și cleptocrat România! Pentru cei puțini care nu știu, deși nu cred să existe asemenea oameni, cleptocrația este un termen care desemnează un sistem politic în care una sau mai multe persoane din fruntea statului folosesc corupția pe scara largă, practicând și spălarea banilor, cu scopul disimulării sau ascunderii originii bogăției lor. Termenul este utilizat și pentru a desemna o corupție generalizată, reală sau presupusă, a guvernelor.

   Așadar, în mai toată lumea, democrația a decăzut, revenind la înțelesul ei originar, anume conducerea celor mulți, adică a vulgului, ceea ce a dus la instaurarea unui regim fals democratic, regim corupt, hoț, complice la furturi și evident spoliator tocmai al vulgului care l-a adus la putere, regim de regulă marcat de o plutocrație cleptocrată! Lucrul nu este valabil numai la noi, amintiți-vă de Sarkozi și de mulți alți policieni occidentali dar nu vă uitați spre răsăritul apropiat pentru că acolo este vorba numai despre o oligarhie cleptocrată care nici măcar nu mimează democrația!

   Acum, avem două variante:

a)      Ne place așa și nu facem nimic, ne complacem în situația creată și existentă, ne mulțumim cu resturile de la masa celor mai sus enumerați sau

b)      Nu ne place și atunci trebuie schimbat ceva!

   În cazul în care răspunsul este punctul b, treaba este din ce în ce mai grea! Ce se poate face pentru salvarea societății din mâna celor câțiva bogați și puternici care controlează în realitate scena politică? Cum facem pentru ca ei să nu mai exercite acest control, cum facem pentru ca ei să nu mai poată presa politica numai cu averea lor devenită toxică? Cum facem să îndepărtăm biserica din viața politică, acest organism de-a dreptul monarhic? Cum și ce facem?

   Dar dacă reușim cu vreo soluție, ne garantează cineva că o vom duce mai bine? Nu, nimeni nu poate garanta așa ceva însă, premisele unui trai mai bun și ale unei dezvoltări mai rapide par a fi mult mai bune: NU UITAȚI, NICI O MARE FIRMĂ DE SUCCES, NICI MERCEDES NICI VOLKSWAGEN NICI AMAZON NICI GOOGLE SAU APPLE NU SUNT CONDUSE DEMOCRATIC PRIN VOTUL ANGAJAȚILOR CI PRIN HOTĂRÂRILE DIRECTORILOR CEI MAI PRICEPUȚI, PUȘI ÎN FUNCȚIE DE ACȚIONARI (noi suntem acționarii, de ce să nu numim la rândul nostru directorii potriviți?).

   Din păcate, în democrațiile clasice pare a se fi instaurat o osificare ce nu poate fi sfărâmată decât pe cale violentă și, când spun violentă, mă refer la schimbarea radicală a sistemului electoral și nu la violența fizică, în caz contrar urmând transferul puterii către politicieni cu idei de neo dreaptă sau neo stângă, mai mult sau mai puțin extreme, politicieni care vor promite celor mulți luna de pe cer, făcându-ne să credem că plutocrația de extremă de orice formă și culoare este singurul sistem politic care merită să existe!

   Ω

   În concluzie, în România de astăzi, clasa politică ce ne conduce este restrânsă deci oligarhică (sunt cam aceleași nume), bogată deci plutocrată (oamenii noștri politici sunt bogați și fără probleme financiare sau sunt conduși de bogați – vezi cazul Vântu) și cleptocrată din moment ce bogăția lor provine din surse cel puțin neverificabile (lista dată mai sus este plină de exemple): ne convine așa?

   Există o soluție? Ne putem proteja? Putem păstra liniștea și în viitor? Cum facem pentru ca accesul interlopilor politici să fie blocat? Toate aceste întrebări merită abordări separate dar, cea mai importantă dintre ele urmează abia acum:

CUM FACEM SĂ READUCEM ÎN POLITICĂ OAMENII DE BUNĂ CALITATE?

CUM FACEM SĂ STOPĂM EGALITATEA CARE TINDE SPRE

ZERO PRIN DIMINUAREA INTELECTUALĂ A CETĂȚENILOR?

CUM FACEM SĂ FIM EGALI PRIN CREȘTEREA NIVELULUI

INTELECTUAL ȘI NU PRIN SCĂDEREA LUI, CA ASTĂZI?

   Așa ceva se întreabă un om, de pe stradă ...