De la Moscova la București, trecând prin Frunze!

   Despre continuitatea conducerii 

   Că nu-mi place stilul golănesco-mahalagesc în care se discută în politica românească, am mai spus! Că nu-mi plac oamenii care își fac un titlu de glorie din a-i înjura pe alții, de asemenea am mai spus! Că nu-mi plac falsele personalități care se prefac atotștiutori, vă spun acum!

   Spuneam mai zilele trecute, că încă președintele Băsescu s-a comportat cel puțin neelegant în problema Lukoil, în care șeful statului nici nu ar fi avut motive să se amestece; mai spuneam că nici încă premierul Ponta nu ar fi trebuit să-și facă publicitate electorală în același dosar, spuneam că ne bucură reacția CSM și, încă așteptăm rezultate!

   Dar ...

   Dar asta nu înseamnă că dacă nu ne place forma ignorăm conținutul: absolut deloc!

   Așadar, asistăm fără să știm la o luptă între servicii:

-         Ion Iliescu publică un volum de memorii, în care printre alte chestiuni, o amintește și pe aceea a posibilei lui întâlniri cu Mișa Gorbaciov înainte de 1990, adică „chelu-și pune mâna-n cap”! Nu cred că mai interesa pe cineva problema, așa că momentul lansării respectivului volum nu a fost ales cu suficientă atenție;   

-         Traian Băsescu sperăm să nu ne creadă reduși mintal, în speranța că cineva, oricine,  și-ar închipui că putea ocupa cineva funcțiile ocupate de domnia sa înainte de 1989 fără să aibă „ochi albaștri”;

-         Victor Ponta - recunosc, îmi este la fel de puțin simpatic ca și ceilalți candidați - cel care a avut o carieră absolut fabuloasă, cel care dintr-un simplu procuror, dintr-un slujbaș oarecare, fără nici un altfel de merite decât îndeplinirea sarcinilor de serviciu a explodat pe firmamentul politicii românești, Ponta deci, se arată a fi și el un ... acoperit, ceea ce ne face să credem că ...

CĂ SINGURUL NEACOPERIT, A ȘI CĂZUT DE ȘI-A RUPT GÂTUL!

VĂ MAI AMINTIȚI? EMIL CONSTANTINESCU RECUNOȘTEA

„M-AU ÎNVINS SERVICIILE!”

   Așa că, să fim iertați, presupunerea că mulți candidați s-au înscris numai și numai pentru a dilua voturile contracandidaților bănuiți mai puternici, stă în continuare în picioare - Teodor Meleșcanu este un bun exemplu - iar amestecul „serviciilor” pare tot mai evident!

   Vorbim aici de adevărate complicități menite să mimeze viața politică democratică! Nu mai contează ce dorește societatea civilă, ce vor electorii, ce promisiuni fac candidații, contează ce vor „serviciile”? Și să nu bănuim că votează și morții? Și să nu ne temem de numărătoarea voturilor? Și să mai avem încredere în BEC?

   Evident, răspunsul este un clar NU!   

   Societatea și viața politică românească necesită o schimbare de atitudine, schimbare care este la îndemâna alegătorilor: însă, atâta timp cât alegătorii sunt școliți de un sistem „varză” - a propos, ce se mai aude cu recursul? - nu avem mari speranțe!

    Ω

   P.S.1 Ce grade au oare cei mai sus pomeniți? Și cum se adresează unul altuia? Cu „am onoarea” sau cu „să trăiți”, că sunt școli diferite!?

   P.S.2 Serviciile controlează tot, am înțeles, dar sperăm să fie măcar serviciile

ROMÂNEȘTI!