Identitate profitabilă

   Autoritățile noastre, în lipsa comenzilor grase, au aflat cât costă să-ți întreții propria vilă de pe malul lacului, plus a amantei, plus a copiilor, plus a șefului de partid, așa că, au aflat că le trebuie urgent bani: și de unde să-i scoată mai bine, mai ușor și mai repede dacă nu de la cetățenii români! Dar, nu prin taxe și impozite, pentru că astea (am văzut noi) ANAF-ul și ceilalți amatori finanțiști plătiți de stat nu prea sunt în stare să le strângă, așa că soluția minune a venit din nou pe calea imprimatelor absolut necesare dar și inutile în același timp: dacă nu mă credeți, gândiți-vă serios de câte ori ați folosit cardul de sănătate și în ce fel v-a ajutat el până acum!

   Buuun, să trecem dar de această fază puerilă și să înțelegem că cineva are nevoie de bani! Și cum acest cineva (în realitate un grup) știe că mai ușor este să iei câte puțin de la mulți decât mult de la puțini (care-ți mai sunt și asociați în afaceri!), a și lansat o nouă idee rodnică pe piață:

SE SCHIMBĂ CĂRȚILE DE IDENTITATE!

   Nu o singură dată am întrebat de ce au fost necesare plăcințile actuale , nu o singură dată am întrebat care a fost rostul duplicatelor lor fără brânză numite cărți de alegător, însă am primit fix răspunsul care va sosit și dumneavoastră, adică nici unul! Drept care, cu veselie se afundă din nou mâna în buzunarul public și personal, urmând a fi înlocuite actualele CI cu altele de dimensiunea unui card bancar! Asta da realizare, au aflat în sfârșit, că majoritatea spațiilor de depozitare într-un portefeuille modern fie de damă fie de bărbat este de dimensiunea unui card bancar! În aceeași situație s-au aflat și cei care acum vreo zece ani au hotărât o nouă formă și dimensiune pentru talonul auto, scoțând pe piață exemplare suficient de lungi încât să nu încapă decât în mape pentru documente! Să lăsăm însă povestea asta cu actele cu formă proastă emise de autori aflați în formă proastă și să revenim la înlocuirea actualelor CI: noul CI va avea în plus față de cel de acum amprentele titularului (nu toate) și prenumele părinților plus oarece date biometrice. Nu știu dacă-i bine sau rău, dar întreb și eu, ca cetățeanul, de ce să nu conțină (în română și engleză sau altă limbă de circulație internațională din moment ce poate fi folosită și pe teritoriul altor state) și
- datele medicale strict necesare în caz de urgență - grupă sanguină, alergii, boli cronice, telefon de contact
- datele de pe cardul de asigurat dacă starea de asigurat la sănătate există și eventuale tratamente permanente
- existența unor proteze
- datele privind permisul de conducere
- interdicții legale dobândite ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive (interdicția de a părăsi țara)
- porecle (vezi un fane spoitoru și numele lui real)?
   Toate aceste date pot fi introduse pe un „smart card”, cipul acestuia permițând înmagazinarea unei cantități mari de informații! Bineînțeles că sunt multe date utile ce se pot asocia unui „smart card”, cele de mai sus fiind doar niște exemple. 

   Ω

   Marea noutate însă, vine dintr-o altă direcție, una mai subtilă: noile CI sunt valabile pentru 

MAXIMUM CINCI (5) ANI!

   Așadar, afacerea a fost brusc eficientizată, crescându-i-se profitabilitatea de la simplu la dublu!
   Asta da șmecherie!
   P.S. Nu-mi spuneți că datele acestea nu pot fi citite: orice bancomat poate citi un card și, să nu uităm că există și POS-uri mobile, deci se poate: dar abia peste vreo zece ani, când actualele CI vor fi înlocuite cu (probabil) CI europene, unele care vor conține toate date mai sus pomenite!

   Ce identitate o avea cel căruia-i folosește cu adevărat actuala manevră birocratico financiară? 

Nota - cine achită nota?

   Toți propușii lui dragnea sunt nebuni?
   Înainte de a ajunge la palatul Victoria, sunt cu toții trup și suflet cu partidul și programul de guvernare, sunt adică gata oricând să pună pieptul în fața gloanțelor opoziției (puțină, câtă este ea) și societății civile, gloanțe care spun că aplicarea programului ar fi un dezastru pentru România!
   După ce ajung, le face cineva farmece și o iau razna! Exceptând minunea roșie de la muncă, toți ceilalți se feresc de acel pseudo program de guvernare ca de dracu` și, când îi întrebi ceva despre el, ai impresia că le pui un cartof fierbinte în mână! 
   Da, odată ajuns acolo, odată ce ai la îndemână datele problemei, înțelegi nivelul dezastrului spre care pesedeul împinge pas cu pas
țara! Premierul tudose, a lăsat-o și el moale cu reformele fiscale, uitând într-un sertar întunecos toate fantasmele orgiastice ale autorilor programului de guvernare: „păcat - ar spune dragnea - păcat, pentru că 50% era aranjat, noi voiam, mai trebuia și restul de 50%, să vrea și ei, dar nu au vrut”!

   Ω

   Așadar, programul de guvernare încropit între două sclipiri de blinker și care a mințit majoritatea amărâților votanți români este irealizabil și inaplicabil! 
   Așadar, ne-au păcălit!
   Așadar, vinovați de nerealizări sunt cei ce se opun catastrofalelor prevederi ale gândirii economice a pesedeului!
   Așadar, cine plătește pentru minciuna cu care au câștigat alegerile?

Aflăm cu bucurie ...

   ... că fostul șofer și paznic al lui dragnea liviu, mlădinoiu adrian, a fost re-promovat! 
   Băiatul bun la toate, cel ce venea cu țigările în pas alergător și punea momeala la mare fix în cârlig, fusese numit secretar de stat de grindeanu sorin, apoi eliberat din funcție de același grindeanu sorin, pentru ca acum, în sfârșit, să se arate că are merite deosebite și să fie numit în consiliul de administrație de la compania națională de drumuri!

   AȘA DA!

   Credeam că partidul greșește și pune în poziții importante lichele de intelectuali ori intelectuali tehnici în locul băieților noștri din popor, dar iată că ne-am înșelat: nu risipește el, partidul, asemenea funcții pe oricine, ci numește aici toți nespălații și pupincuriștii! 
   Că nu vreți sper ca ditamai fost secretar de stat să ajungă la deszăpezit drumurile județene (UNDE ÎNTORCI BANII ȘI NU ZĂPADA CU LOPATA) ca săracul ioniță mădălin fostul șofer al titanului de Roșiori?

NE-AM LINIȘTIT!

    Ω

   Adică, să ne fie de bine: după secretare în parlament, iată-ne și cu tablagii la drumuri (omul își merită poziția, se pricepe, doar are carnet de conducere, nu?). 
   Urmează probabil numirea nou născuților în academie!
   Nu ar fi mai bine să fie făcută o licitație publică cu funcțiile bănoase disponibile?
   Așa ar câștiga și statul ceva!

VĂ PLACE CE NE-AȚI ALES?

Inaugurarea inaugurării inaugurate

   Primarului general firea îi plac inaugurările! Drept care, a re-inaugurat simulacrul de pasaj auto de la BIG Berceni (să fie clar, Piața Sudului este în acte, dar pentru locuitorii cartierului zona a fost și este „la BIG”): așadar, să vedem ce avem aici, în fața tricolorului așezat pe diagonala pieptului unui personaj care dacă n-ar fi primar general ar fi hilar!

   Pasajul de la BIG este unul rutier, care în buna tradiție românească nu reușește să rezolve în întregime problema traficului printr-o intersecție: a fost adică săpat un șanț pe sub sensul giratoriu și ... și cam atât! Ba, să avem pardon: au fost realizate și câteva pasaje pietonale! Din punct de vedere al traficului auto, relația nord sud este oarecum rezolvată, iar cea este vest rămâne ca până acum, adică greoaie: în această intersecție se întâlnesc cinci artere intens circulate (Olteniței x 2, Berceni, Văcărești, Nițu Vasile), iar pasajul leagă fără opinteli Văcăreștiul cu Nițu Vasile și atât! Pentru că asta nu este suficient, traficul de pe celelalte artere, rămas la suprafață, se desfășoară tot comandat de semafoare și prin intersectarea cu liniile de tramvai! Să trecem însă de asta și să ne uităm la micile prostii pe care utilizatorii le vor simți curând pe pielea lor ca pe niște mari probleme: trecerile de pe artera principală spre lateralul pasajului se face de la trei benzi pe sens către două benzi pe sens plus una de dreapta prin intermediul unei singure benzi de circulație! Nu, nu ați înțeles și mi se pare normal așa, pentru că nici un om zdravăn la cap nu poate înțelege și concepe o asemenea absurditate: vii de pe Văcărești pe trei benzi și ori intri în pasaj pe două, ori vrei să mergi pe deasupra (să intri pe șoseaua Olteniței stânga dreapta, sau să mergi înainte ori să întorci, înapoi pe Văcărești) și ai acces pe O BANDĂ către cele trei de la suprafață (două înainte și una dreapta după cum spuneam)! Aceeași prostie a fost făcută și la pasajul Mihai Bravu, acolo unde pe lângă pasaj se intră pe câte o bandă meschină și, cine vine spre BIG pe deasupra, poate face brusc la dreapta pe o alee dintre blocuri, blocând în totalitate traficul de suprafață care are semn de „cedează trecerea”.
   Pasajele pietonale, au fost prevăzute cu clasicele scări și cu lifturi: presupun că un lift este mai scump decât o scară rulantă, scară la care văd că s-a renunțat deși era loc berechet pentru instalarea unor asemenea mașinării, mai ales într-un loc intens circulat, în zona uneia dintre marile piețe ale Bucureștiului!

   Greșeli de proiectare și de execuție par a fi multe, așa că primăria de sector nu s-a lăsat mai prejos și și-a spus că trebuie să dea și ea o mână de ajutor la prostul mers la lucrurilor, drept care a dat aprobare de funcționare unei șaormerii cunoscute chiar în colțul dintre șoseaua Olteniței și calea Văcărești: mașinile ce urmează a aprinde aici avariile în așteptarea pe toată lățimea carosabilului a faimoasei „cu de toate” NU VOR FACE DELOC BINE TRAFICULUI dar, când un șaormar cere aprobare în mijlocul drumului, cine ești tu, biet primar, să-l refuzi? Fix în diagonală, se află o școală generală, școală la care părinții își duc odraslele cu ultimul merțan sau beemve SH din Germania luat de tăticu` ca să se dea mare: să te ții ce va fi la orele de intrare și ieșire de la cursuri, mai ales că în zonă există și o stație de autobuz pentru care nu a  fost gândită o alveolă! 

   Să nu uităm că inițial proiectul prevedea coborârea tramvaielor în subteran și realizarea unei stații comune: din fericire (?) s-a renunțat la idee, rămânând din ea doar înălțimea exagerată și inutilă a pasajului subteran - în caz contrar, prețul lucrării ar fi fost probabil dublu și timpul de execuție la fel!

   În concluzie, avem un nou pasaj în București, pasaj aproape inutil pentru 60% din traficul zonei, pasaj care a îmbolnăvit sute de mii de bucureșteni timp de peste trei ani, pasaj care pare deja a fi sub dimensionat, pasaj care este privit ca o lucrare de sine stătătoare și nu în ansamblul circulației din zonă fiind blocat într-o direcție (spre sud) de un sens giratoriu rămas nemodificat din vremuri imemoriale (nu se poate face dreapta pe verde intermitent nici măcar pe Nițu Vasile care nu se intersectează cu nici o stradă!) și în celălalt de un semafor absurd, pus acolo pe motiv de intrare Sun Plaza! 
   Circulația nu va putea fi fluidă în sudul orașului atâta timp cât nu se rezolvă trecerile de pietoni de pe calea Văcărești unde lățimea drumului de peste șase benzi de circulație și două de tramvai este supusă regulilor trecerii de pietoni valabile la o alee în fața blocului: treceri sub sau supra terane sunt neapărat necesare aici.
   Primăria generală trebuie urgent să rezolve cele trei dopuri care blochează și vor bloca traficul pe relația nord sud: trecerea pe lângă pasajul Mihai Bravu, semaforul de la intrarea în Sun Plaza și sensul giratoriu de la intersecția Obregia, Nițu Vasile, Emil Racoviță! 

   Ω

   Am convingerea că nu se va face nimic din toate astea, că lifturile nu vor funcționa mai mult de o lună și că traficul va fi în continuare greoi la orele de aglomerație!
   Pentru că nu vrem ca blonda firea să-și bată capul cu altceva decât a descoperit deja ca fiind profitabil pandele ot Voluntari, o ajutăm spunându-i că ar mai fi de inaugurat Arcul de Triumf, metroul magistrala I, canalul Dunăre Marea Neagră, mănăstirea Voroneț, Transfăgărășanul și Transalpina sau pur și simplu arestul poliției capitalei! 

Erată

   Așa cum spuneam, moda ne omoară și tot ea ne învie: dar, parcă mai mult ne omoară!
   În ultima vreme, am constatat care sunt urmările nefaste ale slabului grad de educație asupra populației României și modul în care se manifestă aceasta (educația) în viața de zi cu zi. Ei bine, puțină istorie ...
   Ani de zile după revoluția din `89 am auzit vorbindu-se despre limba de lemn: se înțelegea prin asta un limbaj compus din texte, expresii și cuvinte fără înțeles sau cu un înțeles dubios, limbaj folosit în special în lumea politică a momentului prerevoluționar. Nu pot spune că nu este așa, pentru că orice text începea cu „așa cum a spus tovarășul secretar general la plenara din ...”: plenara sau congresul sau conferința ... Cei ce foloseau un asemenea vocabular erau tratați drept mincinoși sau idioți, imbecili și retardați, fiind priviți cu reticență de masa mare a populației ca persoane în care nu poți avea încredere. Însă, pentru a putea vorbi fluent limba de lemn îți trebuia școală, iar la școala de partid nu ajungea oricine, îți trebuia un anumit nivel politic, mă`nțelegi dumneata ... în sfârșit, ce-a fost, a fost! Toată prostia asta a limbii de lemn a început imediat după război, atunci când România a fost supusă unui proces accelerat de rusificare, sovietizare și stalinizare: cultural vorbind, aveam editura cartea rusă, aveam programe radio care încercau să ne învețe limba rusă chiar și cântând, la ore de maximă audiență sunau clopotele Kremlin-ului și o voce impresionantă anunța „Vorbește Moscova”! 
   Cine nu a auzit niciodată semnalul nu poate înțelege! 
   Sentimentul era că vorbește Dumnezeu, nu alta! 
   În sfârșit, s-a renunțat la alte limbi străine în favoarea frumoasei limbi ruse, filme am văzut numai sovietice, muzică am avut la fel iar autorii locali cântau macaralele zglobii care râdeau în soare! Limba a suferit și ea influențe imediate dar reversibile și din fericire, de scurtă durată: domn sau doamnă a fost schimbat pe tovarăș/ă, care a fost înlocuit de „tov”, domnișoară de „tovărășică” și cuvinte și expresii noi au devenit moderne și de nelipsit - brigadier, cooperativă, frăție între popoare, burjui, dușman al poporului, democrație populară, fost, membru, organ și, să nu uităm, totul era pigmentat cu lozinci de genul „Stalin și poporul rus libertatea ne-au adus”! Puteți crede sau nu, dar moda sovietizării cu orice preț, chiar fără să fie impusă cu forța, a creat monștri din dorința unora de a fi, ați ghicit, la modă: astfel, au apărut monstruozități lingvistice absurde și greu de înțeles astăzi, cum ar fi numele feminine Lenina și Stalina! Nu, nu glumesc, deși așa pare!

   Ei bine, în această lume demnă de Orwell, în această nebunie și utopie, a apărut în iarna lui `57 - parcă prin februarie - Yves Montand! A fost un șoc, a fost o deșteptare, o aducere aminte a vremurilor de altă dată: respectivul, care a fost totuși un actor și un cântăreț de primă mână, a dat o lovitură năprasnică „idealurilor” socialiste ale vremii, arătând că în lumea largă se trăiește altfel decât cu lațul de gât ca la noi! 
   Să revenim însă la modă ...
   Printre succesele (succesuri pentru unele persoane mai instruite) cântate atunci a fost și „Les grands boulevards”, al cărui text începe astfel:

„J'aime flâner sur les grands boulevards 

Y a tant de choses, tant de choses 

Tant de choses à voir 

On n'a qu'à choisir au hasard” 

   În anii aceia, după circa 12 ani de îndobitocire tovărășească, publicul românesc nu uitase încă ce învățase în școala antebelică, anume că J`AIME nu înseamnă neapărat (sau nu numai) a iubi, ci mai ales a plăcea! De altfel, în legătura de mai sus, unde cântecul estre tradus în italiană, aceasta - traducerea - începe cu „mi piace”, adică îmi place! 
   La fel, în limba engleză pe care acum o vorbim toți cu aplombul internetului profesor, love nu înseamnă neapărat dragoste ci (mai ales) a plăcea! Astfel încât, din dorința disperată de a fi la modă, astăzi oamenii „își iubesc culoarea părului” sau iubesc să se spele pe dinți sau să se șteargă la ...! Să mai amintim și de ridicola traducere cuvânt cu cuvânt din aceeași engleză a unei expresii care pe românește este „al doilea ca mărime” și nu „AL DOILEA CEL MAI MARE”! Penibilul unor asemenea exprimări este major, în special când este potențat de alăturări de genul „fără teamă că ai ratat ...”: adică cum „fără teamă”? Asta este o struțo cămilă fără cap și fără coadă, pentru că acolo mai trebuie un cuvințel, un verb mititel, un ceva care să spună „SĂ FII fără teamă”! Este adevărat că dacă traduci din engleză mot a mot, „fără teamă că ...” este perfect, dar nu ia bacalaureatul! 
   A propos: observ cu satisfacție că moda lui „a face sens” a cam apus!
   Vine apoi mania de a scrie textele fără cap și fără coadă dar și fără școală: din aceeași reclamă, aflăm că dacă găsești în altă parte mai ieftin, primești înapoi de „2X” diferența! Adică de doi ori ... ? De doi ori cât? Vedeți dumneavoastră, un autor de reclame, un reclamagiu adică, îmi va spune că așa arată mai bine, că s-a încadrat în pagină, că „impactează” privitorul, etc, etc, dar știind că tineri și copii văd reclama asta și o iau de bună nu doar ca acțiune în sine ci și ca scriere și exprimare, noi nu ar trebui să admitem înlocuirea numeralului adverbial corect „de două”, „de nouă”, de o sută” de ori cu orice prostie închipuită în dauna corectitudinii! Și nu spun asta ca să mă arăt un puritan al limbii române, nici gând, o spun în apărarea cetățenilor vorbitori de română, cetățeni care vorbesc modern și tocmai din această cauză, din orgoliul de a nu părea depășiți, din nevoia de a părea altceva decât sunt, înșiră prostii peste prostii, vorbesc îngrozitor de mult și incredibil de prost, refuză să învețe ceva, dar bagă mâna adânc în buzunar atunci când plătesc (scuzați) X10 ori o cumpărătură pentru că n-au priceput ce spune contractul și s-au rușinat să recunoască asta și să întrebe! 
   Din aceeași categorie, a cuvintelor care parcă seamănă cu ceva ce bănuiesc ei că ar trebui să ... este și neconform: văd în mod repetat că cineva a fost pedepsit că a făcut ceva neconform! Neconform și atât: neconform - uitând (dacă au știut vreodată) că neconform înseamnă „împotrivă”! Așadar, cineva a fost amendat pentru că a depozitat marfa împotrivă! Împotriva cui sau a ce? Este ușor de observat că ar fi foarte simplu să intrăm în corectitudine spunând „împotriva regulilor” sau „neconform cu regulile”, dar noi nu putem face așa ceva, ne-ar fi rușine, nu ar mai fi „calitativ” (care a ajuns să fie confundat cu lucru de calitate și nu cu ceva ce ține de calitate, bun sau rău).
   Ei bine, da, școala este de proastă calitate, populată în general cu un corp didactic foarte slab, în permanentă cerere de măriri de salarii dar fără vreun gând la amărâții care le ies din mână chiar mai prost pregătiți decât atunci când au început „educația”! Da, educația aceasta cu coeficient subunitar aduce spectatorii telenovelelor de orice fel, tot ea, educația, promovează muzica de proastă calitate, tot dumneaei lasă de înțeles că este bine și normal ca un profesor suplinitor cu vechime să nu ia examenul de titularizare la „limba sport”, tot dumneaei ne explică normalitatea existenței unor LICEE care de ani de zile nu au mai dat un absolvent de bacalaureat dar în care salariile profesorilor nu întârzie! 
   Educația românească este la un nivel atât de scăzut astăzi, încât masa mare a populației are un comportament pueril și imitativ, gusturile au fost denaturate, ne place tot ce lucește și suntem capabili să mergem la piață îmbrăcați de nuntă! Suntem un popor tatuat (că așa este moda!) deși tatuajele în lumea noastră au fost mereu apanajul răufăcătorilor și al pușcăriașilor și, deși vezi litere chinezești pe umerii conaționalilor tăi, te gândești cu durere în suflet că peste 40% dintre ei sunt analfabeți funcționali deși scriu de zor pe FB!
   Comportamentul conducătorilor români de după război și până astăzi a avut ca scop numai și numai îndobitocirea populației și transformarea românilor într-o mână de lucru ieftină în permanentă dependență de stat (de la asigurarea unui serviciu până în `89 și până la primirea ajutoarelor sociale după).

   Exemple de vorbit/scris prost sunt din păcate mult prea multe așa că lăsăm plăcerea descoperirii lor în cotidian: problema este 

DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?

   De ce suntem lăsați așa?
   De ce nu ni se dă o mână de ajutor pentru a ne educa și a ne lărgi orizontul cultural și educațional?
   Cei ce sunt astăzi la putere nu au a se teme de o mai bună educația a populației, pentru că efectele nu s-ar vedea mai devreme de trecerea unei generații sau, cu noroc, circa două zeci de ani! Atunci, de ce nu vor să ridice gradul de educație al românilor în totalitatea lor? Dacă ne gândim numai la faptul că o populație educată ar produce mai mult și ar contribui mai mult la nevoile statului prin taxe și impozite mai mari, prin infracționalitate mai scăzută ori printr-o rată mai mică a îmbolnăvirilor și tot am înțelege că asta este calea emancipării României și nu măsurile administrative dictate de câte un oier vremelnic devenit ministru! 

   Ω

   Astăzi, suntem atât de departe de ceea ce ar trebui să fie educația la nivelul (să zicem) popular, încât în marea masă a populației nu mai au valoare decât mărimile cuantificabile în modul cel mai simplist și infantil cu putință, adică prin numărare sau cântărire! Contează cine arată (totu-i să arăți, să pară ...) că are mai mulți bani, casă mai mare, mașină mai nemțească, aur la gât, șlapi cu Swarowski, etc, etc: un roman bun nu are valoare, o rimă dacă nu vorbește despre cum să „dea boala`n dușmani” nu face doi bani!
   Ne plângem că țiganii nu se lasă absorbiți, înglobați în masa populației, dar nu băgăm de seamă că procesul a fost inversat: ei nu s-au romanizat, în schimb noi ne-am țigănit!

   Acțiunile de acum ale guvernelor României vor stabili dacă peste o generație vom mai fi România sau vom deveni RRomânia!

O sută ...

   Se împlinesc iată, o sută de ani de la îngrozitorul an 1917!
   Pentru puținii care nu știu, 1917 și în special vara lui, a fost perioada celor mai dure lupte duse de tânărul stat român pentru existența lui și a românilor ca națiune: pe scurt, după dezastrele militare din toamna și iarna lui 2016, după pierderea capitalei, guvernul, familia regală, parte din autorități și o mare parte a civililor, s-au refugiat în Moldova (de la linia Focșani Galați în nord), capitala a revenit pentru un timp la Iași și lupta, paradoxal, a continuat! Este anul altor mari nenorociri, este anul în care aliatul rus i-a lucrat din nou pe români pe la spate, este anul faimosului atac în izmene dar cu baionete în lipsa muniției, este anul evidențierii unor generali cu idei noi - Prezan, Averescu, etc, este anul ajutorului militar francez prin misiunea condusă de generalul Berthelot, este anul tifosului exantematic ... în sfârșit, este anul în care superba armată germană, ajutată din plin de cea austro-ungară și condusă de faimosul spărgător de fronturi Mackensen s-a împotmolit în fața unor nespălați aduși la război direct de la plug - nespălați dar încăpățânați în credința lor că va fi bine!
   În școala românească se practică predarea istoriei în fragmente distincte, ce par a nu avea legătură unele cu altele, tocmai de aceea vreau să vă reamintesc că răscoala din 1907 a fost urmată de participarea românească la al doilea război balcanic în 1913 și la primul război mondial în 1916! Așadar, clasa țărănească, acea clasă obidită, a fost chemată să ia arma în mână și să apere țara: chiar cu prețul vieții! Fără acești încăpățânați și nespălați de la talpa țării Măreșeștii nu existau! Și nici Flămânda, nici Oituzul și nici Mărăștii!
   În spatele frontului, pe o foamete cumplită, populația nu s-a răsculat, nu au fost greve sau manifestații, guvernul și-a văzut de treabă, civilii și-au văzut de treabă, armata și-a văzut de treabă! Tentația sovietelor, care a atins până și trupele franceze din zonă, a trecut ca glonțul pe lângă urechea românilor, urmând a face pagube abia peste 30 de ani! Școlile au funcționat în continuare, administrația la fel, spitalele și mai și, calea ferată a făcut minuni, iar puținii țărani (femei, bătrâni, copii și neputincioși) rămași acasă au hrănit cât au putut de bine ce mai rămăsese liber din țara care pierduse Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Cadrilaterul și o parte din sudul Moldovei, o țară redusă la 40% din suprafața ei de atunci!
   Nu ne vine să credem, dar au luptat femei, au luptat copii, au luptat civili (vezi lupta de la Podul Jiu), a fost o succesiune de evenimente greu de crezut și de înțeles astăzi! 

   De ce v-am plictisit cu așa ceva?
   Pentru că am uitat (pe de o parte) și nu este rău să ne reamintim, dar și pentru că mă întreb dacă astăzi ar mai fi posibil un asemenea sacrificiu!

   Ω

   Dacă partea cu deșteptarea amintirilor se mai poate face, aceea a sacrificiului mă tem că este imposibilă!
   De ce?
   Din cauza lipsei de încredere în statul român: țăranii răsculați în 1907 au avut încredere în regele lor după numai nouă ani, atunci când le-a promis că la sfârșitul războiului le va da pământ lor, sau urmașilor lor! 

AU AVUT ÎNCREDERE OARBĂ ÎN REGE ȘI GUVERN!

ÎN CUVÂNTUL LOR!

   Astăzi, când credem că ne-am deșteptat, nu realizăm nici noi și nici conducătorii noștri că încrederea de acum o sută de ani a dispărut: de fapt, nimeni nu mai are încredere în clasa conducătoare, statul este perceput ca principalul dușman al cetățeanului, iar solidaritatea se manifestă doar dinspre român spre statul căpușat de lichele și niciodată invers!

DACĂ AM REALIZA UN GRAFIC AL ÎNCREDERII POPULAȚIEI ROMÂNIEI ÎN STATUL ROMÂN, PROBABIL CĂ NE-AM AFLA LA UN PUNCT DE MINIM ISTORIC:

ASTA NU-I INTERESEAZĂ PE CONDUCĂTORII VREMELNICI CE SE CRED VEȘNICI 

ATÂTA TIMP CÂT SACRIFICIILE LE FACE OMUL DE RÂND!

   Ar mai funcționa lozinca „PE AICI NU SE TRECE”?
   Mă tem că nu ... NU ACUM!

Pană pentru crăpat lemnul

   Așa cum mai știm unii dintre noi, când se sparge lemnul cu toporul, se întâmplă ca bucățile să nu se desfacă una de alta, ținute strâns de fibrele întortocheate ce-i formează esența. Atunci, pentru că toporul oricât ar fi el de topor, nu mai face față, spărgătorul de lemne se folosește de un instrument improvizat numit PANĂ: această pană, de multe ori din lemn și ea, separă fibrele prin îndepărtarea celor două părți ale fostului întreg, ducând în final la mărunțirea falnicului arbore ce trebuie să ajungă mobilă sau, pur și simplu lemn de foc! 
   De ce toată această introducere? 
   Care-i este rostul?
   Simplu, am vrut doar să vă arăt că dragnea liviu este un om de-al nostru, din popor, unul care știe să spargă lemne în varianta clasică și bătrânească! Așadar ...
   Așadar, pentru că fostul guvern Cioloș a introdus un sistem care întărea coeziunea dintre fibrele lemnului (sistem cunoscut sub numele de Aplicația Inspectorul Pădurilor), spărgătorul nostru de lemne, dragnea liviu adică, a dat cu toporul ce-a dat și, când a văzut că nu se crapă pădurea așa cum știau el și ai lui că se întâmplă de obicei, a luat o pană doina și a pus-o ministru la Ape și Păduri! Iar această pană, ce să facă? Ce a învățat că face orice pană, a atacat aplicația mai sus pomenită și firma care o produce, ajungând până la a reclama situația la Parchet:  
„La data de 17 august 2016 între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și SC INDACO Systems SRL a fost încheiat contractul nr. 5613 având ca obiect principal servicii de îmbunătățire a funcționalităților existente și de adăugare de noi funcționalități sistemului informațional integrat SUMAL. Contractul s-a realizat prin atribuire directă la valoare estimativă de 487.810 euro, plus TVA, invocându-se faptul că INDACO este proprietar unic al celor patru module (SUMAL Ocol, SUMAL Agent și Radarul Pădurilor). Guvernul a făcut uz de date false pentru atribuirea directă a contractului" (pană doina, potrivit Agerpres).

   Acum, să fim sinceri cu noi și să spunem că aproape juma de milion de € pentru o banală aplicație, ni se pare mult!
   Dar nu asta discutăm acum: degeaba firma arată că și guvernul grindeanu a acceptat sistemul și chiar și-a arătat aprecierea, nu contează rezultatele, pană nu și nu, lemnul trebuie crăpat și Inspectorul Pădurilor nu ne (îi) lasă!

   Ați înțeles sper, că aplicația și amestecul larg al populației interesate, a pus piedici în furtul de lemn și a diminuat veniturile ilicite ale adevăraților jupâni ai afacerii scandaloase care va cheli definitiv și irevocabil o țară!

   Ω

   De voie, de nevoie, vom fi obligați să acceptăm în continuare această fărădelege, în timp ce dragnea bate cu poluarea pana cât mai adânc în lemnul patriei, despărțind definitiv codrul de fratele său român, producând inundații și alunecări de teren și poluare! Noroc că această pană are capul tare și dragnea poate să bată liniștit: coafura rezistă (prietenii știu de ce)!
   A propos de asta, să revenim la preț, unul care mie personal mi se pare măricel: 

DACĂ APLICAȚIA ERA FĂCUTĂ DE uti ȘI NICI MĂCAR NU FUNCȚIONA, 

CÂT AR FI COSTAT?

   Pentru cine nu înțelege, rugăm a se vedea noul sistem de acces la metroul din București!

Praislăsul canal al culturii

   Ministrul Culturii și Identității Naționale din guvernul României, un personaj al cărui nume nu-l spun/scriu nici picat cu ceară sau cu literă mică, a demonstrat cu vârf și îndesat că și cultura și identitatea națională vin de la anii de hârjoană prin redacțiile exagerat de culturalelor publicații Can Can și Libertatea ori din minunata grilă de programe a încântătorului Kanal D, avangardă a țigănismului asiatic! 
   Dar, cu ce ne-a bucurat cultul cultivator de cultură? 
   Ce a spus sau făcut minunatul și neprețuitul?
   Cu ce ne-a atras atenția personajul pe care acum, domniile voastre, nu sunteți în stare să-l numiți?
   Cum adică a făcut de a ieșit din anonimat?
   Cum de i se alătură lui daea?

   Simplu, simplu de tot: pseudo ministrul cotizant la nevoile partidului în campanie, a declarat „Cumințenia pământului” ca fiind

PRAISLĂS!

   Da, pentru un ministru al CULTURII ROMÂNEȘTI și al IDENTITĂȚII NAȚIONALE (presupunem noi că tot românești), un ceva acolo (indubitabil românesc), nu este 

NEPREȚUIT/Ă, 

ci este 

PRAISLĂS!  

   Omul de la canal nici măcar nu pricepe ridicolul situației!
   Credem că primul prim ministru dragnea a exagerat cu funcțiile guvernamentale, scăzându-le prestigiul mult prea mult: am ajuns s-o regretăm pe abramburica de la educație! 

   Ω

   Academicianul de la cultură așezat lângă mioriticul oier de la agricultură, împreună cu vasileasca și interna, fotografiați ca în pozele de sfârșit de an de pe vremuri, pot deveni un „brand” de țară: 

AL ȚĂRII LOR, CĂ NOI N-O MAI RECUNOAȘTEM!

„Artimetică” la un priveghi

   Așadar ... doi ani și unsprezece luni înseamnă 

12+12+11 

adică 35 de luni!
   Acum, 63.000.000 împărțit la numărul de luni ... adică

63.000.000 : 35 

egal 1.800.000
   Să continuăm, ca să ne fie clar:
1.800.000 X 12
ar face 21.600.000.

   Ne-am lămurit până aici?
   Nu?
   Hai că este simplu ... dacă furi 63 de milioane de €, faci pușcărie 35 de luni, spui clar că n-ai de gând să dai nimic înapoi din prejudiciul adus statului, ești eliberat și constați că fiecare an de pușcărie spală fix 21 de milioane și șase sute de mii de €!
   Mie mi se pare că merită și, ca să fiu sincer, cred că mulți ar fi dispuși să facă măcar o lună două, dacă nu mai mult de pușcărie!

   Pentru cine chiar nu este la curent, știrea seacă este că voiculescu dan, unul dintre cei mai mari rechini ai afacerilor românești, a fost eliberat după 35 de luni de pușcărie, deși a spus că nu va da nimic înapoi din ce a furat! 

„Condamnatul nu îndeplineşte condiţiile pentru liberarea condiţionată. A câştigat 57 de zile din muncă şi 330 de zile din elaborarea de lucrări ştiinţifice. Este o disprortie vădită între ele. Comportamentul acestuia rezultă şi din concluziile comisiei din penitenciar, care a arătat că nu îndeplineşte condiţiile şi că scopul pedepsei nu a fost atins. În motivarea sentinţei Judecătoriei Sector 5 (care a decis liberarea condiţionată n.red.) nu s-a făcut nicio referire la concluziile comisiei din penitenciar. Instanţa nu şi-a motivat înlăturarea concluziei comisiei din penitenciar care a dat aviz negativ în ceea ce priveşte liberarea condiţionată”, a arătat procurorul DNA, care a continuat şi a arătat că în timpul detenţiei Dan Voiculescu nu a avut „un comportament merituos, ci unul normal”. „Condamnatul nu a achitat prejudiciul şi nici măcar cheltuielile judiciare către stat”, a arătat procurorul.

   În replică, avocatul acestuia a arătat că această contestaţie a DNA este nefondată.

„Nu e posibilă o hotărâre de condamnare după o decizie de achitare. Nu comisia din penitenciar observă comportamentul condamnatului, ci subofiţerii din penitenciar. (…) Comportamentul acuzatului rezultă din caracterizările de la dosar întocmite de supraveghetori. A fost recompensat de 12 ori. Asta e o dovadă de îndreptare. A menţinut relaţii neconflictuale cu ceilalţi condamnaţi. A câştigat 1800 de credite şi a fost selectat pentru a face curăţenia interioară. A participat la programul de pregătire pentru libertate”, a arătat apărătorul lui Voiculescu.

   Cu privire la neplata prejudicului, avocatul a susţinut că este vina ANAF că nu a reuşit în trei ani să vândă doar o singură proprietate dintre cele puse sub sechestru de judecătorul care l-a condamnat definitiv pe Voiculescu.

„El are toată averea sechestrată. Nu are un leu disponibil, cu excepţia pensiei. ANAF nu a pus nici azi în executare decizia de condamnare. Dacă le valorifica poate se acoperea prejudiciul. Statul o are la dispoziţie dar nu o face. Dan Voiculescu e un om de 71 de ani pe care detenţia îl chinuie. Are şi o serie de probleme medicale pentru care va rog să păstrăm confidenţialitatea. Cert este că nu s-a însănătoşit” a arătat avocatul lui voiculescu.

Cu toate astea, iată că fără sau cu ordonanța 13 pesedeul se ține de cuvânt și-și eliberează oamenii: coana justiția nu mai este de multă vreme legată la ochi, iar acum, rămânerea doamnei Kovesi la DNA pare inutilă - exact cum făcea  miliția de pe vremuri, când hoțul prins cu mâna în buzunar chiar de păgubaș, era scos pe ușa din spate înainte de a fi terminată declarația acestuia, la fel și cu hoții mari de astăzi!
   Cine urmează? Tender sau altul?

   Dezamăgitor comportament are sistemul de justiție românesc, acesta încetând de facto să mai fie una dintre puterile statului, transformându-se într-un instrument al statului, adică al celor ce-l conduc!

   Ω

   Dar mencinipoposki ăla cu nume imposibil de pronunțat și reținut, ăla care l-a ajutat pe voiculescu la ciordeala ICA, n-a scris nici o „lucrare științifică”? 
   El de ce mai este în pușcărie?
   Pentru că suntem egali în fața legii, nu-i așa?
   

Preotul, păstorul turmei sale

   Am avut ocazia să văd (la TV bineînțeles) manifestările publicului la un concert susținut de suspendatul preot pomohaci: surprinzător sau nu, publicul l-a aplaudat, la ovaționat, i-a sărutat mâna ... ce să mai spunem, publicul a fost „în al șaptelea cer”!

   La asta, din partea unor credincioși apărători ai familiei tradiționale, poate nu te-ai fi așteptat, dar, așa cum știm, România este mereu surprinzătoare! Așadar ...
   M-a deranjat ceva?
   Da, m-a deranjat!
   Faptul că un preot suspendat ține un concert de muzică populară?
   Nici gând!
   Faptul că este liber?
   Nici atât, eu nu l-am condamnat încă, aștept decizia definitivă a justiției, cea a bisericii fiind una administrativă, fără efect penal!
   
   Și atunci? 
   Ce m-a deranjat?
   Răspunsul este simplu: dincolo de limbajul infantil al televiziunilor cărora li se pare supărător să spună „preot” așa că toți sunt „părinți”, 
m-a deranjat cu adevărat comportamentul acestui PĂSTOR! Preotul în discuție (și nu numai el) a uitat că în cazul lui, păstor are sens spiritual și nu lumesc, nu material!

AȘA CĂ, INTERPRETUL pOMOHACI, S-A ARĂTAT UN ADEVĂRAT PĂSTOR,

JUPUINDU-ȘI TURMA DE OI MIORITICE ȘI PROASTE

CÂNTÂND „CU DEDICAȚIE”!

   Adică da, modelul țigănesc a prins la țară și iată că și la muzica populară se dau și se plătesc cât mai consistent, dedicații!

   Le-a luat păstorașul banii fraierilor, cu două mâini! 
   Ca în biserică!
   Asta m-a deranjat, faptul că se poartă ca cel din urmă țigan manelist, atunci când el ar trebui să fie un model de educație și de comportament pentru oile lui!

   Ω

   Ăsta da cioban: își mulge turma fără milă și cu zâmbetul pe buze:

SĂ LE FIE DE BINE!

O MERITĂ!

Construiți bălți cu pește!!!

   Zic unii - oameni răi! - că o firmă oarecare - să zicem Teldrum - ar fi firma zeului de telemorman, a lui Roș Împărat! Zic aceleași guri rele, cum că patronatul firmei ar fi lăsat pe mâna cui are la îndemână un vraf de hârtii numite acțiuni la purtător! Oameni răi ...

   Acum, după ce împăratul Teleormanului ne-a spus oarecum răspicat și pe sub deja celebra-i mustață că nu are acțiuni la purtător - și noi îl credem că nu le are la el! - vine o altă poveste interesantă: nu ajunge că Teldrum a păpat toate contractele grase din săracul județ al zisului dragnea, nu contează că a devenit cel mai mare și aproape singurul angajator din județ, nu contează că a prins lucrări de sute de milioane de euro atât din bani publici cât și din fonduri europene, nu contează nimic din toate astea, nu contează nici măcar mafia de pe plan local sau central, contează un singur lucru: guvernul recunoscător județului pentru fiul pe care l-a jertfit nevoilor patriei trimițându-l la București ca șef de partid, s-a hotărât să-i mulțumească (județului) prin construirea unui stadion de fotbal în municipiul Alexandria!
   Da, Alexandria nu merită o bibliotecă, nici un spital mai răsărit, nici cămine de copii sau bătrâni, Alexandria are nevoie de un stadion de fotbal! 
   Ca să fim sinceri, dacă oamenii ar merge mai mult la școală și la bibliotecă nu ar mai ajunge asemenea fii de județe nord dunărene șefi de partid!

   Așadar, Alexandria va avea un stadion de fotbal (echipă are oare?) cu 12.000 de locuri și în valoare de 12.000.000 €: notați vă rugăm ordinul de mărime, 1.000 €/loc!

   Ideea în sine, nu este rea, rău este faptul că Alexandria a stat mereu și stă și acum prost cu fotbalul, că orașul are locuitori - de la nou născuți până la cei de pe patul de moarte - cam 50.000 de suflete și că nu știm cum, cu ce și de ce va plăti apropitarul - probabil primăria - toate daraverile unui asemenea monstru local, unul care ar înghiți un sfert din populația locală! Adică, ne întrebăm în cât timp va cădea el în paragină!

   Ω

   Așa că, îi propunem lui Roș Împărat să lase dracului ideea cu stadionul și să construiască ceva la care se pricepe, adică o baltă de pescuit: în felul acesta ar mânca ceva și locuitorii Alexandriei iar el, cine știe ce bombonică, olguță sau saleahă ar mai putea pescui! Că dacă de uiți cât sunt persoanele astea de obediente, înțelegi și cât de utile sunt!

ÎN CONCLUZIE: ALEXANDRIA ARE NEVOIE DE UN STADION CA DE-UN PAR ÎN ... CAP! DAR NU ASTA CONTEAZĂ CI, CINE-L VA CONSTRUI!

SĂ FIE TOT ... ?

14 JUILLET

La Marseillaise

https://ro.wikipedia.org/wiki/La_Marseillaise

https://www.youtube.com/watch?v=SIxOl1EraXA

à la vôtre!

Regrete, regrete ...

   Cu ani în urmă, Eurosport România a renunțat la serviciile a doi Radu care comentau Le Tour, aducând în locul lor niște voci proaspete: din păcate, timpul a trecut, anii s-au scurs, iar comentariul tot lasă de dorit! Ce spun eu de dorit, ar fi suportabil dar ... dar ... dar să fim sinceri: prea puțini sportivi strălucesc prin inteligență, iar acest alex cu care ne sufocă terzianul aproape zi de zi nu excelează prin articolul mai sus pomenit nici cât a făcut-o ca ciclist! Este dumnealui foarte aproape de blonda de la tvR, blondă pe care probabil ar depăși-o cu ușurință dacă cei doi colegi de comentariu l-ar lăsa să ne arate ce poate el cu adevărat!

   Este păcat că din nou se intră pe ușa din dos acolo unde se face indirect educația tinerilor (și nu numai), este păcat că vorbește pe post din nou câte o persoană căreia-i este imposibil să acorde corect numărul și genul, este păcat că cei ce privesc Le Tour ajung să creadă că o propoziție fără cap și fără coadă este corectă, fiind chiar un exemplu! Aș putea spune multe despre lipsa de pregătire și educație a ex ciclistului, dar mă împiedică limitatele-i cunoștințe: ne înșiră niște idei fără idee, ne spune cum crede el că se vor petrece lucrurile cu frânele pe disc (și nu o singură dată, ci în zile consecutive, repetând până la identitate textul primeia - scris?), ne povestește așa zise bârfe la auzul cărora noi trebuie să rămânem extaziați, ca fost ciclist spune Bernard HINO, deși terzianul îl corectează delicat pronunțând aproape ostentativ INO, el îi dă înainte CA ȘI om, CA ȘI sprinter, CA ȘI etc, etc! Nu mai pun la socoteala puerilul lui SUPER CICLIST, SUPER BICICLETĂ, SUPER MÂNCARE, etc, etc, „super” exprimare pe care o consideră - presupun - academică!
   I-aș trece toate lipsurile cu vederea dacă ar putea comenta cât de cât inteligent ce se întâmplă în cursă: dar ca fost ciclist, nu poate, rămânând la nivelul de trenuleț! Din păcate, infantilismul este dus până la capăt prin exprimări de curtea școlii, acest CA ȘI fiind nu doar spus de ATÂTEA DĂȚI ci fiind deja un semn distinctiv! Noroc cu Jean Comșa, singurul de acolo care pare a ști cu ce se mănâncă inclusiv mâncarea ale cărei rețete ni le înșiră comentatorul șef, că altfel ...
   Era să uit ... dacă ați ratat semi rezumatul făcut primului volum din „Les roi maudits” de către comentatorul șef al turului, ați fost norocoși, mai ales că „atunci francezii aveau legea salică”...


   Ω

   Nu i-am regretat atunci foarte tare pe cei doi Radu, iar acum (abia acum) înțeleg cât am pierdut prin înlocuirea lor!
   Vom trece așadar comentariul în altă limbă! 
   A propos de limbă: mari probleme și cu franceza asta! De ce or avea o pronunție atât de pretențioasă, doar ca să-i încurce pe unii vorbitori de romgleză?

Traiul bun, între pojar și holeră

   După revoluție, toate guvernele au avut un singur scop: să trăim cât mai bine și cât mai ușor!

   Iată rezultatele, astăzi ...

La cerșit

 Tot la cerșit (seamănă, dar este alta!)

 Căutător de aur

 Alt căutător de aur

 Țigani odihninduse (după ce muncă?)

 Preț normal pentru marfă romînească în mijlocul verii

 Primăria lucrează

 Sau se face că lucrează

 Parcare la umbră, pe trotuar (o fi de la partid?)

 Pseudo garaj NEDEMOLAT pentru că a fost ... pus la dispoziția poliției: adică se află sub altă lege!

Participant la trafic (viteză mică, merge pe prima bandă!)

   Asta-i bunăstarea modelelor de guvernare?

   Pentru asta plătim taxe și impozite?

   Ω

   Imaginile sunt luate absolut la întâmplare, pe străzile Bucureștiului și sunt convins că nu mai șochează pe nimeni, devenind cotidiene: 

este normal că au devenit normale?

   P.S. De când cu căldurile astea, orașul a început să pută a gunoi, ceea ce tinde să devină o problemă de sănătate publică: până acum, nici o autoritate nu are nici o reacție! 

Păi dacă mor copiii de pojar, de ce n-am avea și puțină holeră?

Eroi ai hoției socialiste?

   S-a încheiat procesul lui mazăre radu, proces în care au mai fost implicați constantinescu nicușor, borcea cristian și, cu voia dumneavoastră, mulți alții!
   Paguba adusă statului?
   114.000.000 €! 
   Numai 114.000.000 €!
   Cu ajutorul mai multor evaluatori, notari și funcționari din primăria Constanța, grupul infracțional ce poate fi botezat fără jenă MAFIE, a „retrocedat” bucăți mari de teren, în special plaje numai bune pentru „dezvoltat proiecte imobiliare”! Să fim sinceri, asta DA hoție!
   Pedepsele?
   Pe măsură: mazăre patru (4) ani, constantinescu trei (3) ani, borcea nevinovat, tot cârdul de notari, funcționari și alții asemenea achitați prin împlinirea termenului de prescriere! 
   Am uitat să vă spun ... anii de pușcărie sunt ... cu suspendare!
   Ei bine, DA: după ce fură de rup, după ce fug din țară, după ce fac un circ mediatic de nedescris, cei doi stăpâni aproape necontestați ai Constanței, reprezentanții marcanți ai pesede-ului în Dobrogea, primesc pedepse cu SUSPENDARE!
   Culmea, borcea acuzat pentru o fraudă în dauna statului de numai 26.000.000 €, a fost declarat nevinovat și achitat, considerându-se probabil că dacă tot este închis în dosarul fotbalului nu mai are rost să fie tras la răspundere pentru o asemenea bagatelă!
   Toată avocățimea și funcționărimea care a ajutat la devalizarea bunurilor statului, a scăpat pentru că faptele s-au prescris, deși chiar și oarba justiție vede că procesul a început acum nouă (9) ani, când faptele nu erau prescrise și sentința a fost pronunțată după un număr record de opt (8) amânări!

   Se pare că madama cu decimalul i-a dat puțin pesede-ului să-i țină sabia cât timp și-a ridicat ea un colț al basmalei roșii cu care-i legată la ochi!

   Ω

   Trăiesc cu impresia că justiția i-a decorat pe mazăre și constantinescu cu ordinul „EROU AL HOȚIEI SOCIALISTE” în rang de prim cotizant, pe ceilalți scăpați ca prin minune miruindu-i cu alte ordine și medalii, de la „Evaluatorul anului” și până la medalia „Meritul notarial”!

   Nu, ei nu sunt proști!
   Noi suntem proști!
   EI SUNT HOȚI!

   P.S. Sentința nu este definitivă: se va întâmpla oare vreo minune?

FSI noul FNI?

   Se pregătește lansarea pe piață a unui mastodont financiar: Fondul Suveran de Investiții! Ideea, nu vă speriați, nu aparține pesede-ului, ea vine tot de afară: în Norvegia, un asemenea FSI are un capital de aproape una mie miliarde USD, iar pe undeva prin Golf (EAU), sumele sunt asemănătoare!
   În principiu, un asemenea FSI ar trebui să fie permanent alimentat cu fonduri și să reprezinte interfața dintre public și privat în cazul proiectelor de anvergură, putând reprezenta statul cu sume de-a dreptul exorbitante! Dacă veți verifica starea acestor FSI existente în lume, veți constata că ele există și funcționează perfect acolo unde sunt constant alimentate cu sume foarte mari, Norvegia și țările Golf-ului fiind de fapt mari producătoare de petrol: profitul de pe urma extracției petrolului alimentează deci un asemenea fond care, la rându-i, finanțează mari proiecte de infrastructură în numele statului sau în parteneriate cu finanța privată. Am văzut așadar ce este și ce consumă un asemenea FSI. 

   Pesede-ul s-a hotărât și el că are nevoie de o jucărie nouă, așa că și-a dorit în secret un FSI, o jucărie nouă cu care să facă giumbușlucuri, promițând că dacă o va primi, va păpa tot! Oricum pesede-ul papă tot și fără FSI, dar vă dați seama ce se va întâmpla dacă actuala Companie Națională de Investiții nu le mai ajunge?

   Spus pe scurt, un asemenea FSI fără o finanțare constantă și solidă și cu o conducere politizată este un nou FNI, dar la nivel național!

   Ω

   Ce se va întâmpla?
   Probabil că FSI/FNI va lua ființă, va înghiți celelalte instituții cu atribuțiuni în domeniu, va păpa fonduri uriașe și nu va face nimic în plus față de ceea ce nu se face astăzi! Chiar este nevoie de un asemenea mecanism monstruos ca ca să proiectezi nici 50 de kilometri de autostradă în sudul Bucureștiului într-un an? Și este nevoie de un mamut financiar pentru a construi aceiași nici 50 de kilometri în ... doi ani și jumătate? Sau pentru avizarea studiilor de ... fezabilitate?  
   Este necesar un monstru financiar fără fălci pentru a se construi în cinci ani o sută de kilometri de drum național botezat expres între Craiova și Pitești?
   Este nevoie de această hidoasă și inutilă construcție politico financiară când un nicolicea pesedist declară:

„Autostrăzile pot să mai aștepte. Prioritățile PSD sunt salariile și pensiile”?

   La ce mai este necesar acest organism, dacă un conducător al României pune în aceeași găleată pensiile și drumurile?

  Răspunsul este: la nimic!

   P.S. La intersecția dintre strada Buzești și Calea Griviței, un loc viran a fost ocupat acum nu mai mult de cinci sau șase luni cu un șantier: urmează să se ridice aici câteva blocuri de birouri. Pornit de la zero, șantierul început în plină iarnă, arată acum o structură foarte complexă, ridicată câteva etaje bune, iar munca se desfășoară într-un ritm accelerat!
   Întrebare - șantierul este 
a) privat 
b) de stat? 

Generalul dragnea și „à la guerre comme à la guerre”

   La România TV, domnița care anunța în februarie 2017 că se dau în piață bani pentru câini și copii de a scos un București întreg gol, flămând, făr` de adăpost la manifestație, i-a luat un așa zis interviu lui dragnea liviu: domnița în discuție, având de fapt rol de anturaj în discursul tov-ului, a ridicat din când în când mingea scăpată pe jos de acesta și ... și cam atât.
   Dar ce scria pe mingea cu care atât de frumos se juca „dragă liviule”?
   Păi scria cam așa ...
 „E o campanie împotriva mea și a PSD. 
  E clar că nu se poate, vor să mă înlăture și să distrugă PSD. 
  Noi am vrut pace în România, se pare că ei nu vor pace. 
  Nu știu cine sunt ei. 
  O să aflăm. 
  Nu vom mai sta ca până acum. 
  Nu vreau să mai rămânem într-o situație în care doar să încasăm, vrem să guvernăm.”
   Ceea ce ați citit mai sus, nu este scos din context, nu este un rezumat, este discursul fluent al stăpânului României de astăzi! 
   Să analizăm dar ... să vedem ce a vrut să spună „autorul”:
- el și pesedeul sunt una, sunt indisolubil legați, unul fără altul nu se poate
- înlăturarea lui de la conducere ar însemna automat distrugerea mândreții de partid care ne duce rapid și sigur la sapă de lemn
- ei (dragnea și pesede) au vrut liniște  în țară, adică se repetă apelul lui nea nelu iliescu la liniște, atunci când legionarii și regele Mihai încercau să fugă cu țara`n sacoșă (cu deosebirea că se spune pace în loc de liniște)
- Dumnezeul pesediștilor nu știe cine sunt EI
- Dumnezeul pesediștilor promite să afle cine sunt EI
- Dumnezeul pesediștilor promite că nu vor mai sta ca până acum (popular „ca proasta`n târg”), uitând că nu era rău dacă stăteau, ei în schimb încercând să se miște împotriva economiei și a societății ce dorește progres
- Dumnezeul pesediștilor recunoaște că până acum doar au încasat (vezi domeniul din Teleorman) și că nu le ajunge, așa că vor începe să guverneze (se explică astfel de ce este totul cu susul în jos în țară, ei încă - după șapte luni de când au guvernul! - nu guvernează)
   O privire rapidă asupra textului, ne spune că cine l-a scris știe meserie: propoziții scurte, ușor de înțeles, directe, amenințătoare (o să aflăm!), cu multe negații agresive și amenințătoare: un fel de „v-am spus eu”! Totodată, textul mai spune și că cele șase luni ale lui grindeanu au fost pierdute (prim ministru pus de dragnea), că acum cu tudose „vor începe” (așadar din nou promisiuni și nu fapte) și că vor vedea ei, cei pe care acum îi caută, adică moșierii, legionarii și burjuii?

   Ei bine, este cazul să ne liniștim: Dumnezeu a promis că, deși este atacat, va rezista! 
   Mi s-a luat o piatră de pe inimă! 

   Apoi, cu vitejia-i caracteristică, a făcut o declarația care a excitat chiar și organizația tinerilor pensionari pesede:
„Îi știm de unde sunt și ce butoane au în spate, le primim (amenințările) și indirect. Toată lumea știe că am fost condamnat într-un dosar. Eu mi-am asumat acest rol de paratrăsnet. Cei din vechile clanuri din instituții sper să înțeleagă că e suficient. N-am omorât, violat, n-am spălat bani, n-am făcut alte infracțiuni. Dumnezeu e sus și există o limită”. 
   Bineînțeles că Dumnezeul pesedist vrea să spună că mânia divină îi va pedepsi pe cei care îi amenință poziția, iar noi constatăm că justiția pesedistă se mișcă cu o viteză ieșită din comun, pentru că cei pe care cu doar câteva minute mai devreme încă nu-i știa („Nu știu cine sunt ei. O să aflăm.”) sunt deja dovediți („Îi știm de unde sunt și ce butoane au în spate ...”) și-și așteaptă binemeritata pedeapsă!

   Faptul că ANAF-ul a intervenit atât de târziu cu controlul la dușmanii politici i se pare și lui dragnea suspect: această instituție se mișcă muuult prea încet pentru necesitățile conducerii pesede, iar asta îl supără, pentru că noi, cei ce nu suntem de acord cu Domnul Dumnezeul lor, înțelegem că ANAF-ul n-a știut în avans ce va face public Rise Project, deci SRI-ul încă nu bate din călcâie și nici nu se înclină în fața lui Roșu Împărat - ÎNCĂ!

   Finalul este apoteotic, se vrea adică nu penibil ci din categoria „Ostași, vă ordon treceți Prutul!”, cu deosebirea că sună găunos a „pesediști vă rog să ne susțineți în continuare”:

„Dacă nu, la război ca la război!”

   Cred că am înțeles bine, dragnea declară război cuiva, cuiva pe care crede că nu-l știe dar sigur îl cunoaște, dragnea se dă de ceasul morții ca să arate ca țiganul prins cu mâna-n buzunarul altuia, că nu a omorât, nu a violat, doar a ciordit și el puțin, acolo (... Toată lumea știe că am fost condamnat într-un dosar ... N-am omorât, violat, n-am spălat bani, n-am făcut alte infracțiuni.) ...

   Ω

   De ce acest spectacol?
   De ce acest spectacol ieftin?
   De ce acest spectacol personal și stingher?
   Pentru că Roșu Împărat are alte informații decât noi, pentru că Roșu Împărat nu vede partea plină a paharului pe care usual o arată susținătorilor politici atunci când sondajele de opinie spun că în cazul unor alegeri ACUM pesedeul ar câștiga cu 40% ci vede partea lui goală, adică pesedeul a reușit performanța de a pierde de la 48% la 40% în numai șase luni, asta neînsemnând opt procente ci aproape 20% din voturile primite în decembrie!

   Credeți sau nu, dar un scaun se leagănă!
   Întrebarea este ce anume se află între scaunul în legănare și grindeanu de deasupra lui: să fie vreo funie politică?