Între popă, Ginger Rogers și credința strămoșească

   Cum vi se pare construcția din imagine? 
   Mai exact, ce este construcția din imagine?
   Să fie o vilă de proaspăt miliardar de carton?
   Să fie interfața banilor indo-români pusă între Londra și București?
   Să fie un exemplu edificator al prostului gust și un mod de a spune „așa nu”?

   Oricare răspuns ați alege și multe altele, dacă nu ați spus că este ... o biserică, ați pierdut!

   Privesc mândrețe de daurită lucrare Dumnezeiască, o privesc și-mi dau lacrimile de mândrie: nimeni nu a mai împerecheat până acum cu atâta delicatețe dar și cu fermitate cultul Domnului evreilor, al Mântuitorului creștinilor și al lui Fred Astaire! Îmi șterg lacrimile și parcă-i văd coborând în pași de vals ori foxtrot pe Fred Astaire pe o rampă și pe Ginger Rogers pe cealaltă, privindu-se languros, cu mâinile întinse unul spre altul în timp ce preotul îi acompaniază cu un aleluia la trompetă (dacă nu poate el, pune pentru credincioși asta)!
   Mă și văd bătând mătănii pe lângă pantofii roșcatei, în vreme ce veșnicul tânăr Fred va bate și el, dar step ÎNDRĂCIT pe lângă cutia milelor! Ce frumos trebuie să fie la slujbă aici! Adevărul este că nu mă miră foarte tare: alții au adus de multă vreme muzica de alt tip decât cântul ortodox sau cel gregorian în biserică și uite că au adepți care ascultă și cântă duminică de duminică așa ceva sau așa ceva!
   Este?
   Este!
   În sfârșit, cui îi place, îi place! Dar ce ne facem cu canonul bisericesc, cu numărul de coloane care simbolizează numărul de apostoli, unde se regăsește sfânta treime, unde este Dumnezeirea acestei vile de prost gust? Să recunoaștem, este cu mult mai hâdă și mai kitsch-oasă decât bisericile cu termopan!
   Cât o fi costat prostia necanonică, de-a dreptul eretică și totalmente neortodoxă? Și din banii cui?
   
   Simt că nu mă credeți!
   Simt că vă spuneți ca ardeleanul din banc, „așa ceva musai că nu există”!
   Ba aflați că există și se găsește pe strada Traian din București, peste drum de Hala Traian! Pentru a fi convinși de adevărul celor spuse, iată și o parte din avizierul sfântului ... ce-o fi acolo!

   Acum mă credeți?

   Cum vi se pare?

   Prea lumească?

   Păi atunci, priviți aici, că vorba aia, „banu-i ochiul dracului”:

   Ω

   Dar popii când or trece la French can can în plină biserică, pentru că am văzut că-și cam dau poalele peste cap?

A propos de ochiul dracului ... cât o fi costat vila cu cruce?