Mineriada catalană

   Îl privesc pe primul ministru spaniol Rajoy și am un deja vu: nu mă puteți condamna, orice om de bun simț are același sentiment, anume că-l privește pe iliescu mulțumind minerilor! Puteți spune orice, în același mod le-a mulțumit și nea nelu minerilor după ce au făcut „curățenie” la Universitate și în general în București! Interesant este că erau la fel de mineri minerii ăia cum au fost minerii de ieri, din Barcelona, care însă nu s-au sfiit să se arate polițiști: să nu uităm, în Spania și gitanos au mândria lor de gitanos, nu ca la noi, unde la recensământ s-au rușinat brusc să se declare țigani vreun milion și jumătate de indo români cu prenadez pe dește!
   Dar să revenim ...
   Intervenția inutil de brutală a poliției și gărzii civile a făcut din gruparea pro independență o vedetă, admirată și căinată, chiar dacă referendumul a fost organizat cu încălcarea hotărârii justiției țării din care încă fac parte! Acțiunea exagerată a forțelor de ordine a creat ideea de martiraj și, de aici până la a da senzația că dacă iei bătaie ai dreptate, este doar un pas! Ori, noi știm bine că nu întotdeauna cine încasează bătaia are și dreptate!

   Cui a folosit omorul popular de ieri?
   De ce a fost nevoie de violență?
   Ce susținători secreți are ideea de republică a Cataloniei și ce interese au aceștia?
   Cum se va termina?
   Cum ne va afecta pe noi?

   Nu putem da încă nici un răspuns la nici una dintre aceste întrebări, dar știm că este urmare a nevoii disperate de pedepsire a „ferocei” și nefericitei Serbii, căreia practic i s-a luat Kosovo numai și numai pentru că a îndrăznit să aibă altă părere decât cei mari în problema Jugoslaviei! Să vedem dacă puterile care fac legea în lume se vor purta la fel cu Spania, să vedem dacă vor recunoaște independența unei provincii autonome și secesiunea ei declarată UNILATERAL din corpul unui stat important al uniunii!

   Ω

   Este foarte importantă reacția internațională în ceea ce ne privește, iar guvernul de la București ar trebui să lase prostiile și să se ocupe în mod special de problema ce va să vină, adică a secesiunii Ținutului Secuiesc!
   O idee: trageți niște autostrăzi prin inima secuimii, deschideți acest teritoriu României și România secuimii și secuilor, permiteți-ne să ne cunoaștem personal unii pe alții și, poate veți avea surpriza să constatați că de fapt ne simțim bine împreună și că nu ne dușmănim de fel! Problema poate fi mai importanta decât eterna creștere a prețului carburanților care, să nu uităm, au mai avut prețul ăsta când petrolul era la peste o sută $/B!

   Sau problema trebuie să rămână problemă și să fie o permanentă nevoie de soluționare? 

Asta, în lipsa legionarilor lui iliescu?