„Familia tradiţională este un concept rătăcit în istorie, în vremea pe când femeia se ocupa doar de casă şi copii, iar bărbatul îi întreţinea pe toţi”: punctul acesta de vedere pare interesant și chiar solid, dar este de fapt rupt de partea care ne interesează, adică de familia în care ambii soți au același sex.
După acest „panseu”, ne expune dumnealui și o părere despre ce părere ar avea cei ce, bazându-se pe învățătura creștină, se opun comuniunii gay.
Tocmai când credeam că nu-l mai recunoaștem, repară lucrurile, analizând rece și obiectiv tabăra susținătorilor, a așa zișilor progresiști, de fapt a autointitulaților „progresiști”: „Cei mai mulți oameni care luptă pentru drepturile omului nu știu ce e omul, nu au nici habar ce e omul, au o ideologie gen John Lennon, au o naivitate totală: omul e bun de la natură, dacă nu e politica ce îl strică, e bun și frumos și trăiește în armonie. Asta arată că acești oameni nu știu ce zace în om”. Și, pot spune că are dreptate și ne mai aduce nițeluș cu picioarele pe pământ!
Pe scurt, interviul nu a fost chiar atât de interesant pe cât îl așteptam și, tocmai de aceea, aș vrea să știu care este părerea bisericii în legătură cu propriile uscături, care este părerea masivului grup anti gay și anti căsătorii gay și de ce, iar la urmă dar nu în urmă, care sunt argumentele susținătorilor, în special ale susținătorilor care nu sunt gay!
Spun asta, deoarece biserica ne face capul mare cu ce spune la Scripturi dar nimeni nu a făcut o analiză pertinentă a spuselor sfinte în raport cu perioada istorică din care provin sau cu nevoile perioadei; apoi, biserica se face că în propria-i ogradă așa ceva nu există și că păcătoșii ar fi numai și numai necredincioși din aceia fără Dumnezeu; aș mai dori punctul de vedere al unui personaj (sau mai multe) normal din punct de vedere sexual (inclusiv ce se înțelege prin normalitate și cine și cu ce drept a hotărât ce este normal și ce nu); iar dacă ar exista și o părere a susținătorilor ne gay, ar fi perfect!
Ne-ar lămuri asemenea păreri?
Ne-ar lumina ele?
Cu siguranță, pe oamenii întregi la cap DA!
Iată de ce ... se spune în popor „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!” Așadar, înțelepciunea populară înțelege că fiecare individ are propria-i normalitate și propriile-i gusturi, nu încearcă adică să impună un standard universal, lăsând fiecăruia în parte să-i
placă ... ce-i place!
Dar dacă am întreba un anti gay, ce ne-ar spune? Știm ce ne-ar spune, iar argumentul suprem ar fi acela că gay-i nu sunt normali! Asta este o altă discuție dar, să atingem puțin subiectul:
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. (Adesea adverbial)
1. Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
2. Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact.
3. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
4. Care este conform cu o normă
5. (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.
Dacă înlăturăm înțelesurile fizice, matematice sau geometrice, ne rămân punctele 1, 3 și 4, care spun de fapt același lucru: normal este considerat un lucru care respectă niște convenții sau norme! Până aici ne-am înțeles sper ... ce nu înțeleg eu nici mort, este de ce nu pricepem odată pentru totdeauna că normele morale ale societății românești sunt normele moralei creștine, norme inoculate nouă din fragedă pruncie chiar în sânul familiei „tradiționale” în care ne-am născut și dezvoltat! Noi aplicăm fără să vrem, fără să clipim, morala creștină pe care ne-au predat-o cu mare plăcere bunicile și mătușile noastre! Paradoxal este faptul că deși ne supunem moralei creștine atunci când ne convine, în secunda următoare uităm de ea: biserica măcar este constantă, fiind nu numai împotriva păcatului amorului grecesc cât și împotriva prea curviei! Ori, când vine vorba de prea curvie, susținătorii fără voie ai moralei creștine încep să uite ce spun Scripturile și constată brusc o nevoie de încasări la buget! Asta nu este de blamat, prea curvia adică, ci numai curvia în formă (să zicem) continuată: adică, având nevoie de bani, societatea parcă ar trece cu vederea păcatul prea curviei, dar pe cel al homosexualității, NU!
