„Pe ulița Armenească ...

   ... trece`o șatră țigănească ...”

   Pentru cine nu știe, comunitățile etnice erau bine reprezentate în Bucureștiul de altă dată, fiecare obișnuită cu mahalaua ei și cu ocupațiile ei. Așa a fost și cea armenească, adunată în jurul Bisericii Armenești, colț cu strada Armenească. 
   În aducerea aminte a parfumului ciudat și spectaculos al orașului care a fost și nu va mai fi vreodată, a fost organizat chiar în locul mai sus pomenit Festivalul Străzii Armenești în zilele de 28,29 și 30 iulie 2017. Festivalul, redus ca suprafață și ca desfășurare, a adunat în fiecare seară câteva sute de curioși, oferind în schimb puțină muzică, bere, oarece mâncare cu specific și mult prea multă vorbăraie din partea organizatorilor numiți (politic ?) amândoi Varujan. 
   Din păcate, locul strâmt, organizarea zgârcită și lipsa unei viziuni mai largi a posibilei adunări a armenilor, evreilor, grecilor și țiganilor în același loc a dus la senzația de prea plin din cauza înghesuielii din spațiul minuscul de organizare: și cam atât ...
   Spun cu regret faptul că am avut senzația unei șușanele încropite cu gândul la „un mic comerț”: repet, o spun cu regret, pentru că cele patru etnii mai sus pomenite, fac parte dintre noi, sunt adică români alături de noi și cu noi, chiar dacă din când în când ne mai și supără unele dintre ele! Da, sunt ai locului și doar se reclamă a avea anumite origini îndepărtate, altfel fiind de mult români, într-o țară care i-a primit și prea rar le-a cerut ceva în schimbul liniștii găsite într-o mare de pogromuri. Să recunoaștem însă că și cei mai sus pomeniți ne-au dat ce-au avut ei mai bun: avocați, medici, actori, negustori (mai ales negustori!), ne-au dat și soldați și ofițeri ... și să nu uităm, ne-au dat și niște lăutari de primă mână! Într-un cuvânt, schimbul a fost echitabil!

   Poate că un asemenea festival al etniilor ar merita un loc mai larg, o organizare mai cu dare de mână și o participare mai numeroasă, pentru că, avem pe aici pe la noi și albanezi și sârbi și unguri și bulgari și italieni: parcă-i păcat să nu-i cunoaștem pe toți, cu obiceiurile, cu băutura și cu mâncarea fiecăruia!

   Ω

   Așadar, „pe ulița Armenească” n-a fost chiar rău, dar parcă cineva a gândit prea meschin întâlnirea aceasta ... și este păcat:

MERITĂ MAI MULT ȘI SE POATE MAI MULT!

   Am redesoperit în seara zilei de vineri o băutură căreia i-am dus dorul din copilărie, anume BRAGA: am băut o bragă așa cum se făcea ea pe vremuri la Constanța, Brăila ori Galați, bună de jura-i că-i strecurată prin turul șalvarilor - această băutură răcoritoare, bine făcută, bate la fund invențiile astea moderne de se vindeau până de curând numai pe $ sau € în lumea largă și care n-au auzit vorba aia de zice „ieftin ca braga”!

   Și, să nu uit: atmosfera a fost plăcută și, chiar cu prezența țiganilor, n-a fost nevoie de arnăuți!

AFERIM!