Guvernul Pesede Groza și noul Stalin

   Legile privind justiția, dorința pesedeului de a-și subjuga justiția (care și așa este destul de timorată), nevoia viscerală a lui dragnea liviu de a se judeca în România în baza sentințelor gândite la partid și disperarea de a avea libertatea înlocuirii incomozilor cu un simplu pocnit din degete, face pesede-ul să se apropie cu pași mari de precursorul și modelul guvern Petru Groza!
   Nici nu putem spune că este inadmisibil, nici măcar nu putem gândi că așa mai gândesc unii în 2017 FĂRĂ OCUPAȚIE SOVIETICĂ, doar nu ne mai miră prezența lui Zăroni la agricultură! 
   Pur și simplu, pesede-ul se pregătește să stea la putere ani și ani de zile, altfel nu ne putem explica lipsa fricii de venire a celorlalți la guvernare!

SUNT ATÂT DE SIGURI pesede-ii CĂ NU VOR MAI PIERDE NICIODATĂ PUTEREA, ÎNCÂT PREGĂTESC NIȘTE SCHIMBĂRI CARE AR DA PUTERI DICTATORIALE ORICUI CÂȘTIGĂ ALEGERILE!

   Mă tem de o nouă ocupație sovietică, fără URSS!
   Mă tem ca dragnea liviu și ai lui să nu fie noul Stalin!
   Mă tem că dacă înaintașul iliescu ion a furat revoluția, urmașii lui nu se mulțumesc cu atât de puțin!

   Ω

   Acum se întâmplă ceva ce mă duce cu gândul la una dintre propunerile bubosului de la justiție, anume tragerea la răspundere a magistraților care greșesc: acum, dacă aș putea, l-aș întreba pe cel care l-a eliberat pe hoțul dragnea cu nonșalanță, dacă a făcut bine acordându-i șansa libertății atunci când l-a condamnat „cu suspendare”! Doar l-aș întreba, de pedepsit nici prin gând nu mi-ar trece să-l pedepsesc, pentru simplul motiv că a aplicat (sunt sigur de asta) legea: strâmbă poate, dar lege!

pesede-ul I-AR LUA CAPUL?

Fentă și pasă pe poziția viitoare

   pesede-ul, bun cunoscător al jocurilor cu sau fără minge, ne fentează subțire, cam așa cum încercau să ne facă bonta și ghiță și, cu o mișcare doar din corp, lasă de înțeles că vrea să umble la pensiile oamenilor, mai exact la ceea ce se numește pilonul doi! Fenta este mult mai adâncă, pentru că fraierii sunt gata să se ducă după mișcarea corpului care spune în gura mare „peste șapte milioane de români vor fi afectați” în situația în care nu toți angajații au avut dreptul să participe la pilonul doi și, mai mult de atât, nu cred să fie șapte milioane de români angajați în România! 
   Poate vreo cinci, da` șapte în nici un caz!

   Așadar, fenta din corp face contribuabilul fraier să urle din toți rărunchii „jos lăbilii după pensioarele noastre!”, în timp ce pesede-ul maestru la diferite jocuri are de ales între două probleme pentru care să aleagă pasa pe poziția viitoare: să nu se atingă de pensiile speciale, unu ... și să-și aservească justiția, doi!
   Pasa pe poziție viitoare, pasa aceea de aur, pasa „luminoasă” după cum spune literatul costi mocanu, pasa aceea fenomenală, va găsi justiția cu nădragii în vine și pe apărătorii ei așișderea, răgușiți și sătui de urlat pentru pilonul ț de pensii! Pasa aceea deci, va pune pesede-ul în situația de atacanți față în față cu poarta goală, cu un arbitru central propus pentru o promovare și un tușier cu ochii după o cucoană legată la ochi, dar aflată în tribună! De ce va fi poarta justiției și totodată a noastră goală? Pentru că în lupta cu pseudo problema pensiilor, dacă cineva se va gândi că este cazul să se mai amintească de pensiile speciale, pesede-ul va mima pasa acolo trimițând toți apărătorii în poarta specialilor! 
   Și atât ... 

   Ω

   Vi se pare absurd?
   Greșiți!
   Atunci când vor avea justiția, atunci când ei vor centra, ei vor da cu capul și tot ei vor apăra, România va deveni o țară tip Rusia lui Putin sau Cecenia ori Kazahtan-ul sau Bielorusia, adică exact modelul pe care și-l dorea nea nelu iliescu!

SE VA ÎNTÂMPLA?

DEPINDE NUMAI DE NOI!

MAI ALES DACĂ ÎNȚELEGEM CĂ 

NU MAI CONTEAZĂ DACĂ AM FOST 

SAU NU TOȚI LA VOT:

FAZA ESTE DEPĂȘITĂ, INTRĂM ÎNTR-O NOUĂ COMPETIȚIE!

   Ei au vremelnic puterea pentru că sunt din punctul ăsta de vedere deștepți!
   Noi nu avem puterea decât teoretic, pentru că din același punct de vedere, suntem proști!
Dar, citez din clasici:

PROȘTI, DA` MULȚI!

Borduriada continuă!

   Gaura în bugetul național este de trei ori mai mare decât anul trecut, pe vremea guvernului Cioloș: asta nu-i împiedică pe specialiștii tip prostuța să ceară măriri de salarii, de ajutoare, de subvenții și de alte pomeni electorale! Dar, pentru că pesede-ul s-a trezit cu plăcinta guvernării în aproape toată țara și aproape toate nivelurile, jaful poate continua, mai ales când există speranța aservirii justiției!
   „Jaf” vi se pare un cuvânt prea tare: exagerat? 
   Ei bine, dacă așa vă închipuiți, atunci aflați că după ce guvernul central aruncă cu banii în toate părțile fără grija zilei de mâine, la fel și guvernele locale (primăriile) își bat joc de banii cetățenilor și-și îmbogățesc firmele „favorite”: spuneam zilele trecute că pe bulevardul Brâncoveanu din capitală se schimbă bordurile care nu au mai mult de patru, poate cinci ani (Realizări mărețe) și sunt în stare perfectă! Ei bine, sistemul devalizării fondurilor cu lucrări fără valoare în bunăstarea populației și fără pic de importanță pentru binele locuitorilor acelei zone, lucrări executate numai și numai pentru cheltuirea banilor în mod dedicat, continuă să funcționeze: au început lucrările pentru schimbarea bordurilor în zona Nițu Vasile! 
   Nu se trage apă, nu se rezolvă problema gunoiului, nu se pregătesc utilitățile pentru cartierele nou apărute în acea zonă, nu se pregătesc drumurile pentru zecile de mii de locuitori care vor popula sectorul peste mai puțin de un an, nu se face nimic din toate astea, în schimb se înlocuiesc bordurile și se baricadează locurile de joacă! 
   Într-un sector în care căutătorii în gunoaie colcăie precum libărcile într-o bucătărie jegoasă, primăria nu rezolvă arzătoarea problemă a gunoaielor care ajung să pută și să împută aerul plătitorilor de taxe și impozite, dar schimbă bordurile! 
   Străzile sunt rupte în multe locuri, circulația este un calvar, dar se schimbă bordurile! 
   Strada Turnu Măgurele este zi de zi o imensă parcare și s-ar cere lărgită la cel puțin două benzi pe sens, dar se schimbă bordurile!
   Intrarea în oraș pe direcția șoseaua Berceni este un chin, dar se schimbă bordurile!
   Curățenia zonei lasă de dorit, dar se schimbă bordurile!
   Jumătate din carosabilul sectorului este ocupat cu mașini parcate în lipsa parcărilor amenajate dar ... se schimbă bordurile!
   Spațiile verzi - și așa puține - cad sub loviturile „dezvoltatorilor imobiliari”, dar primăria schimbă bordurile!
   Indiferent ce probleme ar avea sectorul (astea sunt doar câteva și probabil nu dintre cele mai grave), primarului îi curg balele după borduri!

