Sezonierii

   Aud că vor pleca din nou români la muncă în străinătate: vorbesc despre sezonieri în agricultură. Știrea asta a dus la discuții pro și contra, de fapt mai mult contra, adică, de ce pleacă să le culeagă nemților sparanghelul, că de ce nu stau în țară că uite, ai noștri nu au cu cine să lucreze și li se strică producția, că nu o pot vinde, că și noi avem nevoie de mână de lucru, că iar or (pardon, o) să rămână fără muncă, etc, etc.

   Interesant pe rețelele de socializare nu este ce se spune ci ce nu se spune, iar în acest moment și în această discuție, ce nu se spune este de-a dreptul genial!

   Așadar ... prima lor problemă, a nemulțumiților, este aceea că oamenii pleacă la muncă, uitând că nu pleacă la plimbare și nici de bine nu se duc. Cei nemulțumiți de aceste plecări sunt în primul rând detractorii uniunii europene și ai occidentului, cei care vor să traiască occidental în România dar cu muncă în sistem sovietic, cei nemulțumiți de UE, cei convinși că europenii doar ne-au luat și, în mod sigur, nu ne lasă să ne dezvoltăm! Te ia cu frig dar este o mulțime de asemenea personaje!

   Vine apoi la rând povestea cu „ai noștri”, adicătelea cu fermierii români, cei care numai ai noștri nu sunt și care încearcă să-ți tragă preșul de sub picioare cu marfă de cele mai multe ori proastă și nepermis de scumpă! Ei sunt ai noștri la fel cum al nostru este litoralul și munții și râurile ... în sfârșit, plângătorii pentru soarta sezonierilor uită că „ai noștri” dau niște bani care nu înseamnă decât o fracție din ce dau nemții sau alții, „ai noștri” sunt atât de deștepți încât la 30 de ani de la revoluție încă nu au înțeles că trebuie să se asocieze ca să concureze cu marii producători, „ai noștri” sunt acum mai mari exploatatori decât boierii de pe vremuri dar noi toți trebuie să le plângem de milă, pentru că sunt „ai noștri” și nu le place concurența! Așadar pe „ai mei” vi-i dau dumneavoastră dacă-i vreți și astfel vor deveni „ai voștri” pentru că eu mă retrag din asocierea asta în care fermierul român mă cunoaște numai când îi este greu!

   Dacă discutăm despre fermierii români care rămân fără forță de muncă, marea grijă a plângătorilor de milă, vedem că practic nici unul nu investește în tehnică agrară modernă, respectivii fiind convinși că peste „solarele” lor din folie de plastic nu s-a mai inventat nimic: greșit, foarte greșit, trebuie duși să vadă agricultură eficientă în Olanda și Turcia și Israel, trebuie să vadă cum o familie din vestul mijlociu american exploatează o fermă de 120 de hectare plantată toată cu salată, în numai patru oameni, adică mamă, tată și doi fii adolescenți, trebuie să vadă plantații de nuci în Franța, trebuie să priceapă o dată pentru totdeauna că agricultura a depășit de mult anul 1907 în care se cred dumnealor și că a devenit o industrie!

   Și cam atât ...

   Ω

   Dar lucrul cel mai interesant dintre cele ne spuse este altul, nimic din ceea ce am spus nu egalează enormitatea gândirii retardate a celor ce vor „binele alor noștri”, anume pretenția de a hotărî ei, EI, ce anume să facă niște oameni, regretul că nu-i pot opri pe sezonieri să plece, părerea de rău că nu-i pot pune EI la muncă se simte din fiecare cuvânt spus sau scris de acești încuiați urmași ai comunismului iliescian, cel cu față umană!

DACĂ AR PUTEA, S-AR FACE STĂPÂNI PE VIAȚA ȘI LIBERTATEA

SEMENILOR LOR NUMAI ȘI NUMAI DIN URĂ PENTRU OCCIDENT,

pentru că nu i-am văzut cumpărând cartofi românești loviți, tăiați și murdari, ci din cei franțuzești, curați și întregi!

   Așa gândește un om ... care privește strada ...