Confuzie și omisiune

   Am urmărit destul de sporadic fenomenul religios în România multă vreme dar, în ultimul timp am început să fiu mai atent. În ultimul timp, adică de când m-am lămurit că biserica română a sărmanului Hristos este cel mai mare proprietar funciar din țară. Și aici și acum, am înțeles eu că în mod voit se întreține confuzia cum că religia = biserică = credință! 

   Este inutil să mai spunem că biserica este doar o formă de administrație iar credința înseamnă cu totul altceva dar, în România oamenii sunt încurajați să se închine când trec prin fața unei biserici, deci prin fața unei construcții și nu prin dreptul locului unde sălășluiește în duh Dumnezeul ortodocșilor! Este o subtilă diferență de nuanță, pe care se bazează întreaga teorie a administrației credinței! 
   Fiind eu atent, am băgat de seamă că preoții primesc o parte din salariu de la stat și altă parte din parohie, adică fiecare ce și cum poate. Apoi, mi s-a atras atenția că una este o parohie în București și alta la Tâncăbești, că dacă la una o boierești, la cealaltă mori de foame! Am auzit și de preoți plătiți în lumânări și iconițe și cruciulițe, „forul tutelar” deci bor-ul păstrând banii, în schimb obligând angajații să mănânce dacă vând destule cărți de rugăciuni! Să nu uit: și vin sfințit, că numai vinul îmbuteliat de bor S.A. este sângele Domnului, că vin din acesta s-a băut la cina cea de taină! Am băgat apoi de seamă ce afacere sunt prezentările de moaște: designerii de la Chanel sau alte case de modă cu prezentările lor cu super modele ar înghiți în sec dacă ar afla ce profit aduce Sf. Paraschiva (Parascheva sau Paraschieva, cum poftiți)!

   În sfârșit, am auzit multe despre biserică luată ca entitate administrativă și puțin despre religie, pentru că plimbatul de moaște, vândutul de iconițe, lumânări ori vin de monopol și luatul banului la orice fel de slujbe nu este o formă de religie ci de administrație care are grijă să-și strângă taxele și impozitele!

   Iată deci că toate cultele din România sunt scutite de taxe:

acestea trebuie plătite dacă au activități comerciale, însă cultele sunt scutite de plata lor

dacă banii sunt reinvestiți în activitățile filantropice sau religioase.

Statul plătește o parte din salariile preoților, deși cultele sunt entități private,

iar de-a lungul timpului le-a acordat gratuit și o serie de terenuri sau clădiri.

   În traducere, deși biserica este autonomă, statul, reprezentantul nostru, al tuturor plătitorilor de taxe și impozite, a hotărât că este mai bine să închidă ochii și să ne bage mâna în buzunar!

Ați înțeles acum șmecheria cu salariul plătit în cruciulițe și cărți de rugăciuni?

Banii sunt opriți la sursă in integrum fiind vezi Doamne reinvestiți iar un popă

(de țară sau nu) trebuie să stea cu mâna întinsă la enoriași!

   Săraca biserică a sărmanului Hristos  - cel care nu a lăsat moștenite nimic material - are active în valoare de 9-10 miliarde de €, potrivit unui studiu realizat de către Petrișor Peiu, doctor al Politehnicii din București și fost vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine:

veniturile BOR sunt de circa 100 de milioane de € anual, iar la acestea se adaugă 500 de milioane, cât ar fi valoarea terenurilor și pădurilor deținute. Valoarea de impozit a lăcașurilor de cult în sine ar fi de 4 miliarde de €, iar restul până la 9-10 miliarde o reprezintă valoarea obiectelor deținute, respectiv icoane, pocale, picturi etc.

Atențiune, astea sunt veniturile contabilizate, nu cele pentru care nu se taie chitanță,

drept care îi dăm dreptate senatorului Remus Borza când se întreabă:

„ ... dacă biserica este autonomă, de ce statul plătește salariile preoților?

Clerul ar trebui să dea dovadă de mai multă penitenţă şi mai puţină opulenţă ...”!

   Trăgând linie, mă întreb sincer:

DACĂ ASTĂZI MÂNTUITORUL S-AR POGĂRÎ DIN CERURI,

AR RECUNOAȘTE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

DREPT BISERICA SA, CREȘTINĂ?
AR FI MULȚUMIT DE PETRU ȘI DE PROPRIETĂȚILE ADUNATE DE URMAȘII LUI? 
DE AFACERILE LOR CU VIN?
CU LUMÂNĂRI?
CU TEMPLE?
   Actuala biserică pseudo națională română este o formă de administrație, de supra impozitare a cetățeanului care crede că ea, biserica, este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ, nuanță subtilă care i-a făcut pe funcționari din mijlocitori direct reprezentanți ai Domnului cu dreptul de a administra - de exemplu - companii de turism!?!

   Ce mult poate însemna un singur cuvânt ...

   Ω

   Toată lupta dată pentru noaptea de înviere este una teologică deși, în ochii simplilor cetățeni fie credincioși, fie necredincioși fie indiferenți a fost numai și numai o dorință firească de respectare a obiceiului! Dacă privim lucrurile așa, atunci ne înșelăm grav! Pentru că explicația este alta, anume dacă se poate lua lumină fără mijlocirea funcționarilor bor, dacă putem simți Paștele fără ajutorul angajaților bor, dacă ne putem curăța de păcate fără miruiala slujbașilor bor, atunci bor își pierde din importanță iar la anul sau peste doi ani ori peste zece ani, cei care astăzi au îndeplinit toate cele sfinte fără hrăpăreața mână de ajutor a bor s-ar putea să aleagă varianta on line definitiv! Aici se dă lupta, la subtila separare a sfințeniei de prezența la biserică sub stricta supraveghere a inspectorilor bisericești!

   Așa gândește un om ... pardon, am uitat să vă vorbesc și despre omisiune sau, mai exact, omiteam omisiunea promisă în titlu: vă dați seama că dintre toate faptele Domnului în săptămâna mare, zisă și a patimilor, cel mai puțin sau chiar deloc se vorbește despre episodul

INTRĂRII DOMNULUI ÎN TEMPLU ȘI ALUNGĂRII

ZARAFILOR (CĂMĂTARILOR ADICĂ) DE ACOLO,

DIN LOCUL DE ÎNCHINARE?

   De ce oare?

   Să fie vreo asemănare?
   Cui am ajuns de fapt să ne închinăm?

   Așa se întreabă un om, care încă privește strada ...