Bolnița de la Colentina, între parcare și spital

   Am ajuns la Colentina. La spitalul Colentina, adică. De ce m-am dus, nu are importanță, important este ce am găsit acolo!
   Așadar, chiar de la intrare ...

... mă întâmpină o drăgălășenia de afiș! 
   Să fi nimerit greșit?
   Să fie o parcare publică, una dintre cele mult promise de blonda naturală de la primărie? Dar de ce în locul unui spital?
   Intru supărat că am lăsat mașina cam departe și am venit pe jos și caut din ochi parcarea sau spitalul! Le-am găsit pe amândouă, coexistând într-o incredibil de strânsă simbioză, de parcă spitalul a fost construit pentru parcare și parcarea pentru spital! Așadar, acolo unde ar trebui să se găsească un pic de verdeață, o sursă de aer curat pentru amărâții ăia din spital, conducerile au plantat această chestie:

Ei bine, DA! În mijlocul curții spitalului, pentru că toate aleile sunt sufocate de mașini lăsate alandala (parcate nu pot fi numite!) se află acest spațiu! Verde să fie?

   În sfârșit, caut eu ce caut, sunt trimis dintr-un corp într-altul, găsesc și pierd cozi, uși și asistente agramate dar arogante și, mă așez să-mi trag sufletul! Sunt hotărât să mă las păgubaș și să mă duc undeva cu plată, pentru că sistemul de stat este ...

   Nici nu-mi spun bine asta și ochii îmi cad pe o ușă, tapetată în buna tradiție românească cu afișe care de care mai interesante:

   Cel mai interesant îmi pare cel mai de jos!

  Întreb deci când s-au terminat fondurile pe luna octombrie, găsindu-ne noi în data de ... patru (4) octombrie! Răspunsul a fost șocant: pe data de trei (3) deja nu mai erau bani! 

   - Deci s-au terminat pe doi?

   - Da, s-au terminat pe doi!

   - Bine, dar întâi a fost duminică și n-ați lucrat!?!

   Ridică din umeri plictisită!

   Sunt însă îndrumat spre clinica privată din incinta aceluiași spital Colentina, clinică ce mă rezolvă rapid, cu banii jos și la un preț probabil dublu în locul spitalului statului căruia îi plătesc lună de lună și în fiecare lună toate birurile pe care mi le cere!

   Plec bucuros că am rezolvat problema (altfel minoră) pentru care venisem și înțeleg că sistemul pe asta se bazează: pe mulțumirea omului că totuși, până la urmă, a rezolvat! Probabil că asta ne dă un sentiment de satisfacție atât de mare încât nici nu mai putem gândi că suntem păcăliți și mai și plătim pentru asta!

   Ω

   Am numai o singură nedumerire: 

CE S-O FACE CU BANII STRÂNȘI DIN TAXA DE PARCARE?