   Ω

   Este un paradox!
   Chiar nu poate fi controlat un primar care aruncă cu banii?
   Chiar are un grup (primar + consilieri) dreptul absolut asupra unui sector cu 400.000 de locuitori?
   Dacă așa stau lucrurile, dacă un incontrolabil nu poate fi controlat, să sperăm că nu va căpăta și dreptul primei nopți!

CHIAR NU SE POATE FACE NIMIC?

CHIAR ESTE OBLIGATORIU SĂ FIE LĂSAT SĂ ARUNCE TOȚI BANII PE PROSTII?

CHIAR NU EXISTĂ PREFECT ȘI LEGE?

PENTRU CĂ DACĂ AȘA STAU LUCRURILE, ATUNCI LEGEA ESTE GREȘITĂ!

Beeerbeci, căutăm cioban

   A luat Steaua lui beeecali o mamă de bătaie de-mi vine s-o numesc rușine, dar n-o fac pentru că îmi pot explica rezultatul acesta anunțat, pe care o țară de specialiști a refuzat să-l vadă cu toate că țipa din toți rărunchii la noi!
   Așadar, pe scurt ... beeecali, super patronul de diverse și tare priceput la sport, a întărit echipa proprie prin slăbirea celorlalte echipe din penibilul nostru campionat intern: Steaua sau cum i-o spune acum, nu crește jucători, nu are copii și juniori, nu, Steaua cumpără tot ce-i mai bun, convinsă că le ia celorlalți caimacul și astfel are din nou o șansă pentru competițiile europene. Ei bine, acest patron ridicol aruncă cu banii și tot cumpără oi, oi peste oi, cât mai multe oi și berbeci ... de la Astra a luat mai mult de jumătate din echipă, de la Hagi la fel, de peste tot adună oi/jucători/berbeci cu graba unui colecționar care se teme că-i suflă altcineva de sub nas bijuteria colecției pe care o adună de o viață!
   Rezultatul?
   S-a văzut: un joc penibil, pe un teren penibil (cum se toarnă nisip, cum luăm cinci - vezi Danemarca), o echipă hilară și un public tâmpit! Da, un public tâmpit din moment ce speculanții și-au putut permite să ceară și O MIE (una mie sau 1000) de lei pe bilet la spectacolul în care soprana a fost răcită, tenorul gripat și corul n-a ajuns fiind rătăcit în culise, un public tâmpit care s-a dezvățat să mai gândească cu rămășița de creier de sub țeasta rasă și a luat de bună (ca de obicei) prostia gogonată spusă de publicațiile sportive, minciuna enormă conform căreia beeecali ar avea vreo șansă într-o confruntare directă și corectă, fără valize și alte glume proaste!

   Ω

   Spuneam că nu-i ușoară meseria de cioban - așa este, exact cum spune înțelepciunea populară:

UNDE NU-I CAP,

VAI DE PICIOARE!

   Să arunci atâția bani pe toate răpciugile din campionatul intern, dar să nu angajezi și un cioban adevărat pentru turma asta de berbeci, chiar este un motiv de mândrie!


   

Realizări mărețe

   După cum am mai spus, sectorul patru (4) al capitalei a scăpat de toate grijile și nevoile și, pentru că banii sunt prea mulți și se împut, s-au gândit „edilii” să nu-i lase să se strice, executând o lucrare de multă vreme așteptată și de toți locuitorii sectorului cu vehemență cerută:

   
   Ei bine, da: primăria, pentru că nu mai are ce face cu banii, s-a apucat să schimbe

BORDURILE CARE DELIMITEAZĂ SPAȚIUL VERDE DE PE MIJLOCUL BULEVARDULUI BRÂNCOVEANU!

   Adică, pe o distanță de aproape 1,5 km, plus spațiile pentru circulația auto, plus pierderile, primăria lui băluță a pus 

PESTE TREI (3) KM DE BORDURI

 NOI ÎN LOCUL CELOR VECHI CARE ERAU NOI!

   Un amănunt ... bordurile CHIAR ERAU NOI, fiind schimbate cel puțin o dată, atunci când, acum câțiva ani, bulevardul cu pricina a fost reabilitat și lărgit la trei benzi pe sens! 

   Este ciudat cât de repede găsește un om ales de numai câteva luni proiecte care doar cheltuiesc banul public fără a aduce vreun strop de bunăstare cetățeanului (locurile de joacă intră în aceeași categorie!): poate au venit la primărie cu planul gata făcut, poate l-au găsit așa ... nu știm ... dar ar fi timpul să aflăm!

   Ω

   Este evident că primarului îi curg balele când se gândește la banii sectorului dar nu se pierde cu firea și-i aruncă cu ochii închiși acolo și cui trebuie! Problema este una singură și anume, nimeni nu-l poate controla, nimeni nu-l poate întreba de sănătate? Pentru că, dacă va fi tras la răspundere peste ț ani, banii vor fi fost deja păpați, transformați în vile, mașini și țâțe de amante, fiind bineînțeles imposibil de recuperat!

CINE-L ÎNTREABĂ PE EL ȘI CONSILIUL DE SECTOR CARE TACE ȘI FACE (BANI)?

Propaganda fără rezultat: cine plătește?

   Ani de zile am văzut filme americane în care eroul pozitiv se poartă CP (corect politic) și are câștig de cauză: întotdeauna eroul negativ, cel care nu se poartă CP, pierde în uralele mulțimii spre mulțumirea spectatorului.
   Spre mulțumirea spectatorului am scris?
   Spre mulțumirea cărui spectator?
   Recentele evenimente din USA, dintr-un oraș de pe coasta de est și nu dintr-unul uitat de lume de prin Nebraska sau Wyoming, ne arată că ceea ce ani de zile ni s-a servit drept normalitate liber și universal acceptată, nu prea este așa! CP, oricât de bună ar părea în teorie, scârțâie în realitate și nu se potrivește cu ideea din biroul de la etajul ț! 
   Americanii au lăsat de înțeles că odată cu terminarea conflictelor din perioada luptei pentru drepturi civile, societatea USA a intrat în linie dreaptă pe drumul spre egalitate și normalitate ... dar iată că lucrurile nu stau chiar așa: în continuare femeile sunt mai prost plătite decât bărbații (la muncă egală), în continuare negrii sunt discriminați - discriminați pozitiv sau se auto discriminează, în continuare există convingerea că marea finanță este evreiască și nu lucrează decât în interes propriu! Probabil că cele două mandate ale unui președinte negru au nemulțumit populația majoritar albă care înțelege că Hollywood-ul este doar o sursă de amuzament și nu de filosofie sau înțelepciune aplicată, așa că la putere a apărut opusul lui Obama! 
   Ce ne spune asta?
   Ne spune cumva că societatea americană a atins un punct de saturație?
   Că bogăția este deja muuult prea polarizată?
   Că toate vorbele de Hollywood sunt de fapt goale de conținut?
   Că oamenii s-au săturat și că vor normalitate mai curând de tip est decât nord european?

   Foarte posibil, răspunsul este la aceste întrebări, DA!
   DA, pentru că prea mulți s-au trezit din visul american în plin coșmar!

   Ω

   Este Trump un salvator?
   Nici gând! Nimeni nu mai poate salva o societate care și-a atins limitele, iar statele Unite se pare că sunt pe cale să și le atingă!

   S-au plătit sume uriașe pentru inocularea acestor fantasmagorice idei în mintea populației, iar rezultatele tind spre zero: cine va plăti?

Entr`acte - Dunkirk, Dunkerque sau surpriza cea mare

   Dacă de obicei nu am nimic împotriva filmelor văzute acasă (dacă dețineți un sistem video/audio suficient de performant!), de data aceasta vă conjur să vedeți Dunkirk la cinematograf! Vă rog mult, faceți efortul de a vă deplasa popourile la un mall: efortul va merita! 
   Iată și de ce ...

   Filmul acesta, la care nu m-am dus cu mari așteptări, este un film de război TOTAL ATIPIC! Acest film, pe care-l așteptam a fi (vă spun sincer) unul propagandistic, unul din categoria celor sovietice de război, unul din alea în care nemții-s proști și-i bat și românii și albanezii și grecii și copiii și bunicii, ei bine, acest film m-a surprins foarte plăcut: nu doar că nu este un film de propagandă, nu doar că nu demonstrează „eroismul” aliaților în comparație cu „jigodiile” de nemți, nu, nici gând, acest FILM este mai curând un documentar! Filmul este compus din fragmente reprezentând diferite îndeletniciri de pe cele două maluri ale canalului (de la Manche sau English, alegeți varianta preferată), îndeletniciri normale pentru acele vremuri: ne sunt arătați soldați disperați să scape din iad, ne sunt arătați piloții RAF care aveau să apere aproape singuri Britania în iulie - octombrie din același blestemat 1940, ne sunt aduși pe rând în față și soldați și marinari și aviatori dar și civili: a fost încercată radiografierea situației prin prisma omului de rând, prin ochii tulburi poate ai participantului care nu are vederea de ansamblu a operațiunilor ci doar a bucății înguste ce o are în față!
   Filmul, în sfârșit un film de război fără eroi și acte inutile de eroism cinematografic, este aproape un documentar, adresat celor ce știu cât de cât ce s-a întâmplat acolo la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie `40: ce s-a întâmplat și, mai ales de ce - la acest capitol, spectatorul român stă mai prost, pentru că istoria se limitează de multe ori la meciurile stelei sau ale naționalei.

   Așadar, ce are filmul rău? El se adresează unor persoane care știu ce s-a întâmplat atunci și nu au fost surprinse de desfășurarea acțiunii care, în filmul de față, chiar începe brusc și fără explicații, pe o plajă la reflux.
   Ce are filmul bun? Păi ... să spunem că tehnic vorbind, au fost folosite echipamente cât mai originale sau asemănătoare cu originalul, că avem de-a face cu oameni obișnuiți și nu cu eroi, că evenimentele sunt urmărite cu bun simț istoric și că nu simți nici un moment că „ții cu cineva” în dauna altcuiva! Apoi, să nu uităm că filmul RELATEAZĂ și nu POVESTEȘTE, ceea ce este o raritate!
   Un film excelent, o rara avis cinematografică, un film care o să vă placă la nebunie sau care o să vă displacă profund, plictisindu-vă! 

   Ω

   Trebuiesc notate trei aspecte interesante:
primo - sunetul filmului este un personaj de sine stătător, este un element important în desfășurarea acțiunii
secundo - în tot filmul nu apare nici un „șef” din nici o parte
terțio - în tot filmul nu se vede ... nici un neamț!

   P.S. Portretul lui Tom Hardy face toți banii, el meritând un premiu pentru rolul jucat aproape incognito! 

VĂ RECOMAND SĂ VEDEȚI FILMUL: 

MERITĂ!

Condamnați la fericire

   Pentru că se știe că sectorul 4 din București este străbătut de râuri vijelioase, adunătoare de văi de torent, primăria acestuia, în lipsa unor obiective mai importante și mai urgente (școlile sunt un exemplu internațional, spitalele la fel, infrastructura naște invidia vecinilor apropiați dar și îndepărtați), a hotărât deci construirea de diguri de apărare! Și nu doar că s-a hotărât, ci în câtva luni le-a și executat: zone altă dată verzi, au fost înlocuite cu baraje monolit din beton armat! Orice viitură ar veni, locuitorii pot sta liniștiți: primarul pesede băluță și consiliul sectorului s-au gândit la ei!

   Un loc de joacă în care exprimarul piedone a băgat multe relații și bani și sudoare financiară dar care măcar era VERDE, a fost deposedat de gardul viu care-l înconjura și transformat într-o fortăreață betonată! Nu, nu este pur și simplu un gard, este o adevărată structură din beton armat, una atât de masivă încât mie sau dumitale ni s-ar fi cerut aprobare de construcție!

    Toate locurile de joacă au fost „îndiguite” astfel, rezultând un consum de beton armat care a repornit industria construcțiilor în București și Ilfov și care a lăsat fără ciment și forță de muncă toate construcțiile începute prin aprobarea aceleiași primării pe spații publice și verzi din întregul sector!

   În final, în încercarea disperată de a ține viiturile (?!?!) afară și copiii înăuntru, spațiile respective au fost împrejmuite cu ceea ce nu a reușit încă Donald Trump să ridice la granița cu Mexicul!

   Locuitorii sunt mulțumiți, pentru că acest gard, această minune a geniului de primar, le reamintește permanent dorința pesede-ului de a-i face fericiți: chiar dacă ei nu vor să fie, măcar din cauza munților de gunoaie care-i sufocă!

   Ω

   Cât a costat prostia asta într-un sector în care mai există case fără apă curentă dar cu closetul în fundul curții?

   Cine, ce și cât a câștigat din această pseudo rezolvare a unei false nevoi?

   Ce instituții și personaje au închis ochii pentru ca niște amante premiante să aibă altă mașină și altă vilă?

   

   Nu știm, dar sperăm să ne lumineze curtea de conturi!

Puterea minciunii sau minciuna puterii?

   Este bună inflamarea câtorva instituții media în privința calității mâncării de pe piața românească, este bună deși rezultatul final, nu cred să fie la înălțimea așteptărilor și speranțelor populației! Din păcate, dacă mâncarea ne arde la buzunar și la stomac, o altă problemă ne arde la buget rău de tot, iar autoritățile nu par a avea de gând să spună nici măcar PÂS!
   Așa că, iată povestea pe scurt ...
   Cineva, a cumpărat o mașină mică, o mașinuță, cu dorința de a o folosi numai și numai în localitate: cine stă în București sau frecventează orașul înțelege că o asemenea investiție este necesară și binevenită! Până aici, lucrurile sunt cum nu se poate mai în regulă. La alegerea mașinii, una mică dar mai mare decât una inteligentă, a contat renumele producătorului, au contat dotările și, nu în ultimul rând, prețul reviziilor și al service-ului și consumul DECLARAT de producător. Interesant în această poveste este faptul că dintre toate acestea, singurul lucru primit conform așteptărilor au fost dotările mașinuței, mai exact lipsa lor, mașina sosind din fabrică în varianta „cheală” (conform dicționarului „neamu` lu` manivelă”). Într-adevăr, mașinuța în varianta de vârf  este cheală rău și nici nu ți se permite să mai adaugi ceva contra cost: în final, este doar o mașină de oraș ați spune? Nu-i o tragedie lipsa oglinzilor electrice și încălzite, nici a celui de-al doilea ștergător, nici a antifonării iluzorii ca să nu spunem lipsă - cică în oraș merge, deși nu-i chiar așa!
   Celelalte criterii însă, cele care au influențat alegerea, au avut ceva de spus?
   Au contat?
   Dacă da, cum?
   Da, au contat, dar în beneficiul producătorului care te păcălește cu zâmbetul pe buze:
- renumele? Este absolut inutil când pe piața românească importatorii autohtoni fac legea și nu au nici un pic de respect pentru clienți: este evident că nici firma mamă nu dă prea mulți bani pe clienții români, altfel nu înțelegem de ce refuză să afle ce se întâmplă aici!

- reviziile și service-ul? În toată lumea, firma asta este cunoscută ca fiind fiabilă și cu întreținere ieftină! România nu este toată lumea, așa că la noi uleiul de motor nu a fost produs de aceeași firmă pentru a oferi clientului un produs de bună calitate dar mai ieftin decât concurența producătorilor tradiționali: la noi, acest ulei ieftin este folosit ca un monopol, ca atare, prețul lui este MAI MARE DECÂT AL CONCURENȚEI! Reviziile care la orice mașină din aceeași categorie costă un leu, aici sunt doi! De ce? Probabil că din cauza lăcomiei! Pot demonstra cu acte și martori că mașina a fost declarată „bolnavă” de rulmentul roții dreapta față iar un service local i-a schimbat rulmentul defect care era ... dreapta spate! Există documentele doveditoare în fața cărora service-ul dealer-ului local a răspuns printr-un ridicat din umeri! Și atât - nici măcar nu și-au cerut scuze și nici o clipă nu s-au gândit să spună dacă ar fi recunoscut eroarea!

- consumul declarat de producător? Chiar nu știu cum a fost obținut consumul acela minune de 4,4 l/100 km! Nu pot pricepe și pace! singura explicație ar fi că mașina a fost lăsată în cădere liberă! La aceeași marcă, mașini cu motoare mai mari decât litrul ăsteia mici papă 15 și peste 15 litri la suta de km PE AUTOSTRADĂ! Pur și simplu ai sentimentul că ai intrat la stăpân!

   Dacă mâine, cineva o să vină pe piața noastră și o să facă reclamă motorului care funcționează cu zeamă de varză, autoritățile vor reacționa în vreun fel? Sau vor aștepta plângeri ale clienților păcăliți? 
   Adică statul nu are nici o obligație atâta timp cât nu este furat el direct? Urâtă treabă, urât sentiment ...

   Să revenim însă, la consum: cei 4,4 sunt în realitate 8,5 spre 9 (adică ... dublu)! Service-ul spune că are dreptate cartea, că ține de stilul de condus, iar noi, le dăm dreptate că este normal să fie afectat consumul și de trafic și de „cât de grea ți-e talpa”, dar ca mașina să nu coboare sub 7,5 la mers constant pe autostradă, mai este normal? Și încărcată cu doi oameni, fără bagaje ...
   Este normal?
   Nu cred, dar eu sunt prea mic să mă lupt cu ei, mie mi se trântește eventual ușa în nas și mi se spune, printre dinți, de ... mamă!

   Ω

   Așa cum VW au fost prinși cu mâța-n sac în problema motoarelor Diesel (țin minte și acum elogiile pe care le aducea acestor motoare un fost coleg, inginer, care nu voia/putea/știa? - să vadă adevărul imposibilității atingerii parametrilor declarați, dându-se cocoș!) și puși să plătească, la fel ar trebui tratată și înșelătoria privind consumul declarat de producător: statul are grijă să-l (iertați) belească pe țiganul care falsifică kilometrajul unei mașini vechi, dar nu îndrăznește să întrebe fabricanții de ce nu reușește NIMENI NICIODATĂ să obțină consumurile declarate!
   Repet, așa cum am fost mințiți cu Diesel-ul (încât o generație de cocalari nu mai concepe mașina fără dulcele zgomot de motor de tăiat lemne!), suntem mințiți și cu consumul și cu fiabilitatea:

CINEVA AR TREBUI SĂ-I ÎNTREBE DE SĂNĂTATE!

BINEÎNȚELES, ÎNTR-O SOCIETATE SĂNĂTOASĂ: 

CEEA CE LA NOI, MĂ TEM CĂ NU E CAZUL!

Cât de tradițională poate fi familia?

   Domnul Mircea Cărtărescu a dat un interviu la DIGI 24, interviu în care atinge problema homosexualității și modului în care este ea privită în România modernă.
   „Familia tradiţională este un concept rătăcit în istorie, în vremea pe când femeia se ocupa doar de casă şi copii, iar bărbatul îi întreţinea pe toţi”: punctul acesta de vedere pare interesant și chiar solid, dar este de fapt rupt de partea care ne interesează, adică de familia în care ambii soți au același sex.
   După acest „panseu”, ne expune dumnealui și o părere despre ce părere ar avea cei ce, bazându-se pe învățătura creștină, se opun comuniunii gay.
   Tocmai când credeam că nu-l mai recunoaștem, repară lucrurile, analizând rece și obiectiv tabăra susținătorilor, a așa zișilor progresiști, de fapt a autointitulaților „progresiști”: „Cei mai mulți oameni care luptă pentru drepturile omului nu știu ce e omul, nu au nici habar ce e omul, au o ideologie gen John Lennon, au o naivitate totală: omul e bun de la natură, dacă nu e politica ce îl strică, e bun și frumos și trăiește în armonie. Asta arată că acești oameni nu știu ce zace în om”. Și, pot spune că are dreptate și ne mai aduce nițeluș cu picioarele pe pământ! 
  
   Pe scurt, interviul nu a fost chiar atât de interesant pe cât îl așteptam și, tocmai de aceea, aș vrea să știu care este părerea bisericii în legătură cu propriile uscături, care este părerea masivului grup anti gay și anti căsătorii gay și de ce, iar la urmă dar nu în urmă, care sunt argumentele susținătorilor, în special ale susținătorilor care nu sunt gay!
   Spun asta, deoarece biserica ne face capul mare cu ce spune la Scripturi dar nimeni nu a făcut o analiză pertinentă a spuselor sfinte în raport cu perioada istorică din care provin sau cu nevoile perioadei; apoi, biserica se face că în propria-i ogradă așa ceva nu există și că păcătoșii ar fi numai și numai necredincioși din aceia fără Dumnezeu; aș mai dori punctul de vedere al unui personaj (sau mai multe) normal din punct de vedere sexual (inclusiv ce se înțelege prin normalitate și cine și cu ce drept a hotărât ce este normal și ce nu); iar dacă ar exista și o părere a susținătorilor ne gay, ar fi perfect!
   Ne-ar lămuri asemenea păreri?
   Ne-ar lumina ele?
   Cu siguranță, pe oamenii întregi la cap DA!

   Iată de ce ... se spune în popor „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!” Așadar, înțelepciunea populară înțelege că fiecare individ are propria-i normalitate și propriile-i gusturi, nu încearcă adică să impună un standard universal, lăsând fiecăruia în parte să-i 
placă ... ce-i place!
   Dar dacă am întreba un anti gay, ce ne-ar spune? Știm ce ne-ar spune, iar argumentul suprem ar fi acela că gay-i nu sunt normali! Asta este o altă discuție dar, să atingem puțin subiectul: 
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. (Adesea adverbial) 
1. Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. 
2. Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. 
3. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 
4. Care este conform cu o normă 
5. (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.
   Dacă înlăturăm înțelesurile fizice, matematice sau geometrice, ne rămân punctele 1, 3 și 4, care spun de fapt același lucru: normal este considerat un lucru care respectă niște convenții sau norme! Până aici ne-am înțeles sper ... ce nu înțeleg eu nici mort, este de ce nu pricepem odată pentru totdeauna că normele morale ale societății românești sunt normele moralei creștine, norme inoculate nouă din fragedă pruncie chiar în sânul familiei „tradiționale” în care ne-am născut și dezvoltat! Noi aplicăm fără să vrem, fără să clipim, morala creștină pe care ne-au predat-o cu mare plăcere bunicile și mătușile noastre! Paradoxal este faptul că deși ne supunem moralei creștine atunci când ne convine, în secunda următoare uităm de ea: biserica măcar este constantă, fiind nu numai împotriva păcatului amorului grecesc cât și împotriva prea curviei! Ori, când vine vorba de prea curvie, susținătorii fără voie ai moralei creștine încep să uite ce spun Scripturile și constată brusc o nevoie de încasări la buget! Asta nu este de blamat, prea curvia adică, ci numai curvia în formă (să zicem) continuată: adică, având nevoie de bani, societatea parcă ar trece cu vederea păcatul prea curviei, dar pe cel al homosexualității, NU!
   Ce-ar spune biserica?
   Biserica ar spune că este contra, că nu e creștinește, că sucită, că`nvârtită, dar ar băga frumușel sub sutană și preș prea multele cazuri de oameni ai bisericii prinși cu nădragii-n vine! Și astfel, ar uita să amintească de toate păcatele de care se face vinovată, încercând să manevreze un grup mare de pseudo credincioși!
   Ce-ar spune însă susținătorii, ce-ar spune „progresiștii”, ce-ar spune „oamenii deschiși la minte”?
   Chiar așa, ce-ar spune?
   Ne-ar spune că drepturile omului spun ... dar aceste drepturi ale omului sunt niște norme, niște convenții, formate aproape absurd într-un birou și puse în fața noastră cu pretenția că ar înlocui cele zece porunci biblice! De ce sunt drepturile omului (altele decât cel la viață, libertate și egalitate de șanse) mai „normale” decât normalitatea susținătorilor moralei creștine? Să nu uităm, morala creștină s-a născut acum două mii de ani și a tot evoluat, drepturile omului sunt de dată muuult prea recentă pentru a deveni o Biblie a drepturilor și libertăților individuale! Hopa ... uite că am spus-o! Individuale!