Ce-ar spune biserica?
Biserica ar spune că este contra, că nu e creștinește, că sucită, că`nvârtită, dar ar băga frumușel sub sutană și preș prea multele cazuri de oameni ai bisericii prinși cu nădragii-n vine! Și astfel, ar uita să amintească de toate păcatele de care se face vinovată, încercând să manevreze un grup mare de pseudo credincioși!
Ce-ar spune însă susținătorii, ce-ar spune „progresiștii”, ce-ar spune „oamenii deschiși la minte”?
Chiar așa, ce-ar spune?
Ne-ar spune că drepturile omului spun ... dar aceste drepturi ale omului sunt niște norme, niște convenții, formate aproape absurd într-un birou și puse în fața noastră cu pretenția că ar înlocui cele zece porunci biblice! De ce sunt drepturile omului (altele decât cel la viață, libertate și egalitate de șanse) mai „normale” decât normalitatea susținătorilor moralei creștine? Să nu uităm, morala creștină s-a născut acum două mii de ani și a tot evoluat, drepturile omului sunt de dată muuult prea recentă pentru a deveni o Biblie a drepturilor și libertăților individuale! Hopa ... uite că am spus-o! Individuale!
INDIVIDUALE!
Vorbim despre drepturi ale indivizilor și nu ale grupurilor de indivizi și despre felul în care pot ele afecta societatea în care se manifestă! Numai un nebun ar cere ca în țările arabe femeile să poată purta mini pe stradă! Doar un nebun ar cere ca în Coreea de Nord să poarte pe stradă tricouri imprimate cu drapelul SUA!Așadar, bănuiesc ce ar spune fiecare ...
Ω
Ce ar trebui să facă România?
România ar trebui să se gândească serios că nu vorbim atât despre o alegere liberă ci despre o înclinație ce se apropie de boală și, să se gândească la faptul că interzicerea ar crea nemulțumiți și nu ar rezolva problema, demonstrând că statul se teme! Din contră, acordarea unui minim de drepturi homosexualilor ar demonstra că statul este puternic, că nu se teme de părerea vocală a străzii, că dă fiecărui cetățean aceleași drepturi constituționale (unde orientarea sexuală nu este un criteriu de excludere sau pedepsire) și că eliberarea controlată a unei minorități fie ea și sexuală poate aduce mai multe beneficii creatoare societății, decât interzicerea unui lucru care oricum am face, tot există!
M-aș fi așteptat deci de la intervievatul DIGI 24 să-mi spună cum vede dumnealui politica pașilor mărunți în recunoașterea și oficializarea legăturii homosexuale, m-aș fi așteptat să aflu cum vede domnia sa dreptul unui asemenea cuplu de a avea copii (proprii sau înfiați), m-aș fi așteptat la expunerea părerii privind racolajul în sânul acestei minorități și, nu în ultimul rând, m-aș fi așteptat să aflu dacă un homosexual declarat trebuie să plătească în același cuantum asigurările de sănătate cu un heterosexual!
Din păcate, nu am ascultat decât un roman ...
Păcat, pentru că sunt convins că domnul Cărtărescu are o părere bine formată în toate aceste direcții și am fi fost curioși să le aflăm!
Până atunci, să ne înțelegem: dacă statul român va dori, va da dovadă de înțelepciune și, pâș pâș, va face uitată problema prin acordarea de drepturi civile înainte de orice altceva.
PREVĂD ÎNSĂ CĂ STATUL ROMÂN
NU VA DA DOVADĂ DE ÎNȚELEPCIUNE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu