Faceți căutări pe acest blog

luni, 18 iulie 2016

Metronomul siktirului turcesc

   Așa cum ne-a obișnuit, democrația turcească are nevoie periodic de mici ajustări: și cum marii reglori ai acestei democrații islamice sunt extrem de stimații militari, acest act se petrece cu o ritmicitate deja plictisitoare!
   Așadar, 1960, 1971, 1980, 1997 ... de ce ne-ar mira ce se întâmplă în 2016?
   Vedem în Turcia un model dual, economic și politic, ce vrea să semene cu cel chinezesc dar cu deosebirea că în China tot omul muncește pentru „familia cea mare a patriei” iar în Turcia fiecare (cum zice românul) „cu a măsii”! Se pare că acest model, atunci când este pigmentat și cu ceva cereri de autonomie, cu probleme religioase, cu o luptă surdă între republica cu nevoi laice și populația cu dorințe islamice, ei bine acest model devine nefuncțional.
   În mod evident Turcia, cu toate că este unul dintre pilonii NATO în flancul estic al alianței s-a îndepărtat din nou simțitor de uniunea europeană!
   Mai rămâne acum de văzut (analiștii vor studia asta, cu siguranță) cine a fost autorul puciului ratat: vom afla sper ce facțiune a vrut să înlăture actuala stare de lucruri, religioșii, oponenții președintelui, etc, etc.


   Ω


   Deși nu mai era nevoie, am înțeles încă odată că media poate avea un rol nociv, dezinformant și părtinitor: ani de zile președintele Erdogan ne-a fost prezentat drept un tiran nemilos, un dictator infect și încăpățânat, un tip periculos care se agață de putere prin toate mijloacele ce-i trec prin cap (în primul rând cele incorecte)!
   Și ce-am văzut acum?
   la apelul „abjectului” președinte populația a ieșit în stradă să-l apere, pe el și ordinea de stat actuală din Turcia!
   Vă amintiți așa ceva în legătură cu ceaușescu? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu