Prostie sau lăcomie?

   Am mai mers pe la cumpărături: de voie de nevoie, trebuie să ieșim din casă ...

   Am ajuns pe la un Hypermarket – sau să-i spun Hipermarche? – și am luat mai mult mărunțișuri dar, pentru că, nu-i așa, întotdeauna există un dar, am băgat de seamă că o anumită bere autohtonă, în cutie gri albăstruie s-a scumpit în ultimele două săptămâni cu circa 20%.

   Apoi, am văzut că niște puiuți franțuziți și cât pumnul în două săptămâni au dezvoltat un preț mai mare cu cel puțin 40% decât era înainte vreme!

   Nu pot spune decât că prețul vinului nu a crescut decât cu aproximativ 10%!

   Având nevoie de măști, am întrebat la farmacia care se laudă că este un ajutor galben portocaliu pe internet – nici dracu` nu știe de ce se cheamă așa – și am întrebat de Euthyrox din care nu aveau și de măști din care aveau:

-          Cât costă?

-          5 lei și 20 de bani!

   M-am întors și am plecat fără să cumpăr: în Spania, măștile costă 0,95 €, deci 4,60 lei!

   Unde te uiți, unde te întorci, vezi numai și numai prețuri în creștere sau ridicări din umeri!

   Trecând peste această constatare comodă, să gândim și mai departe: producătorii și comercianții, deși pentru producători nu bag mâna în foc, au constatat că nu au vânzare cum și-au planificat și, atunci, pentru satisfacția patronilor și/sau acționarilor, au ridicat prețurile! La prima vedere nu este cine știe ce dar ... banii sunt din ce în ce mai puțini și mai rari în urma disponibilizărilor și trecerilor în șomaj tehnic, așa că oamenii – mulți dintre ei – nu au cu ce cumpăra, produse mai scumpe vor însemna vânzări și mai slabe iar vânzările și mai slabe vor genera în mintea lor o nouă scumpire! Nu știu unde au învățat oamenii ăștia economie, nu știu cine le-a băgat în cap că totul trebuie să se spargă în capul consumatorului final, nu știu cine i-a învățat că intermediarii trebuie să câștige mai mult decât producătorii, dar tare mult le doresc niște falimente!

   Pe de altă parte, dacă stai bine și-i asculți cu atenție, toți cei implicați în lanțul producție transport vânzare se vaită că n-au: unul că n-a plouat – deși chiar el a furat pe vremuri bucăți din sistemul de irigații, altul că nu are bani să plătească oamenii, alții că nu au bani de materie primă sau de utilități! Îi asculți, te crucești și înțelegi că te mint! Te mint ordinar, te mint în față, ne mint crezându-se cei mai deștepți, își bat joc de noi de parcă am fi cei mai mari imbecili: nu au nimic, se zbat săracii de ei, statul – adică noi – ar trebui să le dea și să-i ajute, dar nici unul nici pâs nu spune ce a făcut cu profitul din anii trecuți! Că sisteme de irigații nu se văd decât prea puține, modernizări nu se văd decât prea puține și palate și mașini de lux prea multe! Chiar trebuie să-i credem săraci?

   Ω

   Bineînțeles că nu sunt săraci, sunt doar lacomi și șmecheri și în final proști: pentru că mai devreme sau mai târziu chiar vor sta cu marfa`n bătătură dacă vor scumpi produsele scăzând vânzările în loc să le ieftinească și să vândă mai mult!

   Adică, pentru tot imbecilul cu diplomă cumpărată:

MAI BINE CÂTE PUȚIN DE LA MULȚI DECÂT MULT DE LA PUȚINI!

   Concluzia? 

NU SUNT DOAR LACOMI SUNT ȘI PROȘTI!

   Așa cel puțin gândește un om care privește strada ...