De neamul divanului !

   Sămne dă mirare să arătară pă cerul dzilei dă ieri, iară noi tare ne’am uimit și cercăm a pricepe!

 

   Când vezi la ce treabă grea s-or înhămat căpitanii dă giudeț, îț’ faci cruce, stuchești în sân șî bați în lemn, că parc’ nu-ți vini a credi! Parcă-i di povesti, șî nu alta! Auziți dară domniile voastre, auziți ce istorie: un ins, un oarecare cu pretenție dă boierie, ceru niști păduri - nu multe, ca la fo 60.000 di pogoani - șî dreptatea aiasta românească șî hain’, îl gonești pi  sărmanu’ om cu cererea lui cu tot! Dară nu toți giudeții, numai patru din cinci dă fură puși a-l cerceta în vrerea lui! Dară unu’ dîn iei, dîntri giudeți, mai cu moț și mai cu milă și mai cu umblet pă la divanul țării, ce-mi făcu? Dară, îi dădu sărmanului om pădurea, că să nu moară iel dă foame ... el șî neamu’ lui, șî tot din mil’, giudeții puși a’mpărți direptatea, după ce fură ei degrabă înștiințați prin olăcari de mai marele boiarilor din divanul țării cum trebe va să zică să să poart’ cu insul cela, l-au firitisit iei pă iel, că să nu-i fie cu supărare dă necazul făcut dă ăilalți giudeți, cu încă un copac dă lemn la fiecare doi ceruți, adică la vrerea insului, mai puseră giudeții încă o jumătate pă deasupra! Insul cela, dă vorbirăm despre domnia lui, nu să supără dă așa firitiseală, șî degrabă transformă lemnu’ în galbini buni șî lucitori și nici sub turul nădragilor nu-l mai duru că vornicelu’ pus de vodă să stea cu ochii roată pă păduri sări în sus dă supărare și mare tămbălău făcu! Nici gând să mai supere ist vornicel la dânsu’ că mai marele din divan zîse că acolo unde-i stă capu’ vornicelului, acolo-i vor sta și picerele - ori pă dos, că nu mai știu!

   Iar acmu, dă mai marii dîn divan certară ei pă vorniceii mai mici, se dusără dumnealor vorniceii dă să plânseră la dumnealor, aga dă poliție, iară aga dumnealor să dusă dă făcu lăcrămație la împărțitorii direptății dân cetatea dă scaun a lu’ Vodă, șî veniră dumnealor cu o falcă’n cer și una’n pământ șî’ncepură a lua la cercetare pă toți mai marii boiari dă s-au dedulcit la galbinii făcuț’ dîn lemn bun, moldovinesc: ș’începură a cerceta pă domnia s-a vel vornicul Sârb, ăl dă’i dădusă fata aia ochioasă - aia dă nu avusă noroc în prima ei cununie - lu’ beizadea Victoraș dă-i acmu mare logofăt, șî luară la cercetat șî pe marele Ban de Moldova, ăl dă taie șî spânzură în tabăra lu’ vel vornicu Sîrb șî a lu’ toți oaminii lor, șî să jurară dînșii să certe cu capu’ pă toți hainii care’au greșit dac’au greșit, așa să le ajute Dumnezău! Și fu tămbălău mare, că vornicii și logofeții dîn divan nu vrură a veni în fața agiei la cercetare, dă-i adusă pă sus cu oaminii ăi negri, ai hatmanului, șî așa tămbălău neam dă neamul nostru parc’am mai vrea a vedea, că mulți haini și lacomi or umplut haznale’ntregi cu galbini lucitori șî plînge biata țară de așe lipitori ce’or supt și sînjele dîn’trînsa!

   Batem în lemn, și ne rugăm fierbinte la a toate ziditorul că să mai facă aga și juzii ăstei țări așa cercetări, și să certe pe cei haini cu moșiile lor, și cu galbinii lor, și cu caretele lor, și cu tot ce prin hiclenie și rea și urâtă pornire agonisita’u iei la tot neamul lor, dă să-i vedem cu tot neamu’ lor cu mâna’ntinsă’n fața bisericii șî pomană să le dăm.

   Că noi tare miloși mai suntem!

   Dat amu, în cetatea lu' Bucur, în ultimili dzile ale domnii lu’ Traian Vodă, în dziua 16 dîn brumărel, îndat’ după hramul sfintei mucenițe Paraschiva, leat 7522 dă la facerea lumii, adecă 2014 dă la nașterea Mântuitorului!

   Așa să ne ajute Dumnezău!