INDIVIDUALE!

   Vorbim despre drepturi ale indivizilor și nu ale grupurilor de indivizi și despre felul în care pot ele afecta societatea în care se manifestă! Numai un nebun ar cere ca în țările arabe femeile să poată purta mini pe stradă! Doar un nebun ar cere ca în Coreea de Nord să poarte pe stradă tricouri imprimate cu drapelul SUA!
   Așadar, bănuiesc ce ar spune fiecare ... 

   Ω

   Ce ar trebui să facă România?
   România ar trebui să se gândească serios că nu vorbim atât despre o alegere liberă ci despre o înclinație ce se apropie de boală și, să se gândească la faptul că interzicerea ar crea nemulțumiți și nu ar rezolva problema, demonstrând că statul se teme! Din contră, acordarea unui minim de drepturi homosexualilor ar demonstra că statul este puternic, că nu se teme de părerea vocală a străzii, că dă fiecărui cetățean aceleași drepturi constituționale (unde orientarea sexuală nu este un criteriu de excludere sau pedepsire) și că eliberarea controlată a unei minorități fie ea și sexuală poate aduce mai multe beneficii creatoare societății, decât interzicerea unui lucru care oricum am face, tot există!
   M-aș fi așteptat deci de la intervievatul DIGI 24 să-mi spună cum vede dumnealui politica pașilor mărunți în recunoașterea și oficializarea legăturii homosexuale, m-aș fi așteptat să aflu cum vede domnia sa dreptul unui asemenea cuplu de a avea copii (proprii sau înfiați), m-aș fi așteptat la expunerea părerii privind racolajul în sânul acestei minorități și, nu în ultimul rând, m-aș fi așteptat să aflu dacă un homosexual declarat trebuie să plătească în același cuantum asigurările de sănătate cu un heterosexual!
   Din păcate, nu am ascultat decât un roman ...
   Păcat, pentru că sunt convins că domnul Cărtărescu are o părere bine formată în toate aceste direcții și am fi fost curioși să le aflăm!

   Până atunci, să ne înțelegem: dacă statul român va dori, va da dovadă de înțelepciune și, pâș pâș, va face uitată problema prin acordarea de drepturi civile înainte de orice altceva. 

PREVĂD ÎNSĂ CĂ STATUL ROMÂN 

NU VA DA DOVADĂ DE ÎNȚELEPCIUNE!

Despre căpușe și căpușare

   Puțină istorie recentă: imediat după revoluție, marile uzine „socialiste”, în loc să fie puse să lupte cinstit cu concurenții lor din exterior, au fost distruse din interior de câte o mână de hapsâni indiferenți la soarta unei generații de angajați de multe ori extrem de bine calificați și a familiilor și viitorului lor! Da, trebuie să ne amintim și să ne asumăm gafele trecutului recent, atunci când guvernele trebuiau lăsate să lucreze, ele făcând asta prin dezinteresul total față de economia națională, națiune și țară: atunci, mai toate uzinele, atât cele mici cât și (în special) cele mari, au fost căpușate de paraziți care au supt din organismul încă sănătos, până l-au epuizat complet, sfârșind prin a se hrăni în cele din urmă chiar și din stârvul a ceea ce fusese pe vremuri o investiție sănătoasă, făcând aceasta prin tăierea și vinderea fostelor uzine la fiare vechi, astfel ca terenul gol să poată fi și el vândut pentru construcția unui mall sau ansamblu rezidențial! Nu spuneți că nu vă este cunoscut sistemul, nu spuneți că nu știți/auzit povești despre mături de câteva milioane cumpărate de la firma cumnatului sau despre producție revândută numai prin firma nevestei ori materie primă achiziționată la prețuri super extra mega umflate prin firma de apartament a unui nepot! Nu spuneți, că nu vă crede nimeni!
   Așadar, acesta a fost sistemul căpușelor, sistem agreat de guvernele României, sistem parcă gândit înainte de `89 și aplicat după aceea la scară națională!

   Pentru că s-au îmbogățit câțiva și au sărăcit cei mulți, trebuie să-i mulțumim lui iliescu și modelului suedez, lui roman și celebrei spuse „industria românească este un morman de fiare vechi”, alianței celebrei chei și prostiei celor două sute de zile: ar mai fi ei mulți, dar nu-i momentul să mai amintim decât de flota de transport oceanic și de cea de pescuit! Ne-am retras pur și simplu de pe piețe consacrate pentru a face loc unui GIGEL.SRL care a preluat cât a putut din comerțul statului și a contribuit la prăbușirea economiei românești care, cu importuri de completare, ar fi putut rezista și s-ar fi putut transforma! 
   Cui a folosit?
   Ar fi interesant de aflat!

   Lucrurile, astăzi se repetă: un oarecare prim ministru roman petre care a spus minciuna cu economia = fier vechi, a fost înlocuit de ziariști care ne picură în urechi otrava minciunii amestecului rusesc în scandalul pensiilor militare, amestec ce ar urmări în realitate zdruncinarea încrederii populației în „armata țării”, etc, etc! 
   Serios?  
   Ăsta să fie motivul scandalului? 
   Chiar așa să fie?
   Nu lăcomia sistemului castei militare?

   Dacă veți privi cu atenție, veți constata că lucrurile se repetă: cineva ne dă un motiv fals al scandalului, noi trebuie să-l credem, iar ei, ca niște adevărate asociații de căpușe parazitează trupul uzinei pe care o au la dispoziție, adică al țării! L-au căpușat deja și-l epuizează sugând materie vie și injectând în locul ei otrava neîncrederii, a lipsei de onoare, a disprețului pentru noi care-i plătim și (după model medical) al jurământului depus pe vremuri, cu mâna pe drapel!
   Casta militară și militarizată românească a ajuns căpușa cea mai de temut a momentului, a ajuns principalul dușman al populației: oameni care nu au legătură cu realitatea românească cer din ce în ce mai mult pentru niște realizări nerealizate și irealizabile, analfabeți pupincuriști sau piloși își taie cu nonșalanță hălci enorme din trupul deja slăbit al finanțelor naționale iar parlamentul, strâns unit putere și opoziție în jurul interesului comun aprobă tot din moment ce ei deja și-au votat pensii speciale!
   Românul a ajuns să plătească pensii speciale tuturor nesimțiților, în timp ce localitățile, aruncate pe mâna căpușelor alese primari, pot suferi fără canalizare sau alimentare cu apă, în timp ce școlile și școala se prăbușesc, în timp ce drumul de fier merge mai prost decât pe vremea lui Carol I, în timp ce spitalele au redevenit bolnițe!

   Ω

   Este evident că în România acest tip de democrație nu dă rezultatele scontate și că ea trebuie urgent înlocuită cu un alt sistem politic cu adevărat performant: care va fi acesta? Nu știu, dar dacă schimbarea nu se va produce cât mai curând posibil, riscăm să devenim o Venezuelă europeană!

Pensiile militare speciale nu există!

   Da, pensiile militare speciale nu există, ele sunt un mit, un mit menit să zdruncine încrederea populației în armata țării!
   Zvonul, lansat de dușmanii noștri, vrea să ne slăbească, încât să fim pradă ușoară în cazul unei agresiuni din exterior!
   Iată cum stau de fapt lucrurile cu pensiile generalilor, iată doar două exemple, exemple care vă vor demonstra că pensiile de două sute de milioane sunt minciuni:
- general colonel de aviație (r) Gheorghe Constantin: venit lunar 4500 lei
- general maior de aviație (r) Ion Dobran: venit lunar 6000 de lei!
   Așadar, pensiile militarilor nu sunt nici pe departe atât de mari pe cât ni le prezintă presa mincinoasă și răuvoitoare, aservită intereselor străine care vor să destabilizeze încrederea populației în armata țării!

   Nu ați auzit de cei doi generali?
   Este chiar normal să nu fi auzit, pentru că nu au făcut politică, nu au pupat pe nimeni în koor și nici nu s-au bătut cu pumnul în piept cu numărul mare de izmene pe care l-au numărat! Iată așadar pe scurt cine sunt acești pensionari „de lux”:
- Gheorghe Constantin: a participat la 271 de misiuni de vânătoare, bombardament și cercetare în timpul celui de al doilea război mondial (are 96 de ani)
- Ion Dobran: a avut 340 de misiuni de luptă (în același război), a doborât 18 avioane inamice și a fost doborât de trei ori, scăpând cu viață și continuând lupta (are 98 de ani)! 
   Mai sunt câțiva supraviețuitori ai războiului adevărat și nu eroi ai cantinelor, dar nu vă fac capul mare și, dacă doriți, îi găsiți aici! Tot aici puteți vedea cum un militar care a făcut frontul și a fost prizonier în trei lagăre primește un spor fabulos la pensie, în valoare de 470 de lei!

   Spus pe scurt, cine-i fraier și luptă nu binemerită de la patrie dar, cine fură izmene și mâncare din cantină, cine are mai multe case decât cărți, cine-și cumpără diplomele și cine habar n-are ce înseamnă linia frontului sau starea de război, aceștia dar, binemerită cu prisosință de la patria recunoscătoare!

   Ω

   pesedeul se tot laudă cu o lege nouă a pensiilor, o lege „rațională”: singurul lucru rațional într-o lege a pensiilor este calcularea tuturor pensiilor pe aceleași principii, fără speciale și fără sporuri, altele decât cele pentru fapte extraordinare în folosul patriei care , astfel, va simți nevoia și nu obligația de a fi recunoscătoare!
P.S. Răspundem pe această cale întrebării lui oprea gabriel:

NU, INVENTARIEREA IZMENELOR ȘI FARFURIILOR NU ESTE UN 

ACT DE BRAVURĂ ȘI NICI NU SE POATE 

CONSIDERA PRIZONIERAT! 

Puțină aritmetică: simplă!

   Se tot discută în ultima vreme despre pensiile speciale din structurile de informații, ordine publică, armată și alte câteva: discuția, binevenită, este totuși greșit plasată în timp, pentru că este pusă precum carul înaintea boilor - nu trebuie să sărim direct la pensii ci, cu voia dumneavoastră, avem de verificat mai întâi salariile și sporurile acordate în aceste instituții!
   S-o luăm dar pe îndelete ...
   Se plătește gradul? Se!
   Se plătește funcția? Se!
   Se plătește norma de hrană? Se!
   Se dau bani de haine? Se!
   Se acordă salariu de merit? Se!
   Se muncește mai puțin (ca timp) decât în civilie? Se!
   Bani de hârtie igienică se dau? Nu știm, dar nu ne-ar mira! Și la nașterea unui copil, și la nunta unui nepot și la înmormântarea 
unei mătuși ...
   Așadar, dacă toți apeviștii (cine a făcut armata știe că este acronimul lui „Armată Pe Viață”) se bucură de asemenea privilegii, de ce este țara asta plină de borfași? 
   De ce cad avioane?
   De ce dispar păduri?
   De ce traficul este un haos?

   Strict militar vorbind, armata română de aproape 400.000 de oameni din anii `80 și `90 a fost redusă dramatic la nici un sfert (73.000 oficial) de noua gândire militară a statului român: se aștepta o mai bună înzestrare, o mai bună instruire și, în final, o componentă militară viguroasă (73.000 activi 80.000 rezerviști) și profesionistă! Ce s-a obținut? O masă de militari angajați despre care nu știm mare lucru și o grămadă de generali! Se pare că, după `90, circa 1700 de ofițeri au fost avansați la gradul de general: spun se pare, pentru că SRI nu comunică asemenea date, o lasă pe Anaconda să se dea singură`n stambă și`n vileag (asemănarea fizică cu udrea elena nu pare întâmplătoare)!

   Ce fac acești generali?
   Ce salarii înghit acești generali?
   Ce anume îi recomandă pentru gradul acesta?
   Câți sunt promovați politic (iliescu dumitru este doar un exemplu)?
   Câți dintre ei sunt niște oprea gabriel dar mai puțin vizibili?
   Ce afaceri învârt domnii generali?
   Ce cumpără de la firmele cumnaților lor acești generali pentru structurile pe care le conduc?

   Astea sunt întrebările de la care ar trebui pornită discuția noastră, abia apoi trebuie să trecem la pensii, pentru că, într-adevăr unii merită pensii speciale, dar aceștia trebuie să fie cei răniți ÎN LUPTĂ, sau cu ACTIVITĂȚI ÎN TEATRE DE RĂZBOI, sau cu MISIUNI EXTREM DE DIFICILE ÎNDEPLINITE! Nu sunt nebun să mă opun pensiei speciale acordate unui OM care a luptat în Afganistan și a mai fost și rănit! La fel cum consider normal ca urmașii unui militar mort în misiune să beneficieze de „cea mai” pensie de urmaș cu putință!
   Dar să umpli de bani niște numărători de izmene și bocanci sau niște plimbători de hârtii mi se pare absurd și hoțesc! 
   Am înțeles că suntem țara cu cel mai mare număr de ofițeri promovați la rangul de general PE TIMP DE PACE din lume! Nu știu dacă este adevărat zvonul, dar nu m-ar mira să ajungem ca unele țări sud americane sau africane care aveau mai mulți generali și colonei decât soldați! 

   Apoi, trebuie să discutăm și care-i nivelul de pregătire al acestor personaje, pentru că dacă un agent de circulație scrie un proces verbal ilizibil și pentru el, nu mă aștept ca superiorul lui, care pe vremuri a scris și el procese verbale, să fie mai răsărit! Poate verificăm și de unde au apărut toate despletitele cu unghii de peste doi centimetri ce se intitulează „purtătoare de cuvânt”!

   Poate ne lămurim și ce afaceri învârtea un ciocan vorbitor cu clanurile țigănești de până și poliția română a simțit nevoia să-l îndepărteze!

   Sunt multe de aflat de la și despre oamenii în uniformă, sunt multe curiozități care ne fac curioși, sunt mult prea multe vile cu epoleți și afaceri de acordare a protecției sub pomposul nume de firme de pază! Poate aflăm și cum de a fugit ghiță și de unde a știut sigur popoviciu că va fi condamnat ... și mult prea multe pentru a fi înșirate aici și acum!

   Ω

   În concluzie, discuția trebuie să înceapă de la necesitățile REALE ale României în ceea ce privește structurile cu regim militar sau militarizat; trebuie continuat cu organigrama lor strictă; vine la rând calitatea angajaților; vedem apoi sarcinile pe care le au de îndeplinit și sfârșim prin a-i pensiona la termen (ca și pe civili) cu o pensie care să respecte principiul civil al contribuției la fondul național de pensii (cine vrea mai mult, poate depune la bancă)!
   Dacă statul va considera că pentru o lună petrecută pe un front oarecare un militar merită un spor de 1% la pensie, noi suntem de acord; dacă statul consideră că pentru o rană procentul se dublează, iarăși suntem de acord:

DAR NU PENTRU TOȚI GUȘAȚII D`ALDE

oprea!

SUNT DE ACORD CU PENSIILE SPECIALE, DAR ÎN CADRUL PREVĂZUT DE LEGE ȘI CUI MERITĂ CONFORM LEGII!

   Am crezut că „civilizarea” ministerelor și miniștrilor va duce la dispariția situațiilor absurde din lumea cazonă, dar se pare că m-am înșelat!
   O ultimă întrebare mai am: poliția română este o instituție demilitarizată: de ce este amestecată o instituție (presupus) civilă în ciorba pensiilor militare?
  

Despre medicamente și mâncare

   Este acum o adevărată isterie legată de calitatea alimentelor din estul Europei în comparație cu cele din Vest: dacă unii se plâng de mult, statul a aflat abia acum și, cum nu are de gând să facă ceva, l-a pus pe d`aia să se ocupe de problemă, ceea ce el și face!
   Ne plângem că nu avem calitatea occidentală dar la prețuri românești, uitând că ne-am uita cu jind la produse inabordabile: însă nu asta-i cea mai mare problemă! Problema adevărată este că oamenii de afaceri din occident nu sunt cu nimic mai buni decât ai noștri, ba chiar mai răi aș spune, din moment ce autohtonii au învățat de la ei, iar faptul că sunt cel puțin la fel de răi, ne duce cu gândul la problema medicamentelor - în România există o criză la anumite medicamente din cauza mecanismului defectuos de stabilire a prețului! În traducere, lucrurile stau astfel: statul român, a hotărât într-un exces de populism, să plafoneze prețul anumitor medicamente foarte importante. Însă, odată cu plafonarea administrativo-artificială a prețurilor, nu a interzis și exportul acestor medicamente, drept care, un medicament X, care aici costă 1 leu în farmacie, este cumpărat en-gros de o companie germană sau franceză sau olandeză și revândut cu 5 lei pe piața lor! Totul este legal, oamenii plătesc taxe și impozite și nimeni nu-i întreabă de ... sănătate!
   Vi se pare imoral?
   Da, și mie mi se pare imoral dar, sigur nu este ilegal!
   Așa că piața românească este în continuare săracă în medicamente, adică avem de ales între a ne trata plătind mult (cât costă în realitate) sau a muri în lipsa lor!

   Dar dacă mâine pe piața românească s-ar găsi produse alimentare la calitate occidentală și prețuri românești, cine ne garantează că povestea nu s-ar repeta? Vă garantez că s-ar repeta ce se repetă pe piața medicamentelor, la fel cum s-a întâmplat cu benzina și cu alimentele  din momentul în care s-a permis voiajul transfrontalier facil!

   Ω

   Așadar, dacă soluționarea administrativă nu este o soluție, ce avem de făcut ori, mai simplu spus, putem face ceva?
   Da, putem să ridicăm gradul de educație, putem să calificăm personal în varii domenii, putem să lucrăm mai eficient, să avem mai puțini asistați social și să creștem REAL salariile, astfel încât să ne permitem să plătim prețul corect pentru calitatea superioară din vestul Europei! 
   Pentru asta însă, ne trebuie un guvern responsabil:

SE PARE CĂ NU-L AVEM!

IAR NU-L AVEM!

ÎL VOM AVEA VREODATĂ?

Apeviștii, hoți cu aprobare?

   Să vedem cum stă treaba cu pensiile speciale, cele care spoliază sistemul și care nu se supun principiului contributivității, așa cum fac toți românii de rând, așadar ... pensia unui cetățean obișnuit, se calculează funcție de cât timp a contribuit, de suma cu care a contribuit și în nici un caz înaintea vârstei de 65 de ani și nici fără un stagiu de cotizare de minim 35 de ani! Credeți sau nu, cine vrea să se pensioneze înaintea împlinirii acestor termene trebuie să se aștepte la niște penalizări monstruoase! 
   Dar, dacă ai fost toată viața ta „apevist” și ai încasat bani pentru hrană, bani pentru haine, ai avut acces la restaurante și hoteluri cu circuit închis (vezi Excelsior, restaurantul MAI de pe Stirbey, acolo unde o cafea expresso costă ... 47 de bani!), ai avut parte de asigurări de sănătate diferite de proștii de rând (tu și familia ta) plus multe multe alte asemenea mărunțișuri, cum te vei pensiona, cu ce bani? Simplu, cu o pensie egală cu venitul din ultimele șase luni! Așadar, în ultimele șase luni plotoneru` Gâgă, primește salariu de merit (a învățat să scrie), este promovat pe o funcție superioară chiar dacă doar cu numele (a învățat să și citească) și la toate astea se adaugă toți banii de haine, mâncare și alte asemenea ciordeli legale chiar restante din anii trecuți, toate astea se însumează și, plotoneru` Gâgă, care încă n-a învățat să socotească decât șpăgile, primește o pensie cu cel puțin 50% mai mare decât salariul care oricum era de multe ori nemeritat și sigur mai mare decât venitul unui profesor universitar! Iar acest venit devine automat pensie!
   Da, plotoneru` Gâgă, ăla de care râdeți voi toți, după o viață de stat în cizmele statului, ne râde în nas tuturor, pentru că 

EL NU ESTE HOȚ DIN MOMENT CE ESTE LEGAL SĂ FURI SISTEMUL DE PENSII!

   Ω

   Vi se pare ciudat?
   Asta-i nimic, parlamentarii își închipuie că burtoșii plătiți împărătește îi vor apăra cu piepturile lor păroase și „slăninoase”: dar se înșeală, îi vor apăra așa cum l-au apărat pe ceaușescu!

   Ar trebui verificat din a cui cauză s-a ajuns la această situația absurdă! 

Chiar așa, cine-i de vină?

Terorismul - o mână de ajutor?

   Nu este pentru nimeni un secret faptul că marile orașe turistice nu mai sunt ce au fost: prețurile mari, lipsa mâinii de lucru calificate și responsabile locale plus aglomerația, fac ca anual câteva procente dintre potențialii turiști să caute altceva și, nu vorbim aici neapărat despre turiștii de peste 40 de ani ci, în special despre cei tineri, fără inhibiții, fără păreri preconcepute și, în special, fără bani! De fapt, nu atât fără bani, cât fără bani pentru Londra sau Paris.
   Așadar, dacă Parisul a fost decenii la rând „un must”, pentru tinerii de astăzi pare a fi mai important un concert al „digeiului Vasile la pătrat”: lucrul, observat de câțiva întreprinzători adevărați, a scos Clujul de pe harta no name-ului turistic și l-a așezat în fruntea localităților muzicale de prim rang - cred că astăzi, orașul lui Boc câștigă mai mult din festivalurile muzicale decât Bayreuth din Wagner! 
   Timișoara la rându-i, a băgat de seamă că este important să oferi ceva pentru a aduce oameni, drept care s-a zbătut să devină Capitală Culturală Europeană!
   Sibiul ... ce să mai vorbim, este cel ce ne-a dat lecții tuturor și a desțelenit locul!
   Pe litoral, câteva nopți muzicale au adunat sute de mii de spectatori/turiști!
   Așa că, băgăm de seamă că rețeta este simplă:
- cazare ieftină (și bună)
- mâncare ieftină (și bună)
- bere ieftină (și bună)
- siguranță garantată
- muzică sau altfel de manifestare artistică (nu sportivă!) cât mai atrăgătoare!
   La capitolele cazare - mâncare - bere, ieftin relativ la prețurile occidentale, nu la ale noastre. 

   Așa că, mă uit la București și trag concluzii: locuri de cazare sunt? Sunt sau se fac!
   Mâncare este? Berechet!
   Bere există? Mai multă decât pot bea însetații de englezi!
   Ce îi lipsește atunci?

                                        ÎI LIPSEȘTE O VIZIUNE!

ÎI LIPSEȘTE UN PRIMAR!

ÎI LIPSEȘTE UN CONDUCĂTOR CARE SĂ ȘI ȘTIE, SĂ ȘI VREA!

   Centrul vechi, transformat într-o înghesuială fără noimă de cârciumi și cârciumioare, este o curiozitate care riscă să dispară într-un timp relativ scurt, locul fiind lipsit de un ceva al lui, de ceva aparte: în schimb, orașul vechi, ce a mai rămas din el, are clădiri absolut splendide ascunse în spatele unei vegetații necontrolate, are fațade încântătoare, are străduțe rupte din povești! Zonele stânga/dreapta bulevardului Carol sunt formate din străduțe uitate în secolul XIX, cu curți unde se pot găsi vechile grădini de vară ale orașului în care primarii generali par a fi fost numai ne bucureșteni. Sunt o mulțime de locuri umbrite, sunt clădiri și fațade de poveste, sunt spații pe care din păcate nici locuitorii de multe ori nu le cunosc! Astfel, pe strada Spătarului, casa Melik, datată pe la 1750, fiind pare-se cea mai veche din București, încântă privitorul străin dar este ignorată de localnici: de jur împrejur, mulțime de grădini, de curți, de case amintind de orașul de odinioară așteaptă să fie puse în valoare!
   Toată zona care înconjoară bulevardul Carol (și nu numai) se poate umple cu hostel-uri și cârciumi pentru toate buzunarele! 
   Pe strada Candiano Popescu colț cu Frigului, o mândrețe de clădire industrială ridicată în splendidul stil industrial al anilor 1880 (numai și numai în cărămidă aparentă), se prăbușește vis a vis de muzeul tehnic, în loc să fie transformată în centru cultural și săli de concerte, teatru, expoziții: zona Căii Șerban Vodă ar fi și ea plină de hostel-uri și mici hoteluri, cafenele și restaurante.
   Un pic mai sus, pe dealul Filaretului, o fostă fabrică comunistă căpușează și astăzi vechiul Arsenal, clădire la rându-i lucrată în același stil industrial al sfârșitului de secol XIX: tot spațiul este practic abandonat, deși are o poziție de-a dreptul de invidiat deasupra parcului Carol (sau Libertății, dacă doriți)! Șoseaua Viilor așteaptă cu nerăbdare să scoată la vedere mândrețea de case negustorești ce se ascund pe străduțe mărunte până spre Podul Calicilor și fosta fabrică de bere Rahova, clădire care, aflată spate în spate cu palatul Bragadiru poate deveni un simbol al zonei și un magnet turistic!
   Este greu?
   Este greu ca alături de un greoi și pseudo elitist festival Enescu să organizăm toată vara concerte peste concerte de muzică modernă? Este greu ca iarna să aduci digei (DJ, bineînțeles) care să umple halele care astăzi nu-și găsesc întrebuințarea decât în planurile țiganilor care le prăbușesc jefuindu-le și ale așa zișilor dezvoltatori imobiliari care le așteaptă să dispară?
   Fiecare asemenea centru cultural VIU, ar ține în viață pe lângă el zeci de afaceri mici și mijlocii, ar crea locuri de muncă, ar ocupa oamenii, ar spori veniturile bugetului de stat și al primăriilor!

   Ω

   Ar veni cineva?
   Ar veni cu siguranță mulți tineri, ar veni la muzică bună, cazare, mâncare, bere la fel și, în special, ar veni 

LA SIGURANȚĂ!

   Bucureștiul este un oraș sigur, ba chiar foarte sigur prin comparație cu multe capitale cu pretenții ale acestei lumi: de ce nu profită orașul de aceste avantaje?
   Răspunsul este simplu: pentru că primăria nu are viziunea viitorului, pentru că primăria și primarii orașului nu sunt în stare să vadă „pasa pe poziție viitoare!
   Terorismul a împuținat cu câteva procente numărul turiștilor care alegeau Parisul sau Londra, Berlinul ori Hamburgul: nu cu mult, dar puțin acolo, le-a ciupit din număr! 
   Terorismul a speriat câțiva turiști!
   Bucureștiul și România nu au problema terorismului, au prețuri rezonabile și o potențială ofertă care deja este cunoscută internațional: 

DE CE NU PROFITĂM DE MÂNA DE AJUTOR OFERITĂ 

INVOLUNTAR DE TERORISMUL INTERNAȚIONAL?

CHIAR AȘA: DE CE?

„Pe ulița Armenească ...

   ... trece`o șatră țigănească ...”

   Pentru cine nu știe, comunitățile etnice erau bine reprezentate în Bucureștiul de altă dată, fiecare obișnuită cu mahalaua ei și cu ocupațiile ei. Așa a fost și cea armenească, adunată în jurul Bisericii Armenești, colț cu strada Armenească. 
   În aducerea aminte a parfumului ciudat și spectaculos al orașului care a fost și nu va mai fi vreodată, a fost organizat chiar în locul mai sus pomenit Festivalul Străzii Armenești în zilele de 28,29 și 30 iulie 2017. Festivalul, redus ca suprafață și ca desfășurare, a adunat în fiecare seară câteva sute de curioși, oferind în schimb puțină muzică, bere, oarece mâncare cu specific și mult prea multă vorbăraie din partea organizatorilor numiți (politic ?) amândoi Varujan. 
   Din păcate, locul strâmt, organizarea zgârcită și lipsa unei viziuni mai largi a posibilei adunări a armenilor, evreilor, grecilor și țiganilor în același loc a dus la senzația de prea plin din cauza înghesuielii din spațiul minuscul de organizare: și cam atât ...
   Spun cu regret faptul că am avut senzația unei șușanele încropite cu gândul la „un mic comerț”: repet, o spun cu regret, pentru că cele patru etnii mai sus pomenite, fac parte dintre noi, sunt adică români alături de noi și cu noi, chiar dacă din când în când ne mai și supără unele dintre ele! Da, sunt ai locului și doar se reclamă a avea anumite origini îndepărtate, altfel fiind de mult români, într-o țară care i-a primit și prea rar le-a cerut ceva în schimbul liniștii găsite într-o mare de pogromuri. Să recunoaștem însă că și cei mai sus pomeniți ne-au dat ce-au avut ei mai bun: avocați, medici, actori, negustori (mai ales negustori!), ne-au dat și soldați și ofițeri ... și să nu uităm, ne-au dat și niște lăutari de primă mână! Într-un cuvânt, schimbul a fost echitabil!

   Poate că un asemenea festival al etniilor ar merita un loc mai larg, o organizare mai cu dare de mână și o participare mai numeroasă, pentru că, avem pe aici pe la noi și albanezi și sârbi și unguri și bulgari și italieni: parcă-i păcat să nu-i cunoaștem pe toți, cu obiceiurile, cu băutura și cu mâncarea fiecăruia!

   Ω

   Așadar, „pe ulița Armenească” n-a fost chiar rău, dar parcă cineva a gândit prea meschin întâlnirea aceasta ... și este păcat:

MERITĂ MAI MULT ȘI SE POATE MAI MULT!

   Am redesoperit în seara zilei de vineri o băutură căreia i-am dus dorul din copilărie, anume BRAGA: am băut o bragă așa cum se făcea ea pe vremuri la Constanța, Brăila ori Galați, bună de jura-i că-i strecurată prin turul șalvarilor - această băutură răcoritoare, bine făcută, bate la fund invențiile astea moderne de se vindeau până de curând numai pe $ sau € în lumea largă și care n-au auzit vorba aia de zice „ieftin ca braga”!

   Și, să nu uit: atmosfera a fost plăcută și, chiar cu prezența țiganilor, n-a fost nevoie de arnăuți!

AFERIM!