Trăiesc senzația că trăiesc istoria ...
Trăiesc cu impresia neplăcută că știu ce va urma, ca la un film pe care l-ai văzut cu foarte foarte mulți ani în urmă, un film pe care ai uitat că l-ai văzut și, când îl revezi, ai tot felul de străfulgerări de memorie care-ți spun „mi se pare cunoscut ...”!
Am senzația că trăiesc în direct revoluția de la 1848: da, revoluția burgheză de la `48!
Fără să vreau, văd înfruntându-se aceleași două tabere, anume boierii de sânge și otrepele proaspăt îmbogățite, disperați să păstreze starea de fapt (moșii, privilegii, clăcași), tabără din care urmează a se naște partidul conservator și, grupul oamenilor noi, școliți, având drept bogăție independența, mintea și spiritul aventuros al omului de afaceri gata să riște pentru un potențial câștig, grup ce forma pe atunci rădăcinile partidului liberal!
Dacă veți privi cu calm viața politică românească, veți recunoaște fără greutate cele două tabere, veți recunoaște fără îndoială tabăra celor care cer statului elasticitate, transparență și o mână de ajutor prin rezolvarea eternei probleme a transportului de tot felul, dar vă va sări în ochi și grupul feudalilor mulțumiți să nu se atingă nimeni de moșia lor, oameni convinși că a avea ceva material este singura avuție și că a avea virtual, a fi inteligent, a putea trăi din chestii iluzorii cum ar fi să zicem scrisul (de orice fel) este o prostie: priviți-i cu atenție și veți recunoaște comportamentul părinților de beizadele de acum aproape 170 de ani, cu diferența că atunci coconii căpătau cai pursânge și astăzi căluți desenați pe capote de autoturisme!
Dacă memoria școlară nu mă minte, revoluția de la `48 a fost înăbușită în Muntenia după ceva luptă, în Transilvania după multă luptă și în Moldova după ce a ridicat vodă tonul la revoluționari de i-a certat și i-a pus la colț - este absolut ciudată asemănarea cu ce se întâmplă astăzi în țara rezultată din unirea celor trei foste principate autonome!
Da, revoluția a fost învinsă pe moment, dar unirea de sub Cuza și apoi domnia lui Carol I au fost cântecul de lebădă al feudalismului autohton și semnul pentru nașterea burgheziei progresiste! Din păcate, povestea a durat zeci de ani, încăpățânarea și puterea politico financiară conservatoare topindu-se abia în urma reformei agrare a lui Averescu, reformă prin care tânărul stat ROMÂN își ținea promisiunea făcută armatei la intrarea în primul război mondial.
Înfrângerea feudalismului local a durat nepermis de mult, fiind acesta o frână în dezvoltarea normală a României: sub Carol II, un stat în sfârșit burghez în concepție chiar dacă eminamente agrar în compoziție, se dezvolta exploziv și spectaculos în numai câțiva ani - din păcate al doilea război mondial și tot ce a însemnat povestea asta pentru noi, a pus piedică acelui frumos început și a readus la vedere clasa politică cu idei conservatoare și titulatură socialistă!
Ω
La prima confruntare, feudalismul românesc a fost învins în multe zeci de ani, pas cu pas, puțin câte puțin: depinde numai și numai de noi ca timpul acesta să fie scurtat cât mai mult posibil!
NUMAI DE NOI!
Măcar de-ar fi vreun Catargiu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu