Spune un englez pro UE că Anglia trebuie să rămână, pentru că economia engleză este legată de cea europeană și că re-ridicarea barierelor vamale ar da o lovitură nimicitoare regatului.
Spune un alt cetățean, de data aceasta contra UE că vrea Anglia pentru englezi, că sunt prea mulți imigranți, că britanicii își pierd locurile de muncă și că presiunea străinilor pe sistemele de securitate socială și sănătate tinde să devină insuportabilă!
Dreptate au și unul și celălalt, de înșelat se înșeală și unul și celălalt: deși așezată aici, în coasta continentului european, insula nu a fost niciodată interesată de continent, adevăratele ei interese aflându-se fie în Asia fie în emisfera australă. Singurele ocazii în care au fost interesați de Europa, au fost acelea în care interesele britanice ar fi putut suferi pe termen lung, ar fi putut fi prejudiciate, dar în moduri pe care omul de rând (cel chemat astăzi să răspundă DIRECT cu DA sau NU) nici nu le visa.
Astfel, în timpul războaielor religioase în care se părea că ar lua partea protestanților, englezii de fapt își apărau interesele comerciale legate de Flandra, țesătoria Europei acelui veac.
Apoi, războaiele Napoleoniene pe care Anglia le-a finanțat din plin, nu au avut nimic de a face cu căderi ale monarhilor (ei aveau deja experiența unui Carol I & Cromwell) ci cu comerțul pe care Franța republicană sau imperială încerca să-l acapareze la nivelul continentului (vezi blocada continentală).
Ar mai fi un bun exemplu despre lipsa de orizont a alegătorului simplu, războiul pentru care noi ar trebui să fim recunoscători, adicătelea războiul Crimeei: dar nu vă amăgiți, Anglia victoriană nu a luptat împotriva Rusiei țariste pentru a da Principatelor Dunărene posibilitatea de a-și spune Unite, ci pentru a îndepărta pericolul rusesc de la frontierele Iranului, Afganistanului și Irakului, frontiere care reprezentau pe atunci primul zid de apărare al perlei coroanei britanice, India!
Cum ar fi dacă ai sta și i-ai explica fiecărui alegător simplu care este bătaia lungă a hotărârilor luate astăzi?
Unde am ajunge dacă ne-am lăsa conduși de o democrație directă?
Pentru a înțelege mai bine, voi veni cu un exemplu autohton, unul de o banalitate și o simplitate revoltătoare și, tocmai de aceea, foarte ușor de înțeles: au fost ridicate săli de sport pe lângă școli, curțile acelorași școli au fost bine îngrădite și sunt cât se poate de strașnic păzite!
Este bine?
Da, vor răspunde cei mai mulți, este foarte bine!
Nu, vă răspund eu, nu este bine, pentru că până la aparițiile acestor săli (de multe ori nefolosite) terenurile de sport ale școlilor erau locurile de joacă preferate ale copiilor care jucau fotbal, basket sau tenis, erau locurile unde se adunau cei mai mulți, erau locurile unde chiar și după ore erau cel mai ușor de supravegheat! Astăzi, aceiași copii nici nu mai ies din casă, pentru că o oră de ping pong costă zece lei, una de fotbal sute de lei, etc, etc! Adică nu ridicarea sălilor de sport a fost greșeala, ci dispariția locurilor unde prin tradiție puștii se adunau și făceau sport pe contul lor!
Ciudat nu? Un lucru bun, nu este neapărat bun 100%!
Să revenim însă ...
Alegătorul a votat așa cum a simțit el că este mai bine, fără a se gândi la viitorul real al țării ci la cel prezentat de un politician care a reușit să-i vorbească pe limba lui! Iar rezultatul nu pare a fi cel mai fericit ... zic nu pare pentru că nu știm de fapt dacă este bine sau rău!
Și care este problema mea?
Simplu, problema mea este aceea că, din cauza conducerilor românești de slabă calitate, o țară căreia prințul Charles îi face o reclamă nemaipomenită, este totuși percepută în regat ca o țară ratată! Și de ratați!
Nu mă apuc să răspund că și ei au puturoși și așa și pe dincolo, ci mă întreb de ce am ajuns în situația asta!
De ce? De ce în loc să-mi trag odrasla de urechi pentru prostia de a considera Moromeții un roman interbelic eu mă apuc să scriu petiții prin care să cer ca romanul să fie mutat cu niște ani mai devreme? Chiar așa, dacă alegătorul o vrea și o votează, de ce să nu schimbăm data scrierii unui roman? S-a spus că romanul a fost scris înainte de război și doar a fost publicat după! Părinții și elevii care susțin prostia asta, uită că Marin Preda s-a născut în 1922, că-i era de fapt imposibil să scrie Moromeții în adolescență, că dacă ar fi fost așa, cu siguranță ar fi fost prezentat ca un geniu, etc, etc! Asta ca să nu mai vorbim cât de bine descrie autorul în ultima parte colectivizarea: descriere făcută în perioada interbelică ...
Vedeți dumneavoastră, ăsta-i năravul nostru, din cauza asta suntem considerați sălbatici și ratați: în loc să recunoaștem că am greșit și să punem mâna să învățăm și să ne îndreptăm, încercăm să schimbăm istoria doar pentru a ne acoperi urmele picioarelor murdare de rahat! Și nu numai istoria literară, pentru că unii fac petiții cerând să se schimbe și artimetica: 1+1= f(c) adică funcție de candidat!
Dar, să revenim din nou la UK.
Mulți britanici nu înțeleg rolul imigranților în economia regatului, mulți dintre votanți (52%) nu înțeleg plus valoarea adusă de românii sau polonezii ăia amărâți care lucrează pe mai nimica toată pentru companii britanice. Cei mai mulți dintre ei nu s-au gândit o clipă la faptul că Scoția ar putea gândi altfel decât ei și că asta ar putea adânci prăpastia ce-i desparte!
Nu s-au gândit ei, dar noi dacă ne gândim și analizăm problema, ce descoperim?
Aici, răspunsul este simplu: descoperim că UE s-a transformat într-un stat birocratic, condus și nu prea, supus unor tendințe centrifuge gata gata să-l rupă în bucăți, un stat ce se vrea un supra stat dar să nu se prea bage de seamă, o uniune în care suntem de acord să facă fiecare ce-l taie capul cu condiția ca Germania să căștige!
Văzând ce se ascunde astăzi sub plapuma bănoasă a consiliului și parlamentului european, parcă parcă îți vine să votezi alături de cele 52 de procente!
Dacă posibila ieșire a britanicilor (sau numai simpla amenințare cu ieșirea) nu duce la reformarea urgentă a uniunii, atunci aceasta are șanse mari să dispară prin revenirea la statutul inițial de Piață Comună: iar reformarea înseamnă uniformizarea legislativă, guvern comun și suveran, armată proprie, politică externă comună, suverană și uniformă, înseamnă și integrarea economică a statelor uniunii și nu în ultimul rând, un parlament european funcțional cu un adevărat rol legislativ!
Unificarea nu este chiar atât de grea, poate începe cu uniformizarea semnelor rutiere și a indicatoarelor de circulație cât și a vitezelor minime și maxime! Apoi se poate trece la pașii următori, astfel încât oriunde m-aș afla în Europa, să fiu acasă!
Până atunci, anti UE vor câștiga teren, pentru că indiferent de declarațiile politice, pentru mine, bulgarul este tot străin și ungurul în continuare nu mă înghite: deschiderea reală a frontierelor interne ale uniunii va duce la cunoașterea mai bună a vecinilor, a celorlalți membri ai supra statului european și, abia atunci, UE va putea fi o adevărată forță în fața Rusiei, Chinei sau Statelor Unite!
Ω
În caz contrar, UE așa cum arată astăzi, cu politica externă incoerentă pe care o duce, cu politica economică absurdă prin care a cumpărat la preț de nimic estul și-l exploatează, cu impotența militară de care dă dovadă și cu multitudinea de servicii mai mult sau mai puțin secrete și naționale care fac pe Jeimși Bonzii, se va afunda și mai mult în falsa luptă cu terorismul, în falsa dezvoltare a teritoriilor mai înapoiate, în falsa grijă pentru oameni sau animale și se va trezi la un moment dat că nu mai are decât imnul și drapelul din visul de odinioară: de fapt, Brexitul asta spune!
ADICĂ BRITANICII, CONCETĂȚENII NOȘTRI